Cultivarea canabisului și a ciupercilor halucinogene: consum sau trafic

Cultivarea canabisului pentru consum propriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar cultivarea în vederea vânzării, cu închisoare de la 3 la 10 ani. Canabisul, rezina și uleiul de canabis figurează în tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, deci sunt droguri de risc. Prin urmare, se aplică alineatul (1) al art. 2 sau al art. 4, după cum plantele erau destinate altora sau propriului consum.

Potrivit art. 4 alin. (1), cultivarea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Concret, textul folosește aceleași verbe ca art. 2: cultivare, producere, preparare, deținere. Cu alte cuvinte, cele două infracțiuni se deosebesc prin destinația drogului. Soluțiile posibile la acest nivel sunt aceleași ca la deținerea de droguri pentru consum propriu.

Potrivit art. 2 alin. (1), cultivarea drogurilor de risc în afara consumului propriu se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Totodată, limitele actuale se aplică faptelor săvârșite din 5 martie 2023, data intrării în vigoare a Legii nr. 45/2023. Pentru faptele anterioare nejudecate definitiv, instanța este obligată să aplice legea penală mai favorabilă, adică legea mai blândă dintre cele în vigoare de la faptă până la judecată. Limitele vechi erau de 2 la 7 ani la drogurile de risc și de 5 la 12 ani la cele de mare risc.

Potrivit textului, art. 2 nu cere o vânzare consumată. Cu alte cuvinte, ajunge ca plantele să fi fost cultivate în vederea vânzării, a oferirii sau a altei operațiuni de punere în circulație. De aceea, în dosarele de cultivare a canabisului, discuția centrală privește aproape întotdeauna scopul. Regulile de individualizare sunt aceleași ca la traficul de droguri de risc.

Aceeași persoană poate răspunde, în același dosar, pentru cultivarea canabisului și pentru deținerea separată a unui alt drog pentru consum. De exemplu, Curtea de Apel Constanța a reținut trafic pentru o cultură de 12 plante dintr-un beci amenajat și deținere de cocaină pentru consum propriu. Astfel, faptele au fost judecate în concurs, adică împreună, cu o pedeapsă finală calculată din ambele. Instanța a aplicat 2 ani și 9 luni pentru cultivare și 9 luni pentru cocaină, iar pedeapsa finală (rezultanta) a fost de 3 ani cu executare.

Cultivarea ciupercilor halucinogene este pedepsită mai sever pentru că legea le include printre drogurile de mare risc. Tabelul nr. I al Legii nr. 143/2000 cuprinde psilocibina, psilocina și, separat, „toate speciile din genul Psilocybe”. În schimb, canabisul ca plantă rămâne în tabelul nr. III. Tetrahidrocanabinolul (THC), ca substanță separată, figurează însă tot în tabelul nr. I.

Pentru consum propriu, cultivarea ciupercilor se pedepsește, potrivit art. 4 alin. (2), cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, fără alternativa amenzii. Cultivarea în vederea vânzării se pedepsește, potrivit art. 2 alin. (2), cu închisoare de la 5 la 15 ani, ca orice trafic de droguri de mare risc. În plus, art. 15 indice 1 interzice suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru art. 2 alin. (2). Efectele acestui text sunt analizate în ghidul despre art. 15 indice 1 și suspendarea pedepsei.

Curtea de Apel Constanța a reținut consumul propriu pentru o cantitate mică de ciuperci uscate, în lipsa probelor de oferire. Le-a separat, totodată, de canabisul găsit în același rucsac.

Pentru canabisul din același rucsac, curtea a reținut trafic, pentru că inculpatul intenționa să îl fumeze împreună cu partenera. Consumul în comun poate fi, așadar, încadrat ca oferire gratuită de droguri, deci ca trafic.

În cauza de la Oradea, inculpatul cultivase acasă ciuperci și șase plante de canabis. Concret, folosea kituri de creștere, corpuri de iluminat, sisteme de picurare și un deshidrator. În plus, vânduse de două ori câte circa 5 g de ciuperci unui colaborator al poliției, adică unei persoane care cumpără sub supravegherea anchetatorilor. Potrivit instanței, faptele formau o singură infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2), pedepsită în limitele drogurilor de mare risc. Cu reducerea pentru recunoaștere, limitele au coborât la 3 ani și 4 luni-10 ani, iar pedeapsa a fost de 3 ani și 6 luni cu executare. Curtea a motivat pedeapsa astfel:

Kitul de cultivare ridică o problemă pe care practica nu a tranșat-o. Într-o cauză menținută în apel de Curtea de Apel Bacău, prima instanță a reținut că psilocibina se dezvoltă abia la maturitatea ciupercilor. De aceea, analiza unui kit aflat la început nu a relevat substanța activă, iar kitul a servit numai ca indiciu de context. Pe de altă parte, la Oradea, kiturile și substratul au fost confiscate ca bunuri folosite la faptă. La Constanța, ciupercile mici găsite în ghivecele cu canabis nu au fost reținute deloc, pentru că laboratorul nu a identificat în ele substanțe controlate.

În opinia noastră, riscul rămâne totuși real. Potrivit art. 12, tentativa la art. 4 alin. (2), adică la drogurile de mare risc pentru consum, se pedepsește. În plus, același text asimilează tentativei procurarea mijloacelor și luarea de măsuri în vederea faptei. Tentativa se pedepsește cu limitele infracțiunii consumate reduse la jumătate (art. 33 Cod penal). În schimb, la canabisul pentru consum (art. 4 alin. 1), tentativa nu se pedepsește. Rămâne deschisă și întrebarea dacă miceliul unei specii Psilocybe poate fi tratat el însuși ca drog, de vreme ce legea include toate speciile genului.

Comanda din străinătate adaugă riscul introducerii în țară, pe care legea îl pedepsește separat (art. 3). Potrivit alin. (2), pentru drogurile de mare risc, cum sunt ciupercile, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani. Prima instanță dintr-o cauză judecată în apel de Curtea de Apel Cluj a subliniat că scopul nu schimbă încadrarea.

Statutul sporilor nu este lămurit de practica pe care o cunoaștem, iar riscul nu trebuie subestimat. Cum se analizează un colet primit acasă, de la comandă până la livrarea supravegheată, arată ghidul despre drogurile comandate online prin colet.

La Cluj, un inculpat a susținut că a cules ciupercile la munte, fără să le cultive. Legea include însă toate speciile din genul Psilocybe, oricare ar fi originea lor, deci ciupercile culese rămân drog. Cu alte cuvinte, culesul și păstrarea lor reprezintă deținere, pedepsită, după scop, în aceleași limite ca cultivarea. În aceeași cauză, deținerea a fost reținută ca trafic, pentru că inculpatul vânduse ciuperci unui investigator. Separat, prima instanță a reținut greutatea ciupercilor după uscare, mult mai mică decât cea de la percheziție.

Instanța stabilește scopul din ansamblul probelor, fără o prezumție legată de numărul de plante. Astfel, art. 4 se aplică numai dacă drogul era destinat exclusiv consumului propriu. Curtea de Apel Cluj a formulat regula într-o cauză de trafic de canabis.

Pe de altă parte, scopul de vânzare trebuie dovedit de acuzare. Curtea de Apel Timișoara a menținut încadrarea în art. 4 pentru 5,15 kg de canabis recoltat, uscat și depozitat într-un frigider defect. Concret, inculpatul tăiase crengi cu muguri dintr-o cultură clandestină a altor persoane. Totuși, lipsea orice act exterior de trafic: vânzare, porționare, contactarea unor cumpărători. Instanța a aplicat 6 luni de închisoare, contopite apoi cu condamnări anterioare într-o pedeapsă finală de 1 an și 4 luni cu executare.

Criteriile generale după care instanța separă traficul de consum sunt cele din analiza despre traficul sau consumul propriu. La o cultură, aceste criterii se văd în elemente proprii.

În practica pe care o cunoaștem, instanțele au reținut ca indicii de trafic, la cultivarea canabisului:

• numărul de plante și cantitatea estimată la recoltare, raportate la consumul declarat;
• echipamentul complet și costisitor (lămpi LED, corturi, filtre de carbon, dezumidificatoare, temporizatoare), comparat cu veniturile;
• semințele și germenii pentru o nouă cultură, păstrați deși exista deja un stoc mare;
• comenzile de semințe și nutrienți făcute sub nume fictive sau la adresa unei rude;
• mugurii porționați în pungi zip-lock, cântarele de precizie, aparatele de vidat și banii;
• camerele care supravegheau o cultură ascunsă pe terenul altcuiva;
• mesajele și convorbirile despre vânzare, chiar în limbaj codat;
• analiza toxicologică negativă a celui care susținea consumul propriu.

Curtea de Apel București a cântărit, de pildă, semințele găsite lângă peste 6 kg de canabis. Astfel, la un consum declarat de 10 g pe zi, stocul ajungea pentru aproximativ doi ani. Prin urmare, curtea a considerat că o nouă cultură nu se putea explica decât prin vânzare.

Un indiciu neobișnuit a apărut într-o altă cauză din București. Concret, cel care cultivase peste o sută de plante consuma cocaină, iar canabisul nu îl consuma deloc.

La Cluj, prima instanță a reținut art. 4 pentru opt plante de 20-30 cm crescute într-un cort artizanal, cu lumină și ventilator. De altfel, inculpatul recunoscuse consumul, iar din cultură nu se vânduse nimic. Instanța a refuzat să trateze cultivarea ca parte a traficului judecat în același dosar (colete din străinătate, țigări oferite prietenilor), pentru că hotărârea de a cultiva era distinctă. Fapta datând din 2018, procesul pentru cultivare a încetat prin prescripție, adică prin trecerea termenului în care statul mai putea trage la răspundere.

Prescripția a operat în acea cauză pentru că, după deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 privind art. 155 alin. (1) Cod penal, actele de procedură nu au întrerupt atunci cursul prescripției. Prin urmare, s-a aplicat numai termenul general de 5 ani (art. 154 Cod penal). Pentru faptele mai noi, întreruperea funcționează din nou, iar prescripția intervine, oricâte întreruperi ar exista, la dublul termenului general (art. 155 alin. (4)).

Totuși, numărul mic de plante nu garantează art. 4. La Ploiești, trei plante crescute în spatele casei au produs aproape un kilogram de muguri. Însă inculpatul vânduse din ei unui colaborator, iar curtea a respins argumentul că trei plante nu fac un traficant.

Instanța folosește cântărirea din raportul de constatare, adică analiza laboratorului antidrog care cântărește plantele și identifică substanța. Cifra diferă mult după cum s-a cântărit planta întreagă sau doar inflorescențele, verde sau uscată. De regulă, plantele proaspete conțin multă apă, iar tulpinile și rădăcinile cântăresc mai mult decât inflorescențele. De aceea, aceeași cultură poate apărea în dosar cu cifre foarte diferite.

• Șase plante imature de la Iași au cântărit 289,2 g în stare naturală și 45,72 g după uscare.
• La Oradea, șase plante de canabis de circa 1,2 kg brut au însemnat 331,31 g net.
• Instanța din Cluj a reținut 778,7 g de plante verzi ca echivalentul a 176,1 g.
• În dosarul de la Constanța, raportul a cântărit 12 plante la 6.900 g masă verde, iar hotărârea de fond a menționat peste 10.100 g.

Pentru apărare, metoda de cântărire contează la încadrare și la pedeapsă. De aceea, apărarea cere, ca verificare de bază, masa uscată, partea de inflorescențe și metoda de calcul a echivalentului. În schimb, concentrația de THC nu decide calificarea plantei ca drog. Prima instanță, într-o hotărâre menținută de Curtea de Apel Bacău, a arătat că planta de canabis este drog indiferent de concentrație și de varietate.

Când plantele sunt încă mici, instanțele estimează cât ar fi produs cultura la maturitate. Curtea de Apel București a calculat, pentru 25 de plante crescute într-o cameră improvizată, cel puțin 2 kg de canabis. Totodată, a comparat investiția de circa 25.000 de lei cu lipsa veniturilor inculpatului. Pedeapsa a crescut în apel la 3 ani, iar pedeapsa finală a ajuns la executare. Prima instanță, confirmată de curte, a formulat argumentul economic astfel:

Tot prima instanță a reținut că stadiul incipient al plantelor nu atenuează fapta. Cât timp există plante cultivate, cultivarea este consumată, adică infracțiunea este deja săvârșită.

La Constanța, prima instanță a folosit un randament orientativ de 400-500 g de muguri pe metru pătrat la cultura de interior. Asemenea estimări nu provin întotdeauna dintr-o expertiză, de aceea apărarea poate cere temeiul lor.

Semințele de canabis nu sunt drog în sensul Legii nr. 143/2000. Rapoartele de laborator din cauzele pe care le cunoaștem o spun direct, chiar și atunci când pe semințe s-au găsit urme de THC. Raportul de constatare citat de Curtea de Apel Iași este formulat astfel:

Cu toate acestea, semințele păstrate pentru o nouă cultură au fost tratate ca indiciu de vânzare. La Craiova, comenzile de semințe făcute pentru un alt cultivator au contat chiar ca act de complicitate.

Curtea de Apel Alba Iulia a achitat un inculpat condamnat la fond pentru tentativă la trafic în modalitatea cultivării. Concret, polițiștii găsiseră 37 de semințe nedeschise și notițe despre o cultură, fără plante sau instalații. Curtea a reținut că lipseau actele materiale concrete, adică orice pas efectiv spre cultură.

Curtea a mai observat că nici art. 4 nu se putea reține. Pe de o parte, deținerea pentru consum presupune un drog efectiv. Pe de altă parte, art. 12 nu pedepsește tentativa la art. 4 alin. (1). În opinia noastră, situația este diferită când semințele sunt însoțite de lămpi, corturi și nutrienți: asemenea măsuri pot susține tentativa la art. 2, dacă există și probe ale scopului de vânzare.

Cultivarea legală a cânepei presupune o autorizație dată de autoritățile competente, iar autorizația are limitele ei. Într-o cauză menținută de Curtea de Apel Brașov, prima instanță a arătat că pragul de 0,2% THC se aplică plantei cultivate autorizat. Pentru produsul finit, însă, legea nu stabilește un prag sub care acesta să iasă de sub control. De asemenea, autorizația de cultivare a cânepei deținută de furnizor nu a acoperit vânzarea florilor cu THC. Prin urmare, soiul declarat pe plicul de semințe nu ține loc de autorizație. Pentru florile și uleiurile din magazine, regulile sunt cele din ghidul despre CBD și THC în România.

Poți invoca eroarea, însă în cauzele de cultivare pe care le cunoaștem instanțele nu au primit-o. Potrivit art. 30 Cod penal, fapta nu constituie infracțiune dacă nu cunoșteai o împrejurare de care depinde caracterul ei penal. Necunoașterea caracterului ilicit al faptei înlătură imputabilitatea, adică fapta nu ți se mai poate reproșa, numai dacă eroarea era invincibilă (art. 30 alin. (5)).

La Timișoara, de exemplu, inculpatul a susținut că a crezut că plantele sunt „medicinale” și le-a folosit pentru o afecțiune gravă. Totuși, curtea a respins eroarea, pentru că actele repetate și conduita lui anterioară arătau că știa ce este planta. La București, curtea a respins eroarea privind legalitatea site-ului de unde inculpatul cumpărase semințele. A respins și teza „cânepei sălbatice”, contrazisă de coletele cu semințe și de echipament. Mai mult, Curtea de Apel Brașov a reținut, într-o cauză cu produse din cânepă, că nici avizul unui avocat nu face eroarea invincibilă.

Prin urmare, scopul terapeutic declarat nu schimbă încadrarea, cât timp cultivarea nu este autorizată. El poate conta, cel mult, la stabilirea pedepsei. Condițiile erorii sunt analizate pe larg în ghidul despre apărarea „nu știam că sunt droguri”.

Cel care a ajutat la cultivarea canabisului poate răspunde ca autor sau ca complice, după rolul lui. Coautor este cel care săvârșește nemijlocit fapta împreună cu altul (art. 46 Cod penal), de exemplu prietenul care îngrijește și recoltează plantele. Complice este cel care înlesnește fapta (art. 48 Cod penal), de pildă prin procurarea mijloacelor sau prin sfaturi. La Craiova, un inculpat cu propria cultură a fost reținut și ca complice la cultura altuia.

Mama care îngrijise plantele la cererea fiului a primit, în aceeași cauză, o soluție de clasare, adică procurorul a închis dosarul față de ea. Rolul fiecăruia contează și la pedeapsă. Astfel, la Cluj, coautorul care doar cultivase cele șase plante a păstrat suspendarea, iar inițiatorul, care și vindea, a primit executare.

Simplul fapt că partenerul știa de plante nu atrage răspunderea lui penală. Răspunderea apare, de regulă, abia când participă la cultivare sau la vânzare. Declarația lui poate deveni, totuși, probă împotriva cultivatorului. Dreptul de a refuza să dea declarații ca martor, prevăzut de art. 117 CPP, privește și persoana care conviețuiește cu suspectul, dar presupune dovada conviețuirii la momentul audierii.

Locul culturii influențează atât răspunderea celorlalți, cât și aprecierea rolului tău. La Craiova, plantele creșteau în trei locuri: o groapă din grădina fratelui, un teren agricol al mamei, unde erau mascate între varză și grâu, și curtea mamei. De pildă, fratele a declarat că nu știa de cultură, iar procurorul nu l-a cercetat. În schimb, la Cluj, faptul că inițiatorul închiriase apartamentul folosit pentru droguri a contat ca indiciu al rolului său principal. Prin urmare, proprietarul spațiului răspunde numai dacă probele arată că a știut și a contribuit la cultivare.

Pedepsele aplicate pentru cultivarea canabisului reținută ca trafic au variat, în practica pe care o cunoaștem, între 1 an și 4 luni, pentru fapte de dinainte de 2023 judecate cu recunoaștere, și 4 ani și 6 luni, fără recunoaștere. Instanțele le-au aplicat, în cele mai multe cauze, după reducerea cu o treime pentru recunoaștere (art. 396 alin. (10) CPP). Exemplele au caracter ilustrativ: pedeapsa a depins, în fiecare cauză, de cantitate, de antecedente și de atitudinea inculpatului.

• 3 plante în grădină, cu vânzări către un colaborator, inculpat aflat în termenul unei condamnări anterioare: 2 ani; pedeapsa finală, 3 ani și 2 luni cu executare;
• 12 plante într-un beci amenajat, cu muguri recoltați și ambalați: 2 ani și 9 luni pentru cultivare; pedeapsa finală, 3 ani cu executare, după ce prima instanță dispusese suspendarea;
• 25 de plante tinere într-o cameră improvizată: 3 ani; pedeapsa finală, 3 ani și 4 luni cu executare;
• 47 de plante și peste 6 kg de canabis, fără recunoaștere: 4 ani și 6 luni cu executare;
• o cultură mică în subsol, cu vânzări din recoltă, fapte de dinainte de 2023: 1 an și 4 luni pentru cultivare, în concurs cu o complicitate la vânzare; pedeapsa finală, 1 an, 9 luni și 10 zile, cu suspendare.

Curtea de Apel Constanța a explicat de ce cultura de interior a cântărit la executare, deși inculpatul recunoscuse fapta și nu avea antecedente.

Potrivit legii, suspendarea sub supraveghere este posibilă numai pentru o pedeapsă de cel mult 3 ani (art. 91 Cod penal). În această formă, pedeapsa nu se execută în penitenciar, iar condamnatul respectă obligații sub controlul serviciului de probațiune. În mai multe cauze pe care le cunoaștem, parchetul a obținut în apel înlăturarea suspendării. Concret, instanțele au invocat investiția, organizarea culturii și mobilul financiar. În plus, în cauzele de cultivare, instanțele au refuzat de regulă circumstanțele atenuante și nu au considerat lipsa antecedentelor, singură, un motiv de reducere.

Recunoașterea faptei în procedura simplificată, în care ești judecat pe probele din urmărirea penală, reduce limitele pedepsei cu o treime. Astfel, la art. 2 alin. (1), limitele coboară de la 3-10 ani la 2 ani-6 ani și 8 luni. Denunțul făcut în timpul urmăririi penale reduce limitele la jumătate, potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000, dacă facilitează identificarea și tragerea la răspundere a altor persoane implicate în droguri. La Iași, denunțul făcut după trimiterea în judecată a fost valorificat pe art. 19 din Legea nr. 682/2002, care prevede tot reducerea la jumătate a limitelor. Detaliile sunt în ghidurile despre recunoașterea vinovăției și despre denunțul din art. 15.

La art. 2, amânarea aplicării pedepsei este exclusă, pentru că pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani sau mai mare (art. 83 alin. (2) Cod penal). Regula privește și faptele de dinainte de 2023, cu maximul de 7 ani. La art. 4 alin. (1), în schimb, instanța poate aplica amenda, poate dispune amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea ei. La art. 4 alin. (2), pentru ciuperci, amenda nu este prevăzută, dar amânarea și renunțarea rămân posibile. În plus, art. 20 din Legea nr. 143/2000 merge mai departe. Dacă respecți programul integrat de asistență, adică programul stabilit după evaluarea consumului, instanța poate dispune renunțarea sau amânarea chiar fără condițiile generale din Codul penal. La parchet, pentru art. 4, procurorul poate dispune și renunțarea la urmărirea penală.

După descoperirea unei culturi de canabis, instanța confiscă drogurile și dispune distrugerea lor, cu păstrarea contraprobelor (art. 16 și art. 17 din Legea nr. 143/2000). Instanța confiscă și echipamentul, ca bunuri folosite la săvârșirea faptei (art. 112 alin. (1) lit. b) Cod penal). În practică, confiscarea a cuprins lămpile, corturile, filtrele, ventilatoarele, sistemele de irigare, nutrienții și camerele care supravegheau cultura. La Cluj, echipamentul a fost confiscat chiar dacă procesul pentru cultivare încetase prin prescripție.

Instanța confiscă, de asemenea, banii obținuți din vânzări. Când sunt îndeplinite condițiile legii, parchetul cere și confiscarea extinsă, adică a bunurilor despre care instanța apreciază că provin din alte fapte similare. Pe de altă parte, telefonul care nu a fost folosit la faptă a fost restituit. Locuința sau terenul pe care a crescut cultura nu au fost confiscate în cauzele pe care le cunoaștem.

Condamnarea pentru cultivare reținută ca trafic (art. 2) atrage înscrierea în Registrul traficanților de droguri, potrivit art. 1 din Legea nr. 61/2024. Art. 4 nu figurează în lista din lege, așa că cultivarea pentru consum propriu, ca faptă consumată, nu duce la înscriere. Lista cuprinde însă și art. 12, care reglementează tentativa.

Anchetatorii ajung la o cultură de canabis prin semnalări, prin colete urmărite sau prin supraveghere, iar la percheziție contează să ceri consemnarea obiecțiilor privind cântărirea și numărul de plante. În practica pe care o cunoaștem, ancheta a pornit uneori de la un incendiu semnalat la 112. Alteori, de pildă, au atras atenția ferestrele acoperite cu folie sau comenzile repetate de nutrienți pe nume fictive. Au urmat supravegherea tehnică (interceptări, camere, localizare, autorizate de judecător) și percheziția domiciliară. Totodată, identificarea cultivatorului s-a făcut uneori prin imaginile camerelor proprii sau prin profilul ADN de pe clanța camerei.

Practic, percheziția este momentul în care se fixează cantitatea, echipamentul și, adesea, prima declarație. De aceea, este util ca obiecțiile tale să apară în procesul-verbal, chiar dacă ele pot fi formulate și ulterior, de exemplu printr-o cerere de expertiză. Drepturile tale în acel moment sunt explicate în ghidul despre percheziția pentru droguri.

Distrugerea plantelor după ce afli că cultura a fost descoperită nu șterge fapta. La Cluj, doi cultivatori au smuls noaptea plantele încă nemature, după ce aflaseră că știu și alții de cultură. Astfel, camera montată de anchetatori i-a filmat, iar tulpinițele păstrate au fost analizate. Nici dezvăluirea drogurilor după consumarea faptei nu înseamnă desistare, adică renunțarea de bunăvoie la o faptă începută, înainte de descoperirea ei (art. 34 Cod penal). La Timișoara, curtea a observat în plus că anunțul, făcut la încarcerarea pentru altă cauză, nu fusese spontan. Conduita de după faptă poate conta, în schimb, la stabilirea pedepsei.

În practică, declarațiile despre scop au cântărit mult. La București, inculpatul a schimbat succesiv explicațiile: consum propriu, ulei de canabis, „cânepă sălbatică”. Totuși, curtea a reținut declarația din urmărirea penală, dată în prezența unui avocat din oficiu, numit de stat, potrivit căreia urma să vândă pentru a-și achita o datorie. De aceea, decizi dacă dai declarații și ce spui abia după ce vorbești cu avocatul, înainte de prima audiere.

Într-un dosar de cultivare, apărarea pornește de la raportul de constatare și de la probele scopului. În dosarele noastre verificăm, de regulă:

• tabelul în care este inclus drogul: canabisul (risc) sau ciupercile (mare risc);
• metoda de cântărire: plante întregi sau inflorescențe, masă verde sau uscată, echivalentul calculat;
• temeiul randamentului estimat, dacă plantele erau tinere;
• probele concrete de vânzare sau de oferire, separate de simpla cantitate;
• consumul dovedit: analize toxicologice, consum recunoscut, programe de asistență;
• data faptei, pentru limitele de dinainte de 5 martie 2023 și pentru prescripție;
• rolul fiecărei persoane din locuință și proprietarul spațiului;
• bunurile ridicate și legătura lor cu fapta, pentru confiscare sau restituire.

Linia dintre art. 2 și art. 4 se trage, la cultivare, din detalii: o cântărire, o estimare de randament, o declarație dată la percheziție. Cu alte cuvinte, aceste detalii pot muta încadrarea de la amendă la ani de închisoare cu executare. Pentru ciuperci, aceeași linie desparte o pedeapsă de cel mult 3 ani de una care pornește de la 5 ani și nu poate fi suspendată. Încheiem prin a preciza faptul că judecătorul nu judecă doar o faptă, judecă un om. Analiza acestor elemente, de la percheziție până la ultima instanță, este munca unui avocat penalist care lucrează în dosarele de droguri.

Cabinetul de Avocatură NESTER, din București, asigură asistență juridică persoanelor cercetate pentru cultivarea canabisului sau a ciupercilor halucinogene, de la percheziție și prima declarație până la judecata în apel. Avocatul fondator, Vasile Nester, împreună cu avocații colaboratori ai cabinetului, verifică raportul de constatare, metoda de cântărire și probele scopului înainte de a stabili apărarea. Activitatea cabinetului este dedicată exclusiv dreptului penal, ceea ce ne permite să urmărim îndeaproape practica din dosarele de droguri instrumentate de DIICOT. Dacă la tine acasă s-a găsit o cultură, o discuție purtată la timp cu un avocat penalist clarifică două lucruri: încadrarea probabilă și momentul potrivit pentru o declarație.