Trafic sau consum propriu: cum stabilește instanța scopul deținerii drogurilor în 2026

Art. 2 alin. (1) pedepsește cumpărarea, deținerea și orice altă operațiune cu droguri de risc, fără drept, cu închisoare de la 3 la 10 ani. Art. 4 alin. (1) pedepsește aceleași acțiuni, săvârșite pentru consum propriu, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă penală. Pentru drogurile de mare risc, limitele sunt de la 5 la 15 ani la trafic și de la 6 luni la 3 ani la consum. Limitele pentru trafic sunt cele majorate prin Legea nr. 45/2023, în vigoare din 5 martie 2023. Pentru faptele anterioare, instanța aplică limitele vechi, de la 2 la 7 ani, ca lege mai favorabilă.

Textele se suprapun aproape cuvânt cu cuvânt. Cumpărarea și deținerea apar în ambele articole, astfel încât elementul care le desparte este unul singur: destinația drogurilor. Dacă deținerea are ca scop exclusiv consumul propriu, fapta este cea de la art. 4. Dacă drogurile erau destinate, fie și în parte, altor persoane, fapta este trafic. Curtea de Apel Cluj a formulat regula în termeni care nu lasă loc de interpretare.

De aici decurge o consecință aflată de regulă târziu. Calitatea de consumator, dovedită prin analize, nu scoate persoana de sub incidența traficului. Cine cumpără pentru sine și pentru un prieten răspunde pentru trafic sau consum propriu după cum probele arată că o parte din droguri era destinată altcuiva.

Legea nu prevede un prag, iar instanțele refuză constant să stabilească unul. Cu toate acestea, cantitatea creează o percepție, deci rămâne un indiciu, uneori unul serios, însă nu poate ține locul probei scopului. Curtea de Apel Timișoara a menținut achitarea pentru trafic a unei persoane găsite cu 5,15 kilograme de canabis recoltat și uscat. În dosar lipsea orice probă de vânzare, oferire sau porționare, astfel încât a rămas doar deținerea pentru consum propriu.

În sens contrar, Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat că aproximativ 35 de grame de canabis și rezină „depășesc cu mult” cantitatea considerată pentru consum propriu, potrivit unei jurisprudențe pe care a numit-o constantă. Încadrarea de la art. 4 a rămas doar pentru că apelul fusese declarat exclusiv de inculpat. Instanța nu îi putea agrava situația în propria cale de atac (art. 418 Cod procedură penală). La rândul ei, Curtea de Apel București a reținut că 49,89 grame de canabis cumpărate într-o singură tranzacție lasă loc de îndoială asupra traficului, atunci când consumul este dovedit prin buletinul toxicologic.

Prin urmare, cantitatea contează, însă mai puțin decât cred cei care caută un prag. Cu 35 de grame s-a discutat despre trafic, cu 50 de grame s-a reținut consumul, iar cu 5 kilograme achitarea pentru trafic a rămas în picioare. Diferența a venit, de fiecare dată, din celelalte probe.

Scopul deținerii este un element subiectiv, pe care procurorul îl dovedește prin împrejurări exterioare. Din experiența noastră, instanțele se uită la câteva elemente. Porționarea drogurilor în doze (pliculețe, folii, „țiple”). Cântarul de precizie și ambalajele goale. Mesajele din telefon despre prețuri sau întâlniri. Banii găsiți în sume care nu corespund veniturilor. Declarațiile unor cumpărători sau cumpărările autorizate făcute de un colaborator. Interceptările. În fine, raportul dintre cantitate și consumul declarat.

Porționarea cântărește cel mai greu. Curtea de Apel Suceava a reținut traficul pentru numai 2,49 grame de canabinoizi sintetici, pentru că substanța fusese împărțită în 22 de pachețele din folie de aluminiu. Interceptările de câteva luni mai târziu arătau, în plus, preocuparea persoanei pentru aprovizionare și vânzare. Cantitatea era mică, însă modul de ambalare excludea, în aprecierea instanței, o aprovizionare doar pentru sine.

Invers, lipsa acestor indicii nu salvează automat încadrarea de consum și vom relata, cu titlu de exemplu, situația dintr-un dosar, și anume: Curtea de Apel Cluj a reținut traficul pentru 110 grame de canabis nedivizat, fără cântar, fără pungi și fără mesaje. Persoana fusese prinsă la un sfert de oră după cumpărare, înainte de a porționa. În dosar existau declarațiile unor martori despre vânzări anterioare și un proces-verbal mai vechi în care doi consumatori îi indicaseră profilurile online. Fapta fusese comisă în timp ce era judecat în alt dosar de droguri. Instanța a notat că prețul avantajos și descrierea cumpărăturii ca „investiție” pentru șase luni de consum susțineau mai degrabă revânzarea.

În susținerea argumentației de mai sus în sensul că probele trebuie privite în ansamblu, iar nu formată o percepție în funcție de mijlocul de probă privit individual, precizăm încă trei exemple practice în care cântarul și pungile au fost considerate indicii, nu probe ale vânzării. Când telefonul nu arată nicio tranzacție și lipsesc martorii cumpărători, instanțele au aplicat principiul îndoielii care profită inculpatului (art. 4 alin. (2) Cod procedură penală). Cum am spus, exemplificăm cu trei cauze, fără pretenția de a epuiza practica.

Curtea de Apel Bacău a menținut achitarea pentru trafic a unei persoane găsite cu aproximativ 30 de grame de canabis și un cântar electronic cu urme de THC și 2-MMC. Persoana a explicat că primise drogurile și cântarul cu o seară înainte, după un schimb intermediat între două cunoștințe. Explicația s-a coroborat cu mesajele din telefon. Lipseau banii, fotografiile și martorii care să indice vânzarea.

Curtea de Apel Cluj a confirmat consumul propriu pentru aproximativ 25 de grame de canabinoizi sintetici, găsite alături de un cântar de precizie și de numeroase pungi zip-lock. Discuțiile din telefon nu se coroborau cu nimic și lipsea orice consumator identificat. Instanța a spus deschis că indiciile sugerau trafic, însă acuzația nu se putea întemeia pe o sugestie. Pedeapsa a fost totuși cu executare, din cauza unei condamnări anterioare pentru trafic și a copiilor mici din locuință.

Curtea de Apel Târgu Mureș a reîncadrat 13 comprimate de MDMA găsite la percheziție din trafic de mare risc în consum propriu. Mesajele despre „boabe” invocate de procuror datau din urmă cu șapte luni, iar persoana susținuse constant că le deținea pentru sine. Vechimea probelor contează, așadar, la fel de mult ca și conținutul lor.

Sarcina probei revine procurorului, iar instanțele o spun explicit. Curtea de Apel București a respins apelul DIICOT prin care se cerea revenirea la încadrarea de trafic pentru cele 49,89 grame de canabis. Parchetul nu dovedise destinația de vânzare. Consumul rezulta din buletinul toxicologic, din expertiza medico-legală și din cantitatea mică găsită ulterior la domiciliu.

Două lucruri merită reținute din această cauză. Primul este rolul declarației vânzătorului, audiat ca martor la cererea apărării. Oferta „mai mult la un preț mai mic” a făcut explicabilă o cantitate aparent nefirească pentru consum. Al doilea este consecvența apărării. Persoana recunoscuse formal fapta din rechizitoriu, însă ceruse imediat schimbarea încadrării, astfel încât instanța a tratat poziția ei ca una constantă și a păstrat reducerea de o treime.

Consecvența are și un revers. Când persoana cere procedura simplificată și recunoaște integral faptele din rechizitoriu, recunoașterea cuprinde și scopul vânzării. Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă cererea de reîncadrare în consum propriu formulată abia în apel. O asemenea cerere ar fi însemnat o revenire asupra recunoașterii, care este irevocabilă. Cine contestă scopul deținerii trebuie să o facă înainte de a alege procedura simplificată.

În octombrie 2026, un grup de parlamentari au depus în Senat un proiect de lege care ar transforma deținerea, cumpărarea și cultivarea pentru consum propriu din infracțiune în contravenție. Amenda propusă este de la 1.000 la 3.000 de lei, în funcție de tipul drogului. Pentru trecerea frontierei cu substanțe destinate consumului propriu, amenda ar fi de la 1.500 la 3.500 de lei. Potrivit expunerii de motive, aproximativ trei sferturi dintre dosarele DIICOT privesc consumatori. Traficul ar rămâne infracțiune, cu pedepsele actuale.

Proiectul se află la începutul procedurii parlamentare. Inițiatorii l-au descris public drept un text de discuție, iar mai multe voci din Parlament au anunțat că nu îl susțin. Până la o eventuală adoptare și publicare în Monitorul Oficial, art. 4 din Legea nr. 143/2000 rămâne în vigoare, iar dosarele se judecă după el. Dacă legea ar trece, distincția dintre trafic sau consum propriu ar separa o contravenție de o infracțiune pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani. Presiunea pe criteriile descrise mai sus ar crește. Vom reveni asupra subiectului când textul va avea o formă adoptată.

Schimbarea încadrării juridice se poate cere în cursul urmăririi penale, prin memoriu adresat procurorului. În fața instanței, cererea se face în temeiul art. 386 Cod procedură penală, înainte de dezbateri. Instanța se pronunță prin încheiere separată, anterior soluției pe fond.

Există și o limită pe care o fixează rechizitoriul. Instanța judecă fapta descrisă în actul de sesizare și nu o poate înlocui cu alta. Curtea de Apel Bacău a refuzat să treacă de la „deținere în vederea vânzării” la „oferire”, deși probele sugerau că persoana voia să consume canabisul împreună cu fratele său. Instanța ar fi judecat o altă faptă decât cea cu care fusese sesizată (art. 371 Cod procedură penală). Apărarea poate folosi această limită în ambele sensuri. Ea împiedică o agravare pe care rechizitoriul nu o conține, iar o acuzație formulată precis pe „vânzare” cade dacă vânzarea rămâne nedovedită.

Experiența în astfel de cauze ne-a dovedit că momentul declarației este foarte important. O apărare pe scopul deținerii se construiește de la prima declarație, pentru că instanțele au reținut poziția constantă a persoanei ca argument în sine. Un avocat specializat în dosare de droguri vede de la început ce probe vor cântări la încadrare și le aduce în dosar cât timp mai pot fi administrate. De asemenea, face aprecieri asupra momentului oportun al declarației și analizează întotdeauna dosarul înainte de aceasta. 

Tehnic, contează probele despre destinația drogurilor: porționarea, cântarul, interceptările sau mesajele rezultate în urma percheziției, banii, martorii. De cealaltă parte stau buletinul toxicologic, declarația vânzătorului, explicațiile verificabile. Apărarea pe încadrare se pregătește înainte de a alege procedura simplificată și se susține cu probe proprii. Instanțele au reținut consumul când explicația persoanei s-a coroborat cu ceva din dosar și traficul când a rămas o simplă afirmație.

Încadrarea este o chestiune tehnică, însă judecătorul nu judecă tehnic, judecă un om, potrivit criteriilor din art. 74 Cod penal. Pentru aceeași încadrare de consum propriu, o persoană poate primi amendă, iar alta un an sau mai mult de închisoare cu executare. Au cântărit antecedentele, circumstanțele în care fapta a fost săvârșită și cele personale, colaborarea cu organele judiciare, conduita în proces.

Latura personală a dosarului se construiește din primele zile. Documentele privind consumul, tratamentul, munca și familia formează înscrisurile în circumstanțiere, iar în dosarele în care încadrarea oscilează între trafic și consum ele susțin și explicația privind destinația drogurilor. De aceea, declarațiile se dau cu grijă, astfel încât fiecare afirmație să poată fi dovedită ulterior.

Cabinetul de Avocatură NESTER, din București, asigură asistență juridică și reprezentare ca avocat în dosare de trafic și consum de droguri, de la percheziție și prima audiere până la judecata în apel. Avocatul fondator, Vasile Nester, împreună cu avocații colaboratori ai cabinetului, analizează probele pe care se sprijină încadrarea, de la cantitate și ambalare până la mesajele din telefon și sumele găsite, și urmărește consecințele fiecărei variante. Ele diferă mult: deținerea pentru consum propriu permite soluții precum renunțarea la urmărire sau amânarea aplicării pedepsei, în timp ce condamnarea pentru trafic aduce, pe lângă pedeapsă, și înscrierea în Registrul traficanților de droguri. Activitatea cabinetului este dedicată exclusiv dreptului penal, ceea ce ne permite să urmărim îndeaproape felul în care instanțele trasează această distincție. Dacă ești cercetat într-un dosar de droguri sau dacă o persoană apropiată se află în această situație, o discuție purtată înainte de prima audiere te ajută să înțelegi ce încadrare susțin probele și ce trebuie dovedit pentru cea corectă.