Deținerea de droguri pentru consum propriu: ce pedeapsă riști (art. 4)

Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pedepsește „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept”, iar din perspectiva pedepsei, prevede închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda penală. Când faptele privesc droguri de mare risc, alin. (2) prevede închisoarea de la 6 luni la 3 ani, fără amenda ca alternativă. Textul integral se găsește la art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Drogurile de risc sunt, în principal, canabisul și derivatele lui, ketamina și unele medicamente psihotrope luate fără rețetă, cum este alprazolamul. În schimb, cocaina, heroina, MDMA, amfetamina, catinonele de tipul 3-CMC, 4-CMC sau 2-MMC și canabinoizii sintetici intră în categoria de mare risc. Prin urmare, încadrarea depinde de tabelul în care este trecută substanța. Raportul de laborator stabilește substanța, concentrația și greutatea netă.

Spre deosebire de trafic, art. 4 a rămas neatins de modificările din 2023 și 2024. Curtea de Apel Cluj o spune explicit: „Textul nu a fost modificat de la data faptei.” Totuși, limitele concrete se schimbă când inculpatul recunoaște fapta în procedura simplificată, adică acceptă judecata pe probele din anchetă. Reducerea cu o treime din art. 396 alin. (10) Cod de procedură penală coboară intervalul la 2 luni până la 1 an și 4 luni pentru drogurile de risc. Pentru cele de mare risc, intervalul devine 4 luni până la 2 ani. Amenda se reduce cu o pătrime.

Consumul în sine, adică introducerea drogului în organism, nu este incriminat. Legea pedepsește deținerea, cumpărarea, cultivarea sau prepararea drogului destinat consumului. Practic, cine iese pozitiv la un test fără să aibă droguri asupra sa nu săvârșește infracțiunea din art. 4. Situația se schimbă la volan. Acolo, art. 336 alin. (2) Cod penal pedepsește conducerea sub influența substanțelor psihoactive, ca infracțiune distinctă.

În același dosar, curtea a respins cererea procurorului de a obliga inculpatul la testări periodice, pentru că dosarul nu conținea date medicale care să le justifice.

Da. Legea nu stabilește un prag minim, iar curțile de apel au respins apărarea întemeiată doar pe cantitate. Condamnările au privit și 0,03 g de ketamină, pentru 0,08 g de canabis și pentru urme de cocaină sub 0,1% găsite pe suporturi. Un caz cu un parcurs neobișnuit privește urmele de canabis dintr-un grinder, imposibil de cântărit. Prima instanță a achitat, iar curtea de apel a reținut infracțiunea. Înalta Curte a desființat apoi decizia, pe recurs în casație, adică pe o cale extraordinară pentru motive de legalitate. În rejudecare, Curtea de Apel Cluj a condamnat la pedeapsa amenzii penale.

Cantitatea infimă devine relevantă la stabilirea pedepsei și a modalității acesteia de executare. Aceeași curte a scris că o asemenea cantitate „diminuează gravitatea infracțiunii sub nivelul avut în vedere de legiuitor”. De aceea, la urme sau la fragmente de doză, apărarea discută de regulă alegerea dintre amendă și închisoare, iar sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, amânarea aplicării acesteia.

Pentru condamnare, analiza de sânge sau de urină nu este necesară. Elementul material al infracțiunii este deținerea, iar scopul consumului rezultă din declarații, din context și din cantitate. Curtea de Apel Craiova a respins apărarea construită pe lipsa buletinului toxicologic.

În practică, testul inclină adesea balanța în favoarea persoanei cercetate. Un rezultat pozitiv la substanța găsită confirmă consumul propriu și slăbește ipoteza traficului. În schimb, un rezultat negativ produce efectul invers. Prin urmare, decizia de a cere testarea ca probă în apărare se ia după ce se înțelege ce susține acuzarea.

Orice persoană care deține droguri pentru sine poate fi acuzată, fără să fie nevoie de un diagnostic de dependență. Curțile de apel au formulat totuși diferit regula. La Oradea, curtea a reținut că autorul „este întotdeauna un consumator de droguri, simplu sau dependent”. Curtea de Apel București a reținut, dimpotrivă, că infracțiunea poate fi comisă „de orice persoană fizică”. Pentru Curtea de Apel Galați, orice condiție legată de calitatea de consumator este „o adăugare la lege”.

Diferența are efecte practice limitate, pentru că ambele lecturi duc la același rezultat atunci când drogul era pentru sine. În schimb, ea devine utilă în dosarele în care acuzarea susține traficul. Acolo, calitatea de consumator, dovedită cu acte medicale sau cu evaluarea centrului antidrog, susține scopul consumului.

De altfel, art. 4 acoperă doar actele enumerate de lege. Curtea de Apel București a reținut că textul „nu reglementează transportul unui drog în vederea consumului propriu”. Introducerea drogului în țară, chiar pentru sine, rămâne infracțiunea din art. 3, pedepsită mult mai sever. Astfel, drogul comandat din străinătate și primit prin curier ajunge în altă categorie decât aceeași cantitate cumpărată din oraș.

Consumatorul devine traficant atunci când drogul ajunge și la altcineva. Oferirea unei doze prietenului, partenerului sau grupului cu care consumă se încadrează la art. 2, chiar fără bani și chiar dacă persoana a consumat și ea. La fel a fost tratată cumpărarea făcută pentru un grup din care face parte și cumpărătorul. Tribunalul București, într-o soluție confirmată în apel, a scris:

Un dosar de la Curtea de Apel Constanța arată cât de subțire poate fi linia. O femeie de 24 de ani a împărțit o țigară cu partenerul ei. Ea a primit, pentru trafic și pentru propria deținere, o pedeapsă finală de 1 an cu suspendare. El, care doar a primit țigara, a beneficiat de renunțarea la aplicarea pedepsei. Instanța a reținut totuși pentru ea o circumstanță atenuantă, adică o împrejurare care permite coborârea pedepsei sub limitele obișnuite, observând că „conduita acesteia s-a circumscris unui cadru restrâns, determinat de relația personală cu coinculpatul și de consumul ocazional al acestora”.

Linia se poate muta și în apel. De exemplu, la aceeași curte, un bărbat condamnat de tribunal doar pentru deținere pentru consum, la 1 an și 6 luni ca recidivist, a fost condamnat în apelul parchetului și pentru trafic. Curtea a reținut că urma să ofere canabis și partenerei lui, iar pedeapsa finală a urcat la 5 ani și 6 luni. La individualizare, curtea a pus în balanță și „atitudinea procesuală nesinceră”, pentru că inculpatul negase că ar fi vrut să-i dea și ei drogul. Diferența dintre art. 2 și art. 4 are un articol dedicat, despre cum se stabilește dacă fapta este trafic sau consum propriu.

Pentru aceeași cantitate, legea pedepsește după scop. La drogurile de mare risc, vânzătorul răspunde după art. 2 alin. (2), cu închisoare de la 5 la 15 ani, executată obligatoriu din martie 2024 (detaliat în articolul despre pedeapsa pentru traficul de droguri de mare risc). Cumpărătorul răspunde după art. 4 alin. (2), cu cel mult 3 ani, și are la dispoziție toate soluțiile blânde din Codul penal. Curtea de Apel Cluj a pus cele două limite față în față, într-un dosar cu 0,96 g de 3-CMC vândute cu 50 de euro.

În acel dosar, vânzătorul a primit 3 ani și 4 luni cu executare. Față de cumpărător, procurorul a renunțat la urmărirea penală. La Curtea de Apel Constanța, cumpărătorul a 1,26 g de 4-CMC a primit 6 luni cu suspendare. Vânzătorul, judecat pentru această vânzare și pentru alte acte de trafic, a primit 4 ani și 6 luni cu executare. Într-un alt dosar de la aceeași curte, vânzătorul a primit 3 ani și 6 luni pentru două vânzări din aceeași noapte. Cumpărătorul a 0,20 g de 2-MMC a primit 6 luni cu amânarea aplicării pedepsei.

Diferența ține și de felul în care instanțele privesc consumatorul. Tribunalul București, într-o hotărâre verificată în apel, a scris că acesta „este atât făptuitor, cât și victimă a traficului de droguri având nevoie de consiliere și suport”. Totuși, același dosar arată diferențe și între cumpărători. Cel cu „un incident izolat” a primit renunțarea, iar cei suspectați de cumpărări repetate au primit amenzi.

Pentru deținerea de droguri pentru consum propriu, legea permite întreaga scară de soluții, de la renunțarea procurorului la urmărirea penală (art. 318 Cod procedură penală), renunțarea la aplicarea pedepsei (art. 80 și urm. Cod penal), amânarea aplicării pedepsei (art. 83 și urm. Cod penal), condamnare la plata amenzii penale, închisoare cu suspendare, până la închisoarea cu executare în regim de detenție. 

Legat de individualizarea judiciară a pedepsei, precizăm că maximul de 2 sau 3 ani se află sub pragul de 5 ani care blochează renunțarea la aplicarea pedepsei (art. 80 alin. (2) lit. d) Cod penal). De asemenea, se află sub pragul de 7 ani care blochează amânarea (art. 83 alin. (2) Cod penal). În plus, interdicția suspendării din art. 15 indice 1 privește traficul și introducerea în țară a drogurilor de mare risc, iar art. 4 rămâne în afara ei. Prin urmare, alegerea depinde în mare măsură de persoană și de împrejurări.

Renunțarea la urmărirea penală înseamnă că procurorul închide dosarul fără să trimită persoana în judecată, deși fapta există. Art. 318 Cod de procedură penală o permite pentru infracțiunile pedepsite cu cel mult 7 ani, „când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei”. Procurorul poate impune obligații, de pildă un program de consiliere sau o muncă în folosul comunității. Soluția este verificată de judecătorul de cameră preliminară, adică de judecătorul care controlează actele procurorului înainte de judecată.

Tribunalul București a reținut că structura centrală a DIICOT a dispus, „în cazuri similare”, renunțarea la urmărire „încă din faza in rem a cercetărilor”, adică înainte ca persoana să devină suspect. Potrivit aceleiași hotărâri, soluția a fost dată „uneori inclusiv atunci când prezumtivul făptuitor este cunoscut cu antecedente penale”. În dosarele pe care Cabinetul de avocatură NESTER le administrează, ne ocupăm de dosarul de circumstanțiere încă de la început, astfel încât să insuflăm organului de urmărire penală într-un stadiu incipient oportunitatea dispunerii unei soluții constând în renunțarea la urmărirea penală.

Renunțarea la aplicarea pedepsei înseamnă că instanța constată vinovăția, fără să stabilească o pedeapsă, și aplică doar un avertisment (art. 80 și art. 81 Cod penal). Condițiile sunt gravitatea redusă a faptei și aprecierea instanței că o pedeapsă ar fi inoportună, din cauza consecințelor asupra persoanei. Legea exclude soluția, printre altele, pentru cine a mai fost condamnat sau a mai beneficiat de ea în ultimii 2 ani.

În acel dosar, decizia Curții de Apel București nr. 1325/2026 privea o țigară și 3,35 g de canabis. Curtea de Apel Alba Iulia a menținut aceeași soluție pentru un bărbat de 35 de ani, „la primul contact cu legea penală”, integrat și cu venituri licite. Profesia poate cântări însă împotrivă. Pentru un militar cu 9,27 g de canabis, Curtea de Apel Craiova a refuzat renunțarea, considerând că i-ar crea „impresia de impunitate”.

Amânarea aplicării pedepsei înseamnă că instanța stabilește o pedeapsă de cel mult 2 ani, îi amână aplicarea și supraveghează persoana timp de 2 ani (art. 83 Cod penal). Soluția este exclusă, printre altele, pentru cine a mai fost condamnat la închisoare mai mare de 1 an. Dacă termenul trece fără o nouă infracțiune, pedeapsa nu se mai aplică. Persoana nu suportă atunci nicio decădere, interdicție sau incapacitate din cauza faptei (art. 90 Cod penal).

În acest caz, inculpatul avea 21 de ani și cumpărase 0,20 g de 2-MMC. Prima instanță renunțase la pedeapsă, iar curtea a preferat amânarea, considerând fapta prea gravă pentru un simplu avertisment. Și pentru militarul cu canabis, curtea a menținut amânarea, după ce refuzase renunțarea. La 1,26 g de 4-CMC, Curtea de Apel Constanța a înlocuit amânarea cu suspendarea, pe motiv că ar fi fost „o reacție penală exclusiv formală”.

Amenda poate fi aplicată doar pentru drogurile de risc, adică la art. 4 alin. (1). Instanța stabilește între 120 și 240 de zile-amendă și o sumă pe zi, după veniturile și obligațiile persoanei (art. 61 Cod penal). De aceea, sumele diferă mult pentru fapte apropiate.

Conduita de după faptă poate muta chiar și un recidivist spre amendă. Curtea de Apel Bacău a înlocuit 6 luni cu executare cu o amendă de 4.500 de lei. Motivul a fost colaborarea inculpatului cu anchetatorii, care „a dat roade, dispunându-se trimiterea în judecată a unui inculpat”, contribuția lui fiind „determinantă”. Pe de altă parte, amenda nu se acordă automat. Într-un dosar verificat de Curtea de Apel Craiova, tribunalul a refuzat-o unui inculpat judecat și pentru trafic, considerând că ar fi fost „lipsită de forță coercitivă”.

Suspendarea sub supraveghere înseamnă o pedeapsă de cel mult 3 ani, aplicată, dar neexecutată în penitenciar (art. 91 Cod penal). Ea vine cu un termen de supraveghere de 2 până la 4 ani, cu obligații la serviciul de probațiune și cu muncă neremunerată în folosul comunității. Instanțele o aleg când consideră amânarea prea blândă, iar o pedeapsă executată, disproporționată.

Pentru drogurile de mare risc, instanțele au aplicat suspendarea și la cantități mici, de pildă 0,31 g de 3-CMC sau aproximativ un gram de cocaină. Spre deosebire de trafic, deținerea pentru consum propriu de mare risc rămâne în afara interdicției din art. 15 indice 1. O pedeapsă suspendată are însă un cost pe termen lung. O nouă infracțiune intenționată, comisă în termenul de supraveghere și pedepsită cu închisoarea, atrage revocarea suspendării și executarea ambelor pedepse (art. 96 Cod penal).

Închisoarea cu executare apare la deținerea pentru consum propriu mai ales în trei situații: antecedente penale, o faptă comisă în termenul unei pedepse anterioare sau judecarea împreună cu o faptă de trafic. Curtea de Apel Cluj a transformat o suspendare în 1 an cu executare pentru o persoană cu 24,69 g de canabinoizi sintetici. Persoana mai fusese condamnată pentru trafic și pentru o faptă la volan. În plus, ținea drogurile în casa în care locuiau doi copii mici.

Instanțele au ales executarea și pentru resturi de heroină dintr-o pipă, la o persoană aflată în recidivă, adică cu o condamnare anterioară care atrage un regim mai sever. Tot cu executare s-a încheiat un dosar pentru 0,07 g și 0,02 g de canabinoid sintetic.

Judecătorul aplică criteriile din art. 74 Cod penal. Printre ele sunt împrejurările și modul de comitere, unde intră natura și cantitatea drogului, starea de pericol creată, motivul și scopul. Se adaugă antecedentele, conduita după faptă, educația, vârsta, sănătatea, situația familială și socială. La deținerea pentru consum propriu, legea lasă deschise toate soluțiile, iar alegerea dintre ele se face după aceste criterii. Prin urmare, pentru aceeași cantitate, soluțiile merg de la avertisment până la închisoare cu executare.

Cantitatea redusă este regula la art. 4, de aceea instanțele o tratează diferit. Curtea de Apel București a refuzat să o rețină ca circumstanță atenuantă, pentru că ar fi însemnat „o dublă valorificare a aceluiași element de fapt”. Curtea de Apel Craiova a reținut, dimpotrivă, ca atenuantă o cantitate redusă de cocaină, într-o concentrație redusă, și a coborât pedeapsa de la 1 an la 6 luni.

În practică, natura drogului contează la fel de mult. Curtea de Apel București a scris că efectele canabisului asupra sistemului nervos central sunt mai puțin profunde decât ale heroinei sau cocainei, „chestiune notorie”. Pentru 4-CMC, Curtea de Apel Constanța a scris că natura drogului de mare risc „conferă faptei un potențial de pericol sporit”.

Instanțele au citit dependența în sensuri opuse. Unele instanțe o citesc ca agravant. Curtea de Apel Iași a reținut că faptul că inculpatul se declară consumator „potențează gravitatea faptei”. Curtea de Apel Brașov a refuzat amenda pentru un consum „cu titlu de obișnuință” de cel puțin doi ani. Alte instanțe o citesc ca motiv de înțelegere, atunci când persoana o tratează.

Diferența dintre cele două lecturi a venit, în dosarele pe care le-am văzut, din ce găsea instanța la dosar. Dependența declarată, fără niciun demers de tratament, a fost citită ca risc de repetare. Când dosarul conținea acte medicale și analize negative, instanțele au tratat-o ca pe un motiv de clemență.

Tratamentul început înainte de judecată este, în practica noastră, unul dintre factorii cu efect vizibil asupra pedepsei. Curtea de Apel Timișoara a redus de la 6 luni la 3 luni pedeapsa pentru deținere a unui tânăr de 19 ani, care adusese canabis din străinătate pentru el. Dosarul conținea o fișă de evoluție a sănătății mintale de la un spital universitar. Curtea a reținut circumstanțe atenuante, punând tratamentul alături de vârstă, de situația familială grea și de colaborarea cu anchetatorii.

Legea are și un drum propriu pentru consumatori. Centrul de prevenire, evaluare și consiliere antidrog evaluează persoana, iar procurorul poate dispune includerea ei în programul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri. Într-un dosar ajuns la Curtea de Apel Suceava, raportul centrului a recomandat programul, iar procurorul l-a dispus prin ordonanță.

Curtea de Apel Brașov a menținut suspendarea chiar într-un dosar de trafic cu aproape 1,3 kg de canabis. Cei doi inculpați depuseseră în apel mai multe buletine de analiză negative. Curtea de Apel Oradea a pus „parcurgerea unui program de evaluare și ulterior de tratament și de consiliere” printre motivele pentru care a redus pedeapsa. Aplicând mai multe cauze de reducere, curtea a coborât pedeapsa pentru deținere până la 15 zile, într-un dosar în care inculpatul era judecat și pentru trafic. Ea a descris inculpatul, după tratament, studii și angajare, drept „un cetățean câștigat societății”.

La tineri, vârsta are o pondere proprie. Curtea de Apel Timișoara a scris că la 19 ani „personalitatea este încă în proces de consolidare, iar răspunsul autorităților trebuie să urmărească în primul rând recuperarea socială, nu excluderea definitivă din societate”. Familia poate cântări în ambele sensuri. Copiii minori în întreținere susțin o soluție fără detenție.

Locul de muncă și veniturile licite au cântărit, de exemplu, la Alba Iulia, unde curtea a menținut avertismentul pentru un bărbat integrat în societate. Profesia contează și ea. De exemplu, pentru militar, tribunalul a invocat „discrepanța dintre responsabilitățile și atitudinea solicitate de uniforma militară și comportamentul său ilicit”. Cu toate acestea, amânarea a fost menținută, iar dosarul conținea programul urmat la centrul antidrog și analize negative.

În practică, dosarele de consum durează adesea ani, iar timpul trecut fără alte fapte devine un argument. Pentru 1,03 g de MDMA găsite la un festival, Curtea de Apel Constanța a redus pedeapsa de la 1 an la 6 luni și a păstrat amânarea. Curtea a observat că, în cei aproximativ 4 ani de la faptă, „caracterul de exemplaritate al pedepsei s-a diminuat”. În dosarul cuplului de la Constanța, timpul a contat și pentru partener, care a primit renunțarea la aplicarea pedepsei:

Antecedentele cântăresc în sens invers. O deținere pentru consum propriu comisă în termenul unei pedepse suspendate duce, de regulă, la revocarea suspendării. La Curtea de Apel București, 2,02 g de canabis găsite în termenul unei suspendări pentru trafic au adus 8 luni și revocare. În total, persoana a primit 3 ani și 2 luni cu executare. La Constanța, o faptă comisă în termenul unei amânări a exclus renunțarea și a dus la revocarea amânării.

Când aceeași persoană vinde și consumă, instanțele rețin, de regulă, două infracțiuni în concurs, adică judecate împreună, cu pedepsele adunate parțial. Deținerea pentru consum propriu rămâne separată atunci când privește o doză distinctă de cea destinată vânzării.

Deținerea judecată alături de trafic primește de obicei o pedeapsă mică, de 3 sau 6 luni. Totuși, ea poate schimba felul în care se execută pedeapsa finală. Codul penal adaugă la pedeapsa cea mai grea o treime din celelalte (art. 39), astfel încât câteva luni pot împinge totalul peste pragul de 3 ani al suspendării. Curtea de Apel Cluj a ales amenda tocmai pentru a evita acest efect.

În plus, concursul blochează și regimurile favorabile. Renunțarea la aplicarea pedepsei devine imposibilă când în concurs se află traficul, pentru că art. 80 alin. (3) Cod penal cere ca fiecare infracțiune concurentă să îndeplinească condițiile ei. La fel, regimul favorabil din art. 20 din Legea nr. 143/2000, pentru consumatorii care respectă programul integrat de asistență, „vizează exclusiv infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu”. Așa a reținut Tribunalul București, iar curtea de apel a menținut soluția.

Da, termenul general de prescripție este de 5 ani de la faptă (art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal), indiferent de alineat. Prescripția înseamnă că statul pierde dreptul de a trage persoana la răspundere, iar procesul încetează. Pentru faptele săvârșite înainte de 30 mai 2022, instanțele aplică deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022. Potrivit acestora, între 25 iunie 2018 și 30 mai 2022 legea nu a cuprins cauze de întrerupere a prescripției. Prin urmare, pentru aceste fapte termenul de 5 ani curge fără să fie prelungit de actele din dosar.

Consecința practică apare, de regulă, în dosarele lungi. Deținerea pentru consum se prescrie înaintea traficului din același dosar, pentru care termenul este de 8 sau 10 ani. Am văzut încetarea procesului pentru deținere în apel, la Ploiești și la București, pentru fapte din 2020 și 2021. Prima instanță aplicase câte 1 an, respectiv 4 luni. De aceea, calculul pe data exactă a faptei merită refăcut la fiecare termen, pentru că prescripția poate interveni chiar în timpul apelului.

Depinde de soluție. Renunțarea procurorului la urmărirea penală închide dosarul fără judecată și fără condamnare. Renunțarea la aplicarea pedepsei se înscrie în cazierul judiciar, dar nu este o condamnare și nu poate atrage regimul recidivei (art. 82 Cod penal). Amânarea aplicării pedepsei se scoate din cazier după expirarea termenului de supraveghere, dacă persoana nu a mai săvârșit o infracțiune.

Condamnarea la amendă, la închisoare de cel mult 2 ani sau la închisoare cu suspendare sub supraveghere beneficiază de reabilitarea de drept (art. 165 Cod penal). Concret, mențiunea se șterge din oficiu dacă, în 3 ani de la data la care pedeapsa a fost executată sau considerată executată, persoana nu săvârșește o altă infracțiune. Pentru amendă, termenul curge de la plata integrală (art. 167 Cod penal). Pentru pedepsele executate mai mari de 2 ani, reabilitarea se cere instanței, după termenele din art. 166 Cod penal. Prin urmare, alegerea dintre soluții are efecte și asupra viitorului profesional al persoanei, mult după încheierea procesului.

Nu. Registrul național creat prin Legea nr. 61/2024 privește traficul și faptele asimilate, iar art. 4 lipsește din lista ei. Curtea de Apel Bacău a înlăturat înscrierea pe care tribunalul o dispusese pentru toți inculpații, în cazul unuia condamnat pentru o faptă din afara listei. Totodată, a redat textul legii:

Persoana ajunge totuși în registru dacă este condamnată în același dosar și pentru trafic, iar înscrierea se face pentru trafic. Mai multe despre registru găsești pe pagina dedicată Registrului traficanților de droguri.

În Senat se află un proiect, inițiat de mai mulți parlamentari, care ar transforma deținerea, cumpărarea și cultivarea pentru consum propriu în contravenție. Amenda propusă este de la 1.000 la 3.000 de lei, după tipul drogului, aplicată de poliție, jandarmerie sau vamă. Expunerea de motive arată că, în 2025, dosarele de consum au reprezentat peste trei sferturi din cauzele DIICOT privind drogurile. În același an, condamnările definitive pentru această faptă au fost doar 520. Un proiect asemănător a primit raport negativ în Comisia juridică a Senatului în 2023.

Legat de această stire, precizăm că, ulterior publicării articolului, senatorul Daniel Fenechiu și-a retras semnătura de pe proiectul pentru dezincriminarea posesiei de droguri: „Am crezut că vom avea o dezbatere”.

În orice caz, până la adoptarea și publicarea unei asemenea legi, art. 4 se aplică integral, iar un dosar deschis se apără după legea în vigoare. Dacă fapta va ieși din legea penală, art. 4 din Codul penal face noua lege aplicabilă și faptelor anterioare. Astfel, procesele în curs se închid, iar condamnările definitive încetează să mai producă efecte penale. Amenda contravențională nu se poate aplica pentru fapte comise înainte de intrarea în vigoare a noii legi.

Tehnic, contează încadrarea: drog de risc sau de mare risc, doză pentru sine sau pentru altcineva, deținere separată sau absorbită în trafic. Contează apoi data faptei, pentru prescripție, și momentul recunoașterii, pentru reducerea cu o treime. Soluțiile procurorului se discută în urmărirea penală, iar după rechizitoriu, adică actul prin care procurorul trimite cauza în judecată, rămân doar cele pe care le poate da instanța, adică renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, amenda penală, închisoarea cu suspendare și închisoarea cu executare în regim de detenție.

Judecătorul nu judecă tehnic, judecă un om și ca un om, după criteriile din art. 74 Cod penal. Pentru cantități apropiate am văzut avertisment, amendă de 3.000 sau de 10.000 de lei, amânare, suspendare și închisoare cu executare. Au decis vârsta, tratamentul, analizele, locul de muncă, scrisorile de recomandare, timpul trecut fără alte fapte, un singur episod față de un consum de ani de zile.

Latura personală a dosarului se construiește din prima zi, cu acte pe care instanța le poate verifica. Rolul apărării este să vadă de la început ce va cântări judecătorul la final: un program început la timp, analize depuse periodic, dovada muncii și a studiilor, o explicație coerentă a consumului. Un avocat specializat în dosare de droguri poate aduce aceste elemente la dosar în forma în care instanța le reține. 

Cabinetul de Avocatură NESTER, din București, asigură asistență juridică și reprezentare în dosarele de deținere de droguri pentru consum propriu, de la percheziție și prima audiere până la judecata în apel, precum și în situațiile în care aceeași persoană este cercetată și pentru conducerea unui vehicul sub influența substanțelor, unde intervine ca avocat pentru droguri la volan. Avocatul fondator, Vasile Nester, împreună cu avocații colaboratori ai cabinetului, verifică dacă probele susțin încadrarea ca deținere pentru consum, urmărește soluțiile pe care legea le permite în această materie, de la renunțarea la urmărirea penală până la amânarea aplicării pedepsei, și pregătește în paralel documentele privind persoana. Activitatea cabinetului este dedicată exclusiv dreptului penal, ceea ce ne permite să urmărim îndeaproape evoluția legislației privind drogurile, inclusiv proiectele de modificare aflate în dezbatere. Dacă ai fost găsit cu droguri pentru consum sau dacă o persoană apropiată se află în această situație, o discuție purtată la timp cu un avocat de drept penal din București te ajută să înțelegi ce soluție este realistă și ce trebuie pregătit pentru ea, înainte de prima audiere.