Oferirea gratuită de droguri unui prieten: când consumul în comun devine trafic (2026)

De regulă, dosarul ajunge la DIICOT, structura parchetului competentă pentru traficul de droguri. Așa se întâmplă chiar dacă fapta este o singură țigară împărțită. În practică, primele acte sunt aceleași: percheziția corporală și, uneori, a locuinței, ridicarea telefonului, testarea sau recoltarea de probe biologice. Urmează audierea ca suspect. Ai dreptul să nu dai nicio declarație și dreptul la un avocat de la prima audiere. Prietenul care a primit drogul este audiat separat, de obicei tot ca suspect pentru deținere, și deseori înaintea ta.

Procurorul poate dispune reținerea pentru cel mult 24 de ore și controlul judiciar, adică rămâi liber, cu obligații precum prezentarea la poliție. Arestul la domiciliu și arestarea preventivă le poate dispune însă numai judecătorul, la cererea procurorului.

În hotărârile din 2026, măsurile au variat mult. Tânărul de pe plajă a fost audiat abia după „numeroase eforturi” de localizare (Constanța, decizia nr. 731/2026). A folosit atunci dreptul la tăcere și a recunoscut, în schimb, la judecată. În schimb, antrenorul de box a stat în arest din aprilie 2024 până în decembrie 2025, apoi sub control judiciar (Craiova, decizia nr. 899/2026). La Cluj, cel care cultiva și împărțea cannabisul cu concubina a fost arestat preventiv aproape trei luni, potrivit deciziei nr. 1132/2026.

Între faptă și decizia curții de apel au trecut, în aceste dosare, între mai puțin de doi ani și peste cinci ani. Cannabisul din vacanță a fost găsit în iunie 2024, iar decizia a venit în aprilie 2026. Oferirile de la Ploiești, din anii 2019 până în 2021, au primit, în schimb, decizia definitivă abia în iulie 2026. Timpul scurs a contat, la rândul lui, la pedeapsă. Potrivit Curții de Apel Constanța, cei aproape trei ani au diminuat „caracterul de exemplaritate al pedepsei” pentru cel care oferise jointul (decizia nr. 731/2026). Drepturile tale la percheziție și la primele audieri sunt descrise în articolul despre percheziția în dosarele de droguri.

Da. Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pedepsește „oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept”. Prin urmare, oferirea gratuită de droguri este o acțiune de sine stătătoare, pusă de lege pe același plan cu vânzarea. Curtea de Apel Ploiești a răspuns direct unui bărbat care invoca, în apărare, prietenia cu cei audiați. Textul deciziei nr. 704/2026 este publicat fără diacritice.

Pe de altă parte, art. 4 pedepsește mult mai blând cumpărarea sau deținerea „pentru consum propriu”. Totuși, legea nu are o categorie intermediară pentru consumul între prieteni. Drogul pe care îl ții pentru tine este art. 4; drogul pe care îl dai altuia, chiar fără bani, este art. 2. Un cadru mai larg al acestei distincții se găsește în articolul despre trafic sau consum propriu.

Instanța de fond a dat o definiție în cauza judecată apoi prin decizia nr. 459/2026. Curtea de Apel Constanța a redat-o, de altfel, fără obiecții. Potrivit acesteia, oferirea este „fapta unei persoane de a propune alteia să accepte droguri sau darea de droguri unei persoane, în mod gratuit în dar”. Celelalte hotărâri din 2026 descriu gesturi concrete. La un festival de pe litoral, un tânăr a pus în palma unui necunoscut cinci fragmente de MDMA „să își aleagă” (Constanța, decizia nr. 734/2026). La Craiova, un bărbat a dat unui cunoscut o jumătate de gram de cannabis „pentru o țigară” (decizia nr. 558/2026). La Ploiești, un bărbat l-a întrebat pe un cunoscut dacă vrea să „traga o linie” de pe o farfurie cu cocaină (decizia nr. 704/2026). Același om dădea, de asemenea, țigări cu cannabis celor care veneau la el acasă.

La Cluj, un frizer își tundea acasă clienții mai apropiați (decizia nr. 1420/2026). Cu această ocazie, le dădea „să tragă” din țigara cu tutun și cannabis pe care o rula pentru el. Curtea a reținut, astfel, 19 acte de punere la dispoziție cu titlu gratuit, adică țigările din care îi lăsa să tragă și un pliculeț dat unui minor. În practică, a fost suficient ca drogul să fie întins sau pus în palma celuilalt, fără vreun gest comercial.

Instanța de fond, confirmată în apel (Constanța, decizia nr. 734/2026), a numit fapta „o infracţiune de pericol”, adică o faptă pedepsită pentru riscul creat, fără să fie nevoie de un rezultat. La festivalul de pe litoral, cei doi „au fost luaţi pe sus” de polițiști în momentul imediat următor, înainte ca vreunul să consume. Cel care întinsese fragmentele a fost totuși condamnat pentru trafic de droguri de mare risc. La depistare se vorbise de 200 lei pentru patru comprimate, dar plata nu se făcuse. Instanțele au reținut, de aceea, oferirea gratuită de droguri, fără niciun folos material.

Da, în toate hotărârile din 2026 care au judecat această situație. Cel mai simplu caz este cel judecat de Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 731/2026. Pe plaja unei stațiuni, la ora 22, un muncitor de 24 de ani a aprins o țigară cu cannabis și tutun. Fostul lui coleg de bar a tras, la rândul lui, „un fum-două”. Jandarmii i-au oprit când voiau să plece. Rechizitoriul a reținut o țigaretă „destinată atât consumului propriu, cât și oferirii/livrării către” prieten, adică două infracțiuni: deținere pentru consum propriu (art. 4) și trafic de droguri de risc (art. 2). Inculpatul a recunoscut, nimeni nu a contestat încadrarea, iar curtea a respins apelul parchetului, care cerea executarea.

Aceeași regulă a funcționat, de asemenea, la Cluj (decizia nr. 1132/2026). Un bărbat dădea gratuit cannabis concubinei și prietenului cu care locuia, de câteva ori pe lună. Instanța de fond a reținut oferirea repetată ca acte materiale de trafic continuat, alături de vânzări.

La Craiova, un antrenor de box „îi dădea să fumeze” acasă, gratuit, elevului său (decizia nr. 899/2026). Elevul petrecea, de regulă, timp cu el și cu fiul lui. La fel, instanța a reținut câte un act de „deţinere şi oferire” pentru fiecare ocazie dovedită, fără ca vreo parte să ceară o altă încadrare.

Când oferirea se repetă, instanțele numără fiecare ocazie, iar numărul contează la pedeapsă. La infracțiunea continuată, maximul pedepsei se poate majora cu cel mult 3 ani (art. 36 din Codul penal). În cauza antrenorului de box, parchetul reținuse 30 de acte de oferire gratuită de droguri în trei luni. Instanța de fond a reținut însă doar 12, câte unul pe săptămână. Martorul declarase că mergea fie o dată la 2-3 zile, fie o dată sau de două ori pe săptămână, și că nu consuma de fiecare dată. Pentru restul de 18 acte, instanța a aplicat dubiul în favoarea inculpatului, iar Curtea de Apel Craiova a confirmat. Forma continuată și cele 15 acte reținute în total au fost, însă, printre motivele celor 4 ani cu executare.

Potrivit Curții de Apel Constanța, „fapta de a consuma droguri nu este incriminată de legislaţia penală română” (decizia nr. 734/2026). Curtea a spus același lucru, în termeni aproape identici, în decizia nr. 731/2026. De aceea, a refuzat să impună celor condamnați testarea periodică antidrog cerută de parchet. Legea pedepsește deținerea dinaintea consumului și, separat, punerea drogului la dispoziția altuia. În dosarele analizate, a fuma împreună a însemnat de fiecare dată că unul dintre cei doi a adus drogul și l-a întins celuilalt. Acela a răspuns pentru trafic; celălalt a răspuns, în unele dosare, pentru deținerea cantității primite, iar în altele a rămas martor.

La încadrare, nu. Curtea de Apel Craiova a judecat cazul unui tânăr de 24 de ani (decizia nr. 579/2026). Acesta primise gratuit de la o rudă „două bile” de cocaină, adică între 0,5 și 1 gram. Împărțise apoi o parte cu un prieten, înaintea unui drum de 50 km spre un cazinou. Instanța de fond reținuse o circumstanță atenuantă, adică o împrejurare care reduce limitele pedepsei cu o treime. Motivul era că scopul fusese „de a consuma împreună substanţa şi de a experimenta”, fără niciun venit. Parchetul a atacat, iar curtea i-a dat dreptate.

Curtea a adăugat că lipsa repetării nu diminuează gravitatea faptei. Ea arată, potrivit curții, doar forma simplă a infracțiunii. Potrivit aceleiași curți, predarea drogurilor la control este „o conduită normală a oricărui cetăţean”, fără valoare de atenuantă. Pedeapsa a urcat, astfel, de la 2 ani și 8 luni la 3 ani și 4 luni. Curtea a înlocuit, de asemenea, suspendarea cu executarea, pentru că inculpatul comisese o altă faptă în timpul procesului. Curtea de Apel Alba Iulia a mers și mai departe în decizia nr. 307/2026. Inculpata oferise gratuit „cristal” unor persoane care nu consumaseră înainte. Potrivit curții, urmărea „probabil” să își mărească astfel rețeaua de cumpărători, iar curtea a cântărit împrejurarea la gravitatea faptei.

Lipsa banilor contează, în schimb, într-un loc precis. Curtea de Apel Ploiești a menținut condamnarea pentru trafic a unui bărbat de 54 de ani (decizia nr. 704/2026). Acesta recunoscuse, de altfel, că a oferit cannabis și cocaină unor cunoscuți. Curtea a reținut, totuși, că fapta s-a comis „prin actiunea de oferire [...] si nu prin vanzarea drogurilor”. Declarațiile despre cumpărări, date de consumatori ca suspecți și retractate ca martori, nu erau coroborate cu nimic. De aceea, curtea a respins confiscarea sumei de 72.637 lei, dispusă la fond ca produs al vânzărilor, și a restrâns sechestrul la cheltuielile judiciare.

Pentru oferirea gratuită de droguri riști pedeapsa prevăzută pentru trafic la art. 2. Pentru droguri de risc (cannabis), art. 2 alin. (1) prevede închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Pentru droguri de mare risc (cocaină, MDMA, 3-CMC, 4-CMC, iar din 29 martie 2025 și 2-MMC), art. 2 alin. (2) prevede închisoare de la 5 la 15 ani. Aceste limite se aplică faptelor de după 5 martie 2023, data Legii nr. 45/2023. Pentru faptele anterioare, limitele erau de la 2 la 7 ani și de la 5 la 12 ani. În practică, instanțele le aplică în continuare ca lege mai favorabilă (art. 5 din Codul penal). Așa s-a întâmplat în deciziile nr. 579/2026, 734/2026, 1132/2026 și 704/2026.

Limitele scad cu o treime dacă recunoști învinuirea în procedura simplificată, adică accepți faptele din rechizitoriu și nu se mai administrează probe (art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală). Limitele scad cu încă o treime dacă instanța reține o circumstanță atenuantă (art. 76 din Codul penal). De exemplu, pentru MDMA oferit în 2022, limitele de la 5 la 12 ani au devenit, după ambele reduceri, de la 2 ani, 2 luni și 20 de zile la 5 ani și 4 luni. Așa a calculat instanța de fond în cauza judecată prin decizia nr. 734/2026. Recunoașterea nu poate fi folosită, totuși, de două ori: Curtea de Apel Craiova a refuzat să o rețină și ca atenuantă (deciziile nr. 558/2026 și 579/2026).

Condamnarea aduce, în plus, interzicerea unor drepturi pe 1 până la 5 ani. La suspendare se adaugă, de regulă, între 60 și 120 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.

Pentru țigara de pe plajă, Curtea de Apel Constanța a menținut 2 ani și o lună, cu suspendare (decizia nr. 731/2026). Pentru o țigaretă oferită concubinului, aceeași curte a redus pedeapsa pentru trafic la 11 luni (decizia nr. 459/2026). A reținut, în plus, deținerea pentru consum propriu, cu 3 luni. Rezultanta de 1 an, cu suspendare, este cea mai mică pedeapsă din tot lotul. Pentru jumătatea de gram dată „pentru o țigară”, Curtea de Apel Craiova a menținut minimul de 3 ani, cu suspendare (decizia nr. 558/2026). Inculpatul nu avusese, totuși, nici recunoaștere, nici atenuantă. Frizerul își împărțise țigara cu trei clienți, dintre care un minor. Curtea de Apel Cluj i-a redus pedeapsa de la 4 ani cu executare la 2 ani și 8 luni (decizia nr. 1420/2026). Rezultanta, de 2 ani, 10 luni și 20 de zile, a fost, astfel, suspendată.

În schimb, executarea a venit acolo unde oferirea era parte dintr-o activitate mai largă sau unde existau antecedente. Antrenorul de box, cu condamnări anterioare și fără recunoaștere, a primit 4 ani cu executare (Craiova, decizia nr. 899/2026). Pedeapsa a privit, potrivit hotărârii, 15 acte, dintre care 12 oferiri. La Cluj, cel care cultiva și rula jointurile pentru concubină și pentru prieten a fost trimis de curte în detenție, cu 3 ani (decizia nr. 1132/2026). Instanța de fond îi suspendase, totuși, pedeapsa. Prietenul „novice” și concubina au rămas, în schimb, cu suspendare. Pentru cannabisul din vacanță, recidivistul a primit 5 ani, cu limitele majorate cu jumătate (Constanța, decizia nr. 508/2026).

Suspendarea sub supraveghere înseamnă, în practică, că pedeapsa nu se execută dacă respecți obligațiile stabilite de instanță. Termenul de supraveghere este de 2 până la 4 ani. Ea cere o pedeapsă finală de cel mult 3 ani și lipsa unei condamnări anterioare la închisoare mai mare de un an (art. 91 din Codul penal, în forma consolidată de pe Portalul Legislativ). Detalii în articolul despre traficul de droguri de risc.

Art. 15¹ din Legea nr. 143/2000, în vigoare de la 24 martie 2024, interzice suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru traficul de droguri de mare risc. Prin urmare, pentru o doză de cocaină oferită unui prieten după această dată, pedeapsa se execută în închisoare, oricât de mică ar fi. Curtea de Apel Alba Iulia a aplicat textul unei tinere de 20 de ani (decizia nr. 307/2026). Ea fusese condamnată, de altfel, la 3 ani și 4 luni pentru vânzări și oferiri gratuite de „cristal”. Potrivit curții, executarea este „singura posibilă”, din cauza cuantumului și a ceea ce curtea numește „interdicţia expresă” din art. 15¹.

Circumstanța atenuantă judiciară de la art. 75 alin. (2) lit. b) din Codul penal este o împrejurare legată de faptă care îi reduce gravitatea. Instanțele au reținut-o, în practică, în unele dosare și au refuzat-o în altele. Curtea de Apel Constanța a explicat-o limpede pentru o țigaretă oferită concubinului (decizia nr. 459/2026).

Curtea de Apel Cluj a acordat-o frizerului (decizia nr. 1420/2026). Potrivit curții, a lăsa trei consumatori să tragă din țigara proprie este modalitatea de trafic „în care se aduce în cel mai scăzut mod atingere relaţiilor sociale ocrotite de legea penală”. Frizeria a fost „prilejul, iar nu pretextul” oferirii, cum a spus curtea. Faptul de a-i fi cerut minorului pliculețul înapoi a arătat, de asemenea, o căință activă, adică o încercare de a îndrepta urmarea faptei.

Instanța de fond confirmată în apel a reținut atenuanta pentru 1,03 g de MDMA oferite gratuit, cu flagrant imediat, adică prinși pe loc (decizia nr. 734/2026). A spus deschis și de ce: fără a doua reducere, „singura modalitate de executare a pedepsei ar fi aceea în detenție”. De aici se vede miza reală a atenuantei. La drogurile de mare risc oferite înainte de 24 martie 2024, ea este, alături de recunoaștere, calea spre pragul de 3 ani al suspendării. La cannabis, ea a contat acolo unde actele erau multe sau exista agravanta pentru minor, cum s-a întâmplat la Cluj.

Curtea de Apel Craiova a refuzat-o, dimpotrivă, pentru cocaina împărțită cu prietenul (decizia nr. 579/2026). Oferirea este, potrivit curții, la fel de gravă ca orice altă modalitate a traficului. Curtea de Apel Alba Iulia a refuzat-o în decizia nr. 307/2026, pentru că împrejurările invocate (mediul familial, denunțurile, renunțarea la activitate) priveau persoana, iar textul cere împrejurări legate de faptă. Criteriile sunt analizate în articolul despre circumstanțele atenuante la trafic.

Dacă prietenul are sub 18 ani, instanțele rețin în plus agravanta de la art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, care privește drogurile „oferite unui minor”. Curtea de Apel Cluj a reținut-o frizerului. A precizat, totuși, că legea permite reținerea simultană a unei atenuante și a unei agravante (art. 79 alin. (3) din Codul penal), așa că pedeapsa a putut coborî sub 3 ani. La Alba Iulia, fapta includea oferiri gratuite de „cristal” către două minore, iar curtea a reținut că ea este „de o gravitate semnificativă”.

Dacă tu ești cel minor, răspunderea se judecă după regulile pentru minori, adică instanța aplică măsuri educative în locul pedepselor (art. 114 din Codul penal). Pentru trafic, cu pedeapsa prevăzută de 7 ani sau mai mare, ea poate aplica însă și o măsură privativă de libertate.

Partea pe care ai consumat-o tu se judecă, de regulă, separat, ca deținere pentru consum propriu. Concursul de infracțiuni înseamnă, astfel, două fapte judecate împreună, cu o singură pedeapsă finală. Se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă o treime din cealaltă (art. 38 și art. 39 din Codul penal). Pentru țigara de pe plajă, de exemplu, instanța a stabilit 2 ani pentru trafic și 3 luni pentru deținere. Pentru frizerul de la Cluj, curtea a reținut 19 acte de oferire și 18 acte de deținere legate de țigări. Al nouăsprezecelea act, pliculețul cu muguri dat unui minor, nu fusese însoțit de consumul inculpatului, așa că nu a intrat la art. 4. Curtea a explicat astfel împărțirea.

În decizia nr. 508/2026, Curtea de Apel Constanța a reținut trafic pentru tot cannabisul adus în vacanță, ca să fie consumat cu concubina. Pentru MDMA și ciuperci a reținut deținere pentru consum propriu, în concurs formal, adică o singură acțiune care realizează două infracțiuni (art. 38 alin. (2) din Codul penal). Pedeapsa finală a fost de 5 ani și 6 luni. În dosarul de la Cluj judecat prin decizia nr. 1132/2026, în schimb, parchetul a încadrat toate cantitățile la trafic, iar nicio instanță nu a reținut art. 4, deși toți trei consumau.

Pentru cel care oferă, amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei sunt excluse. Maximul prevăzut pentru trafic (7, 10, 12 sau 15 ani, după drog și dată) depășește ambele praguri. Renunțarea cere un maxim de cel mult 5 ani (art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal), iar amânarea, sub 7 ani (art. 83 alin. (2)). Singura cale prin care nu execuți pedeapsa rămâne, astfel, suspendarea sub supraveghere. Ea este posibilă la cannabis, iar la drogurile de mare risc numai pentru faptele de dinainte de 24 martie 2024. Regimul art. 4 este explicat în articolul despre deținerea de droguri pentru consum propriu. Dacă drogul a fost cumpărat cu banii prietenului, pentru el, consultă articolul despre drogurile cumpărate pentru un prieten.

Condamnarea pentru trafic, chiar cu suspendare, se înscrie în cazierul judiciar. Pentru condamnarea cu suspendare sub supraveghere, reabilitarea are loc de drept, adică fără cerere (art. 165 din Codul penal), dacă nu săvârșești o altă infracțiune timp de 3 ani. Cei 3 ani se socotesc de la împlinirea termenului de supraveghere (art. 167 alin. (4)). La un termen de supraveghere de 4 ani, condamnarea rămâne, astfel, în cazier cel puțin 7 ani de la hotărârea definitivă. Pentru pedepsele executate mai mari de 2 ani, reabilitarea se cere instanței, după termenele de la art. 166, socotite de la sfârșitul executării. Efectele asupra unui loc de muncă sau asupra unei plecări în străinătate depind de fiecare situație.

De regulă, o faptă de deținere pentru consum propriu (art. 4), cu o pedeapsă mult mai mică. Concubinul care primise și fumase țigareta a obținut renunțarea la aplicarea pedepsei (decizia nr. 459/2026). Instanța constată, adică, vinovăția și aplică un avertisment în locul unei pedepse. Celui care primise fragmentele de MDMA la festival, instanța de fond i-a stabilit 1 an și i-a amânat aplicarea pedepsei (decizia nr. 734/2026). Curtea a redus, în schimb, pedeapsa stabilită la 6 luni și a menținut amânarea. Amânarea înseamnă, în practică, că pedeapsa nu se aplică dacă respecți un termen de supraveghere. Uneori, primitorul rămâne doar martor, cum s-a întâmplat cu prietenul de pe plajă și cu clienții frizerului. La Ploiești, procurorul a renunțat la urmărirea penală pentru consumatori chiar prin rechizitoriu, adică a închis dosarul lor fără trimitere în judecată.

Situația se agravează când prietenul a făcut și altceva. Cel care primise cocaina înainte de drumul spre cazinou a condus apoi mașina și a fost testat pozitiv. A răspuns, de aceea, pentru deținere (7 luni) și pentru conducere sub influența substanțelor psihoactive, art. 336 alin. (2) din Codul penal (2 ani), iar curtea i-a înlocuit suspendarea cu executarea (Craiova, decizia nr. 579/2026). Prietenul care a întins, la rândul lui, țigara altcuiva ajunge el însuși la art. 2, la fel ca cel care a participat la cultură sau a ținut drogurile în locuința comună. La Cluj, prietenul celui care aducea cannabisul a fost condamnat pentru trafic pentru cultivare și deținere, iar concubina și pentru vânzări (decizia nr. 1132/2026).

Cel care primește drogul devine, de regulă, martorul principal în dosarul celui care l-a oferit. Ca martor, el are dreptul să nu răspundă la întrebările care l-ar incrimina (art. 118 din Codul de procedură penală), iar primirea drogului îl poate incrimina chiar pe el. Prietenia nu îi dă, în schimb, dreptul să refuze întreaga declarație. Acest drept îl au doar soțul și fostul soț, părinții, copiii, frații și surorile (art. 117). Îl are, de asemenea, persoana care dovedește că a conviețuit cu inculpatul într-o relație asemănătoare celei dintre soți. Concubina din cauza cannabisului din vacanță a susținut abia în instanță că nu i se spusese, la prima audiere, că poate refuza să declare. Curtea a reținut că nu dovedise atunci conviețuirea și că acceptase oricum să declare la ambele instanțe. Procurorul de ședință se sesizase, în plus, pentru mărturie mincinoasă după ce ea își schimbase declarația.

În cele mai multe hotărâri analizate, oferirea gratuită de droguri s-a dovedit prin declarația celui care a primit drogul. Declarația a fost dată, de regulă, în urmărirea penală, uneori în calitate de suspect. Alături de ea au stat, unde au existat, flagrantul (Constanța, decizia nr. 734/2026), imaginile de supraveghere (Craiova, decizia nr. 558/2026) sau recunoașterea inculpatului (Craiova, decizia nr. 579/2026). Curtea de Apel Cluj a respins apărarea că asemenea martori ar fi „colaboratori de facto” ai anchetei (decizia nr. 1420/2026). Renunțarea la dreptul la tăcere nu îi transformă, potrivit curții, în colaboratori.

Cauza judecată de Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 508/2026 arată cât cântărește această declarație. Un bucătar de 26 de ani, condamnat anterior pentru trafic, plecase în vacanță la mare cu concubina. Avea în rucsac 15,22 g de cannabis, MDMA și ciuperci cu psilocină. În urmărirea penală, concubina a declarat că el îi spusese în tren că are cannabis pe care „intenţiona să îl consume” cu ea. Apoi, așteptând lângă mașină, el a rulat o țigară „pe care a fumat-o împreună” cu ea. În fața instanței s-a răzgândit: el fumase singur, ea nu consumă, fusese intimidată la audiere și nu i se spusese că poate refuza să declare.

Instanța de fond l-a achitat pe inculpat pentru trafic, reținând că declarația nu se corobora cu nimic. Curtea a răsturnat însă soluția. Potrivit curții, relatarea despre țigara fumată împreună era un „aspect demn de crezare”, pentru că în probele biologice recoltate de la inculpat s-a găsit THC. În neregulile invocate de martoră, curtea a văzut „încercări de retractare credibilă a declaraţiei iniţiale care este incriminatoare pentru inculpat”. De aceea, a reținut trafic de droguri de risc pentru întreaga cantitate de cannabis, „în vederea oferirii” concubinei.

Instanța de fond a respins, pe imagini de supraveghere, apărarea că inculpatul ar fi dat o țigară obișnuită (decizia nr. 558/2026). Curtea de Apel Craiova a confirmat. Pe imagini, martorul fuma deja o țigară când a cerut „cannabis de o ţigară”. Inculpatul a umblat, de asemenea, în portbagajul mașinii unui furnizor înainte să îi întindă ceva, iar niciun gest de plată nu apărea. La percheziție s-a găsit, în plus, un grinder cu urme de THC. Martorul, revenit în instanță cu varianta că nu știe ce a fumat, a primit un răspuns direct.

La Cluj, cei trei clienți ai frizerului au retractat la fond, invocând CBD legal, „ţigări normale” și o declarație luată sub presiune (decizia nr. 1420/2026). Curtea a înlăturat retractările. Declarațiile inițiale fuseseră date, potrivit hotărârii, cu avocat ales sau, în cazul minorului, în prezența mamei. Unul dintre martori descrisese, în plus, o amețeală diferită de cea de la tutun. La Ploiești, martorii au încercat în apel să reducă totul la jointuri reaprinse din scrumiera gazdei, cu știrea lui (decizia nr. 704/2026); curtea a reținut totuși oferirea pe declarațiile inițiale, pe care inculpatul însuși le confirmase.

Când drogul oferit a fost consumat și nu mai există, natura lui se stabilește din alte probe. Potrivit Curții de Apel Craiova, declarația unui consumator care cunoaște efectele substanței este suficientă „chiar şi în lipsa unei analize de laborator” (decizia nr. 558/2026). Condiția este ca declarația să se coroboreze cu alte elemente, în acel caz cu grinderul cu THC găsit acasă la inculpat.

Definitiv, nu, în niciuna dintre hotărârile din 2026 analizate. Singura achitare integrală pentru oferirea gratuită de droguri pronunțată la fond a privit cannabisul din vacanță, iar curtea a răsturnat-o în apelul parchetului. Apărarea bazată pe consumul în comun a fost formulată ca motiv de achitare la Cluj, unde frizerul „a împărţit gratuit ţigara proprie”. La Constanța, inculpatul a susținut, la fel, că nu i-ar fi oferit niciodată droguri concubinei. Ambele cereri au fost respinse, deși la Cluj aceeași apărare a fost primită ca atenuantă.

La Craiova, aceeași apărare a venit după condamnarea definitivă, printr-o contestație în anulare, cale extraordinară de atac rezervată erorilor de procedură. Curtea de Apel Craiova a respins-o ca inadmisibilă, pentru că „nevinovăţia inculpatului” nu este un motiv de încetare a procesului (decizia nr. 791/2026).

Au căzut, în schimb, actele fără acoperire în probe. Curtea de Apel Craiova a confirmat înlăturarea a 18 din cele 30 de ocazii reținute antrenorului de box (decizia nr. 899/2026). Curtea de Apel Ploiești a înlăturat toate vânzările, cu efect direct asupra confiscării (decizia nr. 704/2026). L-a achitat, de asemenea, pe același inculpat pentru un colet cu 197 g de cocaină, dovedit doar prin declarația unui coinculpat. Curtea de Apel Cluj a scos un act de deținere (decizia nr. 1420/2026). Declarațiile consumatorilor date ca suspecți, necoroborate, nu au fost suficiente pentru a dovedi vânzări, dar au fost suficiente pentru oferiri, când inculpatul însuși le confirmase.

Recunoașterea a fost aplicată în majoritatea dosarelor și a redus limitele cu o treime. Ea înseamnă, însă, că instanța judecă pe faptele din rechizitoriu, așa cum le-ai admis, și nu mai poți cere apoi probe care să le contrazică. La Constanța, curtea a înlăturat reducerea pentru art. 4, pentru că inculpatul nu recunoscuse toate faptele din rechizitoriu, iar curtea reținuse o altă situație de fapt (decizia nr. 508/2026). Alegerea se face înainte de începerea cercetării judecătorești, adică înainte ca instanța să administreze probele. Este tratată în articolul despre recunoașterea vinovăției.

Verifici trei lucruri, împreună cu avocatul: substanța, data faptei și ce a declarat cel care a primit drogul. Instanțele au confirmat constant încadrarea la trafic, așa că miza a fost, de cele mai multe ori, numărul actelor dovedite și pedeapsa.

Verifici mai întâi ce substanță apare în raportul de constatare și când a avut loc oferirea gratuită de droguri. Pentru cannabis, suspendarea rămâne posibilă în condițiile art. 91 arătate mai sus. Recunoașterea (Constanța, decizia nr. 731/2026) sau atenuanta (Cluj, decizia nr. 1420/2026) au dus acolo. În schimb, la Craiova, pedeapsa a rămas la minimul de 3 ani, suspendată, fără niciuna dintre ele (decizia nr. 558/2026). Pentru cocaină, MDMA sau „cristal” oferite după 24 martie 2024, executarea este obligatorie. Pentru faptele mai vechi, legea de la data faptei poate fi mai favorabilă, atât la limite, cât și la suspendare.

Verifici apoi, cu avocatul, ce a găsit ancheta. Contează, de regulă, cantitatea, existența unui cântar sau a ambalajelor și eventualele mesaje cu alți destinatari. Aceste elemente au susținut atenuanta la Cluj (decizia nr. 1420/2026) și la Constanța (deciziile nr. 459/2026 și 734/2026), iar cantitatea redusă a ținut pedeapsa la minimul redus în decizia nr. 579/2026. Dovedești și circumstanțele personale cu acte: loc de muncă, familie, lipsa antecedentelor; Curtea de Apel Cluj a ținut seama și de evaluarea serviciului de probațiune. Eviți orice faptă nouă în timpul procesului, pentru că în decizia nr. 579/2026 exact acest lucru a transformat suspendarea în executare pentru ambii inculpați.

Ai dreptul să nu dai nicio declarație până nu vorbești cu un avocat. Dacă declari, declari ce s-a întâmplat. În dosarele analizate, versiunile contrazise de probe au fost respinse, de regulă, ca nesincere și au cântărit la pedeapsă.