Etnobotanice: pedeapsă pe Legea 194/2011 sau trafic de mare risc

Etnobotanicele sunt produsele cu efect psihoactiv care nu au fost încă trecute în tabelele Legii nr. 143/2000 și pe care Legea nr. 194/2011 le sancționează la art. 16. Cuvântul „etnobotanice” vine din piață; legea vorbește despre „produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare”. Concret, este vorba despre preparate, substanțe, plante, ciuperci sau combinații ale acestora care produc efecte asemănătoare stupefiantelor, dar care nu au fost încă trecute în tabelele Legii nr. 143/2000. Cu alte cuvinte, etnobotanicul este substanța care nu a ajuns încă în lista drogurilor. Când ajunge acolo, iese de sub Legea nr. 194/2011 și intră sub Legea nr. 143/2000, cu pedepse mai mari.

Potrivit art. 2 lit. e) din lege, efectul psihoactiv înseamnă stimularea sau inhibarea sistemului nervos central, cu modificări ale funcțiilor psihice și ale comportamentului, ori crearea unei stări de dependență. Art. 3 alin. (3) adaugă, în plus, un criteriu de rezonabilitate. Astfel, produsul este susceptibil de efecte psihoactive dacă se poate aprecia în mod rezonabil că le-ar produce, atunci când nu este folosit în scopul pentru care a fost produs. De aceea, eticheta cu „aromă de cameră” sau cu avertismentul că produsul nu este destinat consumului nu schimbă nimic. În practică, instanțele identifică natura substanței prin raportul de constatare al laboratorului și prin lista substanțelor noi notificate Sistemului european de avertizare rapidă. Curtea de Apel Cluj a redat motivarea primei instanțe, care aplică definiția.

În aceeași cauză, curtea a precizat că infracțiunea este una de pericol. Prin urmare, contează și efectele pe care substanța le poate produce, iar apărarea „nimeni nu a pățit nimic” nu înlătură fapta.

Art. 16 alin. (1) pedepsește operațiunile făcute fără autorizație cu produse despre care făptuitorul știe că pot avea efecte psihoactive: închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Operațiunile sunt enumerate la art. 2 lit. b): fabricare, distribuire, punere în vânzare, livrare, procurare, ambalare, transport, depozitare, manipulare, import, export sau intermediere. Alin. (2) acoperă, în schimb, situația în care persoana „trebuia sau putea să prevadă” caracterul psihoactiv, cu închisoare de la 1 la 5 ani. Alin. (3) ridică pedeapsa la închisoare de la 15 la 25 de ani dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei. Tentativa se pedepsește, de asemenea. Textul integral este în forma consolidată a Legii nr. 194/2011 de pe Portalul Legislativ.

În plus, art. 17 pedepsește cu aceleași limite, de la 3 la 10 ani, vânzarea de produse psihoactive prezentate drept autorizate sau legale. Publicitatea se pedepsește, potrivit art. 19, cu închisoare de la 1 la 5 ani. Tot legea incriminează, la art. 19 indice 1, punerea la dispoziție a unui imobil pentru consum, remiterea fără rețetă și îndemnul la consum. Agravantele proprii sunt la art. 19 indice 2: livrarea către minori sau bolnavi psihici, folosirea minorilor și amestecul cu alte substanțe care măresc pericolul. Potrivit art. 20, toate aceste infracțiuni sunt de competența DIICOT, iar urmărirea penală o fac obligatoriu procurorii de acolo.

Pentru etnobotanice, pedeapsa a fost majorată de două ori în puțin peste un an. Până la 5 martie 2023, art. 16 alin. (1) prevedea închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Legea nr. 45/2023 a ridicat apoi limitele la închisoare de la 2 la 7 ani și a eliminat amenda. Legea nr. 58/2024, în vigoare de la 24 martie 2024, le-a ridicat la închisoare de la 3 la 10 ani și a făcut obligatorie pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Curtea de Apel Cluj a redat întreaga succesiune într-o cauză cu fapte din anii 2019-2022.

Data faptei decide, așadar, limitele. Pentru fapte comise înainte de 5 martie 2023, instanțele aplică forma veche, cu amendă posibilă, ca lege penală mai favorabilă, potrivit art. 5 din Codul penal. Aceeași formă veche scurtează, totodată, termenul de prescripție la 5 ani. De exemplu, Curtea de Apel Timișoara a încetat procesul pentru MDMB-4en-PINACA vândut în anii 2020-2021. La fel a procedat Curtea de Apel Suceava pentru o fiolă de tramadol sustrasă dintr-un spital în anii 2019-2020, pentru că termenul de 5 ani se împlinise fără întreruperi. Pentru minori, termenul se înjumătățește: în februarie 2022, un minor vânduse 3-MMC, iar Curtea de Apel Suceava a confirmat prescripția împlinită în august 2024.

Etnobotanicele devin droguri în ziua în care o lege le înscrie în tabelele-anexă ale Legii nr. 143/2000. Tabelele I și II cuprind drogurile de mare risc, iar tabelul III drogurile de risc. Din acel moment, aceeași pulbere sau aceeași plantă stropită se judecă pe art. 2, cu închisoare de la 3 la 10 ani pentru drogurile de risc și de la 5 la 15 ani pentru cele de mare risc. Regimul complet al acestei infracțiuni l-am descris în articolul despre pedeapsa pentru traficul de droguri de mare risc. În ultimii ani, legiuitorul a mutat în tabele exact substanțele care dominau piața „etnobotanicelor”.

Instanțele rețin, pe baza rapoartelor de laborator, următoarele repere de trecere din Legea nr. 194/2011 în tabelele Legii nr. 143/2000:

• MDMB-4en-PINACA, canabinoid sintetic: drog de mare risc din 15 aprilie 2022, prin Legea nr. 80/2022; potrivit unei hotărâri a Curții de Apel Cluj, tot de atunci figurează în tabelul I și 4-CMC;
• 3-CMC și 3-MMC, catinone: droguri de mare risc din 7 aprilie 2023, prin Legea nr. 77/2023;
• 2-MMC și 2-CMC (tabelul II), dipentilona și tramadolul: droguri de mare risc din 29 martie 2025, prin Legea nr. 30/2025;
• ADB-BUTINACA: o curte de apel indică Legea nr. 171/2024, în vigoare de la 3 iunie 2024, iar alte curți o tratează ca drog de mare risc pentru fapte din 2024-2025, fără să discute data.

Prin urmare, data merită verificată în fiecare dosar, pe forma consolidată a tabelelor. Într-o cauză din 2026, Curtea de Apel Bacău a redat motivarea primei instanțe pentru MDMB-4en-PINACA.

În schimb, pentru faptele din 2025 judecate în 2026, au rămas sub Legea nr. 194/2011 catinonele 4-BMC (brefedrona), NEP și 2-MEC, canabinoizii MDMB-INACA, 5F-ADB (5F-MDMB-PINACA), ADB-4en-PINACA și MDMB-FUBINACA, precum și HHC și derivații lui. Pentru MDMB-BINACA (MDMB-BUTINACA), curțile de la Iași și Oradea o consideră substanță psihoactivă, iar o curte de la Cluj o enumeră printre drogurile de mare risc. Asemenea diferențe arată de ce raportul de constatare trebuie citit cu tabelul în față.

Într-un dosar de la Pitești, data intrării în vigoare a legii a decis încadrarea. Legea nr. 30/2025 a fost publicată la 26 martie 2025 și a intrat în vigoare la 29 martie 2025, adică la trei zile de la publicare. Tribunalul a constatat, de aceea, că parchetul greșise tratând 2-MMC drept drog la 27 martie 2025, iar Curtea de Apel Pitești a confirmat sentința. Despre această substanță, despre „cristal” și despre comparația dintre legi am scris separat, în articolul despre 2-MMC devenit drog de mare risc.

Produsele vegetale vândute drept „legale” se fac artizanal. Vânzătorul dizolvă substanța pură, cumpărată online sau de la un furnizor, în acetonă și o pulverizează pe mătase de porumb, oregano sau ceai de nalbă. De regulă, laboratorul găsește în fragmentele vegetale un amestec: MDMB-4en-PINACA sau ADB-BUTINACA, droguri de mare risc, alături de MDMB-INACA, 5F-ADB sau MDMB-BINACA, substanțe psihoactive. Din această compoziție mixtă s-a născut toată discuția despre absorbție. Curtea de Apel Târgu Mureș a redat descrierea procedeului din sentință, pe baza unei cumpărări de 6,9 g de substanță pură.

Instanțele descriu aceste produse ca fiind mai puternice decât drogurile clasice. De exemplu, un tribunal confirmat de Curtea de Apel Timișoara a reținut că o cantitate mică de canabinoid sintetic produce un număr mare de doze. Martorii din dosarele de la Bacău au vorbit, la rândul lor, despre dependență, vomă, blocaje musculare și insomnii. Pentru etnobotanice, pedeapsa concretă ține cont și de aceste descrieri.

Când aceeași substanță a trecut din Legea nr. 194/2011 în Legea nr. 143/2000 în timp ce vânzările continuau, se aplică Decizia nr. 38/2024 a Înaltei Curți. Potrivit ei, aceeași substanță vândută în baza aceleiași rezoluții, înainte și după schimbarea legii, formează o singură infracțiune continuată. Este vorba despre o infracțiune formată din acte repetate, judecată după legea de la ultimul act. Decizia a fost dată pentru 3-CMC și Legea nr. 77/2023, dar curțile o aplică „pentru identitate de rațiune” și la 2-MMC după Legea nr. 30/2025. Curtea de Apel București a aplicat mecanismul pentru un vânzător care a continuat până la 15 aprilie 2025.

Regula are însă o limită clară. Dacă activitatea s-a încheiat înainte de schimbarea legii, nu există unitate continuată pe temeiul Deciziei nr. 38/2024. În principiu, faptele cu etnobotanice rămân atunci pe art. 16, cu limitele de la data lor. Totuși, multe curți ajung la o singură infracțiune de trafic pe calea legii penale mai favorabile, explicată mai jos. Curtea de Apel Cluj a refuzat, de exemplu, aplicarea Deciziei nr. 38/2024 pentru 2-MMC vândut până în martie 2025.

Prin Decizia nr. 392 din 3 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1096 din 27 noiembrie 2025, Înalta Curte a stabilit regula pentru produsul mixt, printr-o hotărâre prealabilă, adică o dezlegare obligatorie a unei chestiuni de drept. Operațiunile cu un produs în a cărui compoziție intră, în diferite proporții, și substanțe de sub Legea nr. 194/2011, și droguri de mare risc atrag numai infracțiunea de la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, „prin absorbția naturală” a infracțiunii de la art. 16 alin. (1). Sesizarea venise de la Curtea de Apel Brașov. Potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală, dezlegarea este obligatorie pentru toate instanțele de la publicare.

Înalta Curte a explicat că operațiunile făcute prin aceeași acțiune cu un produs mixt formează o infracțiune simplă. Este o formă a unității naturale, adică o singură acțiune care nu poate fi ruptă în două fapte. Fapta mai gravă absoarbe elementele faptei mai ușoare, „natural, prin firea lucrurilor”. Curtea a respins, totodată, atât teza concursului, cât și teza absorbției legale, pentru că nu există un text care să prevadă preluarea unei infracțiuni în cealaltă.

În plus, sintagma „dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă” dă art. 16 un caracter subsidiar față de art. 2 alin. (2). Decizia invocă și principiul ne bis in idem, adică interdicția de a pedepsi de două ori aceeași conduită. Formularea ei merită invocată în concluzii: legislația penală „nu sancţionează numărul de acte normative incidente, ci conduita efectivă a subiectului activ”.

Pentru omul cercetat, efectul este simplu de înțeles. Pliculețul cu MDMB-4en-PINACA și MDMB-INACA înseamnă o singură infracțiune. Pentru asemenea etnobotanice, pedeapsa se stabilește doar pe art. 2 alin. (2). Curtea de Apel Iași a spus, totodată, că amestecul nu poate fi „fragmentat artificial” nici măcar în două acte materiale.

Pentru produsul mixt, curțile de apel aplică decizia fără excepții cunoscute nouă. Curțile de Apel Craiova, Alba Iulia, Constanța, Pitești, Suceava și Oradea au reținut o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc pentru pliculețele cu amestec de canabinoizi. În plus, parchetele au început să încadreze direct în rechizitoriu doar pe art. 2 alin. (2). Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a confirmat schimbarea încadrării pentru 35 de pliculețe cu MDMB-4en-PINACA și 5F-ADB aruncate pe geamul mașinii la un control în trafic.

Absorbția nu se aplică direct în sentință. Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 250/2019, instanța se pronunță asupra schimbării încadrării juridice printr-o hotărâre separată, înainte de judecarea fondului, ca să poți pregăti apărarea pe noua încadrare. Curtea de Apel Constanța a desființat, de aceea, o sentință și a trimis cauza la rejudecare, pentru că tribunalul aplicase Decizia nr. 392/2025 fără încheiere și fără motivare.

Curtea de Apel Iași a considerat, în schimb, că lipsa încheierii separate se acoperă în apel, dacă încadrarea era corectă pe fond. Soluțiile se împacă: la Constanța lipsea orice motivare a încadrării, pe când la Iași încadrarea fusese argumentată și doar forma lipsea. În ambele situații, apărarea cere ca discuția să aibă loc la termen, cu concluzii scrise.

Pentru asemenea etnobotanice, pedeapsa se calculează altfel după absorbție. Absorbția desființează concursul de infracțiuni, adică judecarea separată a celor două fapte, cu spor de pedeapsă. Astfel, dispar pedeapsa separată pentru art. 16 și sporul de o treime din cealaltă pedeapsă, prevăzut de art. 39 din Codul penal. Rămâne o singură pedeapsă, între 5 și 15 ani, redusă cu o treime dacă ai recunoscut.

De exemplu, Curtea de Apel Constanța a coborât pedeapsa rezultantă, calculată după contopire, de la 6 ani și 10 luni la 5 ani și 6 luni. Curtea de Apel Craiova a redus, la rândul ei, 4 ani și 8 luni la 4 ani. Totuși, absorbția nu scade pedeapsa de bază. Dimpotrivă, instanța poate ține cont de „noul conținut” al infracțiunii absorbante. Aceeași Curte de Apel Constanța a majorat, la cererea parchetului, pedeapsa pentru trafic de la 5 ani la 5 ani și 2 luni, după ce a absorbit etnobotanicele.

Aici practica este împărțită, iar răspunsul depinde de curtea de apel care judecă dosarul. Decizia nr. 392/2025 vorbește despre produse „în a căror componență intră, în diferite proporții” ambele categorii de substanțe. O parte din curți citesc textul strict: absorbția privește numai produsul mixt, același pliculeț. Cealaltă parte citește raționamentul. Potrivit acestei linii, dacă drogurile și etnobotanicele au fost vândute prin aceeași acțiune, în aceeași împrejurare, există o singură unitate naturală, chiar dacă substanțele erau în pungi diferite. Pentru actele comise la date diferite, în schimb, aproape toate curțile mențin concursul.

Curtea de Apel Cluj a formulat cel mai clar această interpretare. Ea se sprijină și pe textul Înaltei Curți, potrivit căruia operațiunile comise separat, în împrejurări diferite, rămân infracțiuni de sine stătătoare. Potrivit ei, dezlegarea obligatorie privește exclusiv unitatea naturală colectivă, iar decizia nu consacră un „raport general de absorbție” între cele două legi.

În același sens, Curtea de Apel Alba Iulia a refuzat absorbția pentru un vânzător cu două linii separate de activitate: 154 de vânzări cu 2-MMC și 4-BMC, separat de 149 de vânzări cu droguri. Curtea de Apel Târgu Mureș a procedat la fel pentru pungi de 4-BMC vândute alături de timbre LSD, pentru că rapoartele arătau că pungile „nu conțin droguri”. De asemenea, un complet al Curții de Apel București a menținut concursul pentru 31,78 g de dipentilonă ambalate separat de 2,53 g de amestec cu 3-CMC, absorbind doar amestecul.

Alte complete au mers mai departe. Astfel, un alt complet al Curții de Apel București a absorbit 2-MMC vândut împreună cu canabis și MDMA, deși substanțele erau separate, și a respins expres teza parchetului că decizia privește doar amestecurile. Argumentul este subsidiaritatea art. 16, însoțit de o comparație care merită reținută.

Pe aceeași linie, un al treilea complet al Curții de Apel București a absorbit 100 g de 2-MMC vândute într-o parcare împreună cu o mostră de 0,28 g de 3-CMC. Curtea de Apel Craiova a unit, în apel, vânzările de 2-MMC făcute în același pachet cu canabis și MDMA, pe un preț global. De asemenea, Curtea de Apel Constanța a absorbit depozitarea de 2-MMC în aceleași locuri cu canabisul. Un tribunal confirmat de Curtea de Apel Timișoara a absorbit, la rândul lui, 4-BMC dat gratuit cu ocazia unei vânzări de 2-MMC. Tribunalul confirmat de Curtea de Apel Brașov a mers cel mai departe: a reunit într-o infracțiune continuată și deținerea separată de 4-BMC de acasă.

Pentru vânzări făcute în zile diferite, una cu droguri și alta cu etnobotanice, curțile mențin concursul de infracțiuni aproape fără excepție. Astfel, Curtea de Apel Craiova a refuzat absorbția pentru două vânzări din 27 februarie și 3 aprilie 2025. Curtea de Apel Galați a numit concursul „imperativ” pentru 2-MMC vândut după 3-CMC și 4-CMC. Curtea de Apel Cluj a dat și motivul de fond.

Excepțiile există, dar vin pe altă cale. Pentru substanțele devenite între timp droguri, cum este 2-MMC, unele curți ajung la infracțiunea unică prin legea penală mai favorabilă, comparând în concret concursul vechi cu infracțiunea continuată nouă. Astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut, pe art. 5 din Codul penal, o singură infracțiune de trafic pentru canabis, 3-CMC, 2-CMC și 2-MMC vândute în anii 2023-2024.

Comparația se face pe fiecare inculpat. Curtea de Apel Cluj a ales, în același dosar, legea veche pentru un inculpat și legea nouă pentru alți doi. Curtea de Apel Alba Iulia a păstrat art. 16 pentru doi tineri care vânduseră doar etnobotanice și a unit faptele celorlalți. Alte curți refuză totuși comparația. Curtea de Apel Oradea a arătat, de pildă, că pentru 3-MMC vândut în 2021 concursul vechi, cu art. 16 la închisoare de la 6 luni la 3 ani, rămâne mai blând decât o infracțiune continuată de trafic de mare risc cu limite de la 5 la 15 ani. Prin urmare, cererea se construiește pe calcul: pentru etnobotanice, pedeapsa rezultantă pe fiecare lege, cu toate instituțiile ei, inclusiv suspendarea.

Verificarea datei rămâne obligatorie. În unele dosare, vânzări de 2-MMC din februarie și martie 2025 au fost încadrate direct ca trafic de mare risc, fără nicio discuție despre data intrării în vigoare a legii.

Decizia nr. 392/2025 privește numai art. 2 alin. (2), adică drogurile de mare risc. Pentru canabis sau ketamină, droguri de risc, art. 2 alin. (1) prevede aceleași limite ca art. 16: închisoare de la 3 la 10 ani. Aici clauza „dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă” nu mai funcționează literal, pentru că cele două infracțiuni sunt la fel de grave pe hârtie. Practica s-a împărțit, de aceea, și aici, iar pentru aceste etnobotanice pedeapsa depinde de curte.

Curtea de Apel Constanța a extins absorbția la un minor care deținea fragmente vegetale cu HHC, substanță psihoactivă, și THC, drog de risc, reținând o singură infracțiune de trafic de droguri de risc. La fel, Curtea de Apel Cluj a confirmat încadrarea numai pe art. 2 alin. (1) și (2) pentru 11 punguțe cu amestec de ketamină și 4-BMC. În schimb, Curtea de Apel Brașov a menținut concursul pentru 4-BMC vândut în aceeași zi cu canabis, fără să discute absorbția. Raționamentul Înaltei Curți, bazat pe unitatea naturală de acțiune, poate fi invocat și aici. Totuși, temeiul subsidiarității lipsește, iar dezlegarea obligatorie privește numai alin. (2). Despre HHC, THC și produsele de la magazinele CBD am scris în articolul despre CBD și pragul de 0,2% THC.

Niciuna, dacă produsul conține numai substanțe de sub Legea nr. 194/2011. Prin Decizia nr. 10/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 894 din 24 octombrie 2018, Înalta Curte a stabilit că procurarea de produse psihoactive de către consumatorul final, exclusiv pentru consum propriu, nu este „operațiune cu produse” în sensul art. 2 lit. b) și nu intră sub art. 16 alin. (1). Legea nr. 194/2011 nu are, de altfel, un echivalent al art. 4 din Legea nr. 143/2000, care pedepsește deținerea de droguri pentru consum. De aceea, cumpărătorii de etnobotanice apar în dosare ca martori, fără vreo pedeapsă, iar denunțurile împotriva lor se clasează.

Curtea de Apel Cluj a achitat, în octombrie 2026, un bărbat găsit în mașină cu un plic de 0,37 g de 3-CMC. Fapta era din martie 2023, când substanța era încă etnobotanic. Probele dovedeau doar deținerea pentru consum, iar curtea a refuzat să prezume o remitere către altcineva.

La fel, parchetul a clasat deținerea pentru consum a MDMB-INACA de către un deținut, cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, și a clasat în 2023 un consumator găsit cu 3-CMC. Curtea de Apel Galați a redat această din urmă soluție, din motivarea primei instanțe.

Regula de mai sus are însă o capcană. Dacă pliculețul conține și un drog de mare risc, deținerea pentru consum este infracțiune pe art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. O instanță a absorbit și aici componenta psihoactivă. Astfel, Curtea de Apel Cluj a confirmat încadrarea pe art. 4 alin. (2) pentru un bărbat care deținea acasă 24,69 g de fragmente vegetale cu ADB-BUTINACA și MDMB-4en-PINACA și, separat, 9,12 g cu 5F-MDMB-PINACA, fără probe de vânzare. La fel, deținutul cu hârtii impregnate a fost condamnat pe art. 4 pentru componenta MDMB-4en-PINACA. Ce înseamnă în practică această faptă am explicat în articolul despre deținerea de droguri pentru consum propriu.

Apărarea „le aveam pentru mine” se judecă pe criterii obiective: numărul de doze, ambalarea, cântarul, mesajele și martorii cumpărători. Curtea de Apel Craiova a respins-o pentru 169 de pliculețe aruncate din mașină, iar Curtea de Apel Suceava pentru 22 de pachețele de staniol. Aceeași curte a adăugat o precizare procedurală pe care o întâlnim des: după ce ai recunoscut învinuirea, nu mai poți contesta scopul deținerii.

Laboratorul dovedește natura substanței prin raportul de constatare tehnico-științifică. Raportul indică substanța și tabelul din Legea nr. 143/2000 sau, pentru etnobotanice, anexa raportului european (EMCDDA/Europol, astăzi Agenția UE pentru Droguri) în care substanța a fost notificată. Fără raport, în schimb, instanțele ajung la soluții opuse. Între drog și etnobotanice, pedeapsa diferă cu mult, iar diferența se vede direct în sentință.

Pentru vânzările către martori, substanța nu mai există. Unele instanțe rețin atunci, în favoarea inculpatului, varianta mai ușoară, adică încadrarea pe art. 16. Curtea de Apel Cluj a confirmat această soluție pentru vânzările descrise vag de consumatori, dintr-un total de 223 de acte. Altele condamnă, în schimb, pe baza declarațiilor cumpărătorilor. Curtea de Apel Alba Iulia a răsturnat astfel o achitare într-un dosar fără nicio analiză chimică, deși tribunalul arătase că nu se poate ști ce substanțe ar fi vândut inculpatul. În același sens, Curtea de Apel Cluj a reținut, pentru „sarea” cu 3-CMC dovedită prin alte probe, că un raport de constatare nu era necesar, și a condamnat pentru trafic de mare risc.

Mai departe a mers un rechizitoriu judecat la Curtea de Apel Ploiești. Procurorul a împărțit vânzările neanalizate după preț: peste 100 de lei gramul ar fi fost drog de mare risc, sub 100 de lei etnobotanic. Tribunalul a reținut apoi, prin absorbție, o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc cu 118 acte, iar curtea a preluat încadrarea.

Această metodă nu are sprijin într-un mijloc de probă, iar alte parchete au refuzat-o. Curtea de Apel Cluj a observat, de altfel, într-o altă cauză, că prețul nu este un indicator suficient al naturii substanței. Într-un dosar de la Galați, de exemplu, procurorul nu a reținut deloc vânzările de „cristal” neanalizat, pentru că nu putea stabili dacă era drog de risc, de mare risc sau etnobotanic. La fel, Curtea de Apel Oradea a înlăturat actele materiale sprijinite doar pe substanțe predate poliției de denunțători neidentificați.

În apărare, verificăm de aceea, act cu act, dacă substanța a fost analizată, ce a găsit laboratorul și în ce tabel se afla compusul la data faptei. Pentru același gram, între etnobotanice, pedeapsa de la art. 16 este închisoarea de la 3 la 10 ani, cu suspendare posibilă, iar pentru drogul de mare risc închisoarea de la 5 la 15 ani, cu executare.

Fără intenție dovedită nu există, pentru etnobotanice, pedeapsă pe art. 16 alin. (1). Textul cere ca făptuitorul să fi știut că produsul este susceptibil de efecte psihoactive. În practică, instanțele deduc această cunoaștere din ambalaj, preț, limbaj codat, consumul propriu și conspirativitate. Curtea de Apel Galați a reținut intenția directă dintr-un detaliu de ambalare.

Susținerea că marfa era numai etnobotanic, fără drog, nu duce la achitare. Cel mult, mută încadrarea de la trafic la art. 16, și numai dacă eroarea este credibilă. Cine vinde un „cristal” generic, fără să verifice dacă este drog sau substanță psihoactivă, acționează cu intenție indirectă, adică acceptă posibilitatea de a vinde un drog. Varianta din alin. (2) al art. 16, a celui care „trebuia sau putea să prevadă”, există pe hârtie, dar instanțele rețin intenția în dosarele din 2026. Curtea de Apel Cluj a explicat de ce confuzia reală între substanțe nu înseamnă eroare.

Apărarea „credeam că sunt legale” are și un cost ascuns. Curtea de Apel Craiova a refuzat unui student reducerea cu o treime a limitelor pentru recunoaștere, pentru că, susținând că nu știa ce vinde, nu și-a însușit latura subiectivă a faptei. Pe de altă parte, eroarea poate fi reținută pentru participantul secundar. Astfel, Curtea de Apel Brașov a menținut achitarea unei șoferițe acuzate de complicitate la art. 16, pentru că nu s-a dovedit că a prevăzut și acceptat cumpărarea de etnobotanice de către cel pe care îl conducea. Cum tratează instanțele eroarea asupra naturii substanței am analizat pe larg în articolul despre apărarea „nu știam că sunt droguri”.

Pentru etnobotanice, pedeapsa concretă se stabilește între 3 și 10 ani, reduse la limite de la 2 ani la 6 ani și 8 luni dacă recunoști învinuirea. În practică, instanțele dau cel mai des minimul redus, 2 ani, pentru câteva vânzări, și 3 sau 4 ani pentru activități întinse. Curtea de Apel Cluj a redat calculul limitelor într-un dosar cu 20 de acte de vânzare de 4-BMC.

Câteva exemple arată intervalul real pentru etnobotanice, pedeapsa variind după cantitate, durată și antecedente. Doi tineri din Suceava au primit 2 ani și 9 luni, respectiv 3 ani, cu suspendare. Ei comandaseră din străinătate, în 2024, un colet de 899 g de 2-MMC. Despre colete am scris în articolul despre drogurile comandate online.

În Timiș, de exemplu, patru vânzări de câte 1,5 până la 3 g au adus 3 ani și 4 luni cu executare, în recidivă. Pentru 65 de acte cu „cristal”, un recidivist din Maramureș a primit 5 ani. La Bacău, 1.232 de acte cu MDMB-BINACA, în trei ani de activitate, au adus 6 ani și 6 luni. La Iași, un recidivist a primit 8 ani pentru șase acte cu „șobolan” vândut de la poartă, în concurs cu 12 ani pentru trafic de droguri de mare risc. Curtea de Apel Timișoara a arătat, totodată, ce ține pedeapsa jos.

La polul opus, Curtea de Apel Bacău a enumerat ce ține pedeapsa sus. Contează durata, numărul actelor și al cumpărătorilor, precum și efectele substanțelor, descrise ca fiind „similare efectelor drogurilor de mare risc”. Curtea de Apel Târgu Mureș a refuzat, în schimb, majorarea cerută de parchet într-un dosar în care toate substanțele fuseseră cumpărate de colaborator sau ridicate de poliție. Curtea a reținut că fapta nu pusese sănătatea publică într-un pericol concret, pentru că substanțele nu ajunseseră la consumatori.

Legea nr. 194/2011 nu interzice suspendarea sub supraveghere. La etnobotanice, pedeapsa de cel mult 3 ani rămâne, așadar, compatibilă cu suspendarea. Instanța verifică, totodată, condițiile art. 91 din Codul penal: antecedentele, conduita și acordul de a presta muncă neremunerată. Astfel, Curtea de Apel București a menținut suspendarea pentru un curier care transportase de două ori câte 100 g de 2-MMC în 2024, chiar majorând pedeapsa la 3 ani.

Tabloul se schimbă când în dosar intră și trafic de droguri de mare risc, prin produsul mixt sau prin concurs. Art. 15 indice 1 din Legea nr. 143/2000, în vigoare de la 24 martie 2024, exclude suspendarea pentru art. 2 alin. (2), indiferent de cuantum. Curtea de Apel Cluj a dispus, de aceea, executarea unei rezultante de numai 2 ani și 9 luni, obținută după denunț și recunoaștere. Pentru faptele epuizate înainte de 24 martie 2024, în schimb, legea veche rămâne mai favorabilă, iar suspendarea este posibilă. Curtea de Apel Oradea a suspendat astfel pedepsele a trei inculpați cu fapte din 2023.

Textul art. 15 indice 1 este, totodată, contestat: Curtea de Apel Craiova a sesizat din oficiu Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate privind acest articol, în martie 2026. Detaliile acestui text le-am explicat în articolul despre art. 15 indice 1 și interdicția suspendării.

Reducerea la jumătate a limitelor pentru denunț, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000, nu se aplică infracțiunii din Legea nr. 194/2011. Textul vorbește numai despre infracțiunile de la art. 2 până la art. 9 din legea drogurilor. Pentru etnobotanice, aceeași reducere se obține, în schimb, pe art. 19 din Legea nr. 682/2002, dacă denunțul a dus la urmărirea penală in personam, adică la continuarea urmăririi față de persoana denunțată, nu doar față de faptă. Curtea de Apel Oradea a aplicat cele două texte în paralel, în același dosar. Practica nu este totuși uniformă, pentru că o curte de la Cluj a aplicat art. 15 și la art. 16.

Cu denunț valorificat și recunoaștere, limitele coboară la închisoare de la 1 an la 3 ani și 4 luni, iar pedepsele din 2026 s-au așezat, de regulă, între 1 an și 1 an și 10 luni. Fără denunț, recunoașterea aduce reducerea cu o treime, explicată în articolul despre recunoașterea vinovăției în dosarele de droguri. Totuși, reducerile nu obligă instanța să dea minimul. Ele mută limitele, iar pedeapsa concretă rămâne la aprecierea judecătorului.

La etnobotanice, pedeapsa crește când există agravante. Art. 19 indice 2 lit. a) din Legea nr. 194/2011 agravează fapta când produsele au fost livrate unui minor. Curtea de Apel Alba Iulia a confirmat agravanta pentru vânzări de „cristal” către doi minori, pentru actele de după intrarea ei în vigoare. Când dosarul conține și trafic de droguri, folosirea minorilor la vânzare, inclusiv la fereastra apartamentului, se reține ca agravantă pe art. 13 din Legea nr. 143/2000, cum s-a întâmplat la Craiova și Alba Iulia. În plus, de la 24 martie 2024, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este obligatorie la art. 16. Curtea de Apel Galați a corectat astfel o pedeapsă de 4 luni, dată sub minimul legal, la 2 ani, și a adăugat pedeapsa complementară omisă.

Pe lângă etnobotanice, pedeapsa atrage și pierderea banilor. Instanța confiscă produsele și banii obținuți, potrivit art. 19 indice 3 din Legea nr. 194/2011, inclusiv sumele încasate de la fiecare cumpărător, reconstituite din declarații. Când suma nu se poate stabili exact, instanțele rețin minimul dovedit. Curtea de Apel Alba Iulia a confiscat, de pildă, 400 de lei pentru 20 de doze de câte cel puțin 20 de lei. Registrul național al traficanților, creat prin Legea nr. 61/2024, cuprinde și persoanele condamnate pentru art. 16 și 17 din Legea nr. 194/2011, lucru pe care mulți inculpați îl află abia la pronunțare. Curtea de Apel Bacău a redat textul când a înlăturat înscrierea unui inculpat condamnat pe altă lege.

Ce înseamnă înscrierea, cât durează și cum se radiază am explicat pe pagina despre Registrul traficanților de droguri.

Răspunsul depinde de stadiul dosarului. Pentru etnobotanice, pedeapsa corectă începe cu încadrarea corectă. Cât timp cauza este la fond sau în apel, Decizia nr. 392/2025 se aplică obligatoriu, din oficiu sau la cerere. Apărarea depune cererea de schimbare a încadrării în scris, cu rapoartele de laborator anexate, iar instanța o pune în discuție înainte de dezbaterile pe fond. Dacă substanțele erau separate, cererea se construiește pe linia curții de apel competente și pe calculul rezultantei. Dacă substanța a devenit între timp drog, se adaugă analiza legii mai favorabile, cu Decizia nr. 38/2024 sau cu art. 5 din Codul penal, după cum activitatea a continuat sau nu după schimbarea legii.

Ordinea cererilor contează. Dacă alegi procedura recunoașterii învinuirii, alegerea este irevocabilă și nu mai poți contesta natura substanțelor sau scopul deținerii. Curtea de Apel Cluj a respins cererea unui furnizor care, după ce obținuse reducerea cu o treime, susținea că substanța era de fapt 2-MMC. De aceea, cererea de schimbare a încadrării se formulează cel târziu odată cu declarația de recunoaștere. Recunoașterea privește faptele descrise în rechizitoriu, în timp ce calificarea lor juridică rămâne deschisă discuției.

După condamnarea definitivă, situația este diferită. O hotărâre prealabilă nu este o lege nouă. În principiu, contestația la executare, adică procedura prin care se rezolvă incidentele ivite în executarea pedepsei, nu deschide drumul către o reîncadrare după rămânerea definitivă. Nici Legea nr. 30/2025 nu ajută în acest stadiu, pentru că a înăsprit regimul substanțelor. Rămâne, prin urmare, analiza hotărârii pentru erori de drept care deschid recursul în casație, calea extraordinară de atac judecată de Înalta Curte. Într-un dosar de la Craiova, de exemplu, Înalta Curte a casat decizia de apel pentru că nu analizase Legea nr. 30/2025, iar la rejudecare curtea de apel a reținut o singură infracțiune de trafic, fără art. 16. În timpul executării rămân, de asemenea, instituțiile obișnuite: liberarea condiționată și, pentru faptele vechi, verificarea prescripției.

Într-un dosar cu etnobotanice, pedeapsa finală se joacă pe trei planuri. Primul este încadrarea: etnobotanic sau drog, produs mixt sau produse separate, un act sau mai multe. Al doilea este legea aplicabilă: data fiecărui act, forma art. 16 de atunci, suspendarea disponibilă sau nu. Al treilea este persoana ta: consumul propriu, dependența, vârsta, munca, familia, recunoașterea și colaborarea. Instanțele cântăresc în egală măsură cantitatea de substanță și latura personală, iar reducerile din apel au venit, în dosarele din 2026, din reîncadrare, din denunț și din recunoaștere, alături de latura personală. Încheiem prin a preciza faptul că judecătorul nu judecă doar o faptă, judecă un om. Documentarea acestei laturi, de la prima declarație, este sarcina unui avocat specializat în dosare de droguri.

Cabinetul de Avocatură NESTER, din București, asigură asistență juridică și reprezentare în dosarele cu substanțe psihoactive și droguri de mare risc, de la primele audieri la DIICOT până la apel. Avocatul fondator, Vasile Nester, împreună cu avocații colaboratori ai cabinetului, verifică în fiecare dosar rapoartele de laborator, tabelele în vigoare la data faptei și linia curții de apel competente, înainte de orice cerere de schimbare a încadrării. Activitatea cabinetului este dedicată exclusiv dreptului penal, ceea ce ne permite să urmărim îndeaproape modificările tabelelor Legii nr. 143/2000 și practica curților în dosarele instrumentate de DIICOT. Dacă ai fost prins cu „etnobotanice”, „legale” sau „cristal”, o discuție purtată la timp cu un avocat penalist clarifică două lucruri: ce lege se aplică faptei tale și ce pedeapsă riști cu adevărat.