Revocarea suspendării după un dosar de droguri: ce pedeapsă execuți

Revocarea suspendării înseamnă că instanța desființează beneficiul acordat prin hotărârea anterioară și dispune executarea pedepsei care fusese suspendată. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este condamnarea la închisoare de cel mult 3 ani pe care nu o execuți în penitenciar. În schimb, pe durata termenului de supraveghere, de 2 până la 4 ani potrivit art. 92, respecți măsurile și obligațiile stabilite de instanță. Dacă termenul de supraveghere se împlinește fără revocare sau anulare, legea consideră pedeapsa executată, potrivit art. 98.

Potrivit art. 96, instanța revocă suspendarea în patru cazuri:

• nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor (alin. 1);
• obligațiile civile neîndeplinite până la expirarea termenului, afară de cazul în care dovedești că nu ai avut nicio posibilitate să le îndeplinești (alin. 2);
• amenda care însoțea închisoarea, neexecutată și înlocuită cu închisoare (alin. 3);
• o nouă infracțiune comisă în termenul de supraveghere (alin. 4).

În dosarele de droguri, cel mai des apare ultimul caz.

Pentru infracțiunea nouă săvârșită cu intenție, textul nu lasă instanței nicio alegere. Totuși, dacă fapta nouă este din culpă, instanța poate menține sau revoca suspendarea, potrivit alin. (6). Prin urmare, un accident de circulație din culpă nu produce automat același efect ca o vânzare de droguri. În schimb, traficul și deținerea de droguri pentru consum sunt infracțiuni intenționate. De aceea, revocarea este obligatorie dacă instanța aplică pentru ele pedeapsa închisorii.

Revocarea pentru fapta nouă cere, în concret, trei lucruri. Fapta trebuie comisă după rămânerea definitivă a hotărârii cu suspendare și înainte de împlinirea termenului de supraveghere. Apoi, fapta trebuie „descoperită” până la împlinirea termenului. În sfârșit, pentru fapta nouă instanța trebuie să aplice pedeapsa închisorii. Curtea de Apel Cluj a verificat datele exact în această ordine, într-un dosar cu 3-CMC cumpărat pentru altcineva.

Fapta este descoperită din momentul în care informația despre ea ajunge la organele judiciare, chiar dacă procesul începe mult mai târziu. Într-un dosar de droguri, momentul descoperirii coincide de obicei cu fapta însăși. De regulă, vânzarea are loc către un investigator sub acoperire sau către un colaborator. Curtea de Apel Iași a explicat de ce, într-o cauză în care tribunalul omisese revocarea.

În acel dosar, tribunalul reținuse doar recidiva postexecutorie (fapta nouă după executarea pedepsei anterioare, cu limitele majorate cu jumătate), raportându-se la ultimul act, comis după expirarea termenului. Curtea de Apel Iași a revocat suspendarea și a reținut recidiva postcondamnatorie, adică fapta nouă comisă înainte de executarea pedepsei anterioare. Astfel, pedeapsa de 2 ani și 2 luni s-a adăugat la cea de 14 ani și 8 luni. De aceea, pentru revocare, apărarea verifică data primului act comis în termen.

Instanțele judecă adesea traficul de droguri ca infracțiune continuată, adică o singură infracțiune formată din mai multe vânzări făcute cu aceeași hotărâre. Pentru revocare, Curtea de Apel Cluj a considerat suficient ca un singur act să fie comis și descoperit în termen. De exemplu, tribunalul confirmat de Curtea de Apel Cluj a revocat o suspendare de 8 luni. Un act fusese descoperit în flagrant, adică în timpul faptei, înainte de expirarea termenului, iar restul abia la percheziție.

Pentru condamnările mai vechi, contează și codul după care ai primit suspendarea. Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 11/2016, dacă suspendarea sub supraveghere a fost dispusă după Codul penal din 1969, iar fapta nouă este comisă sub noul cod, instanța aplică art. 96 alin. (4) și (5) din Codul penal actual. În schimb, Decizia nr. 12/2019 a stabilit că suspendarea condiționată din vechiul cod, aplicată după 2014 ca lege mai favorabilă, se revocă după regulile vechiului cod. De aceea, apărarea citește întâi temeiul din hotărârea anterioară.

Răspunsul depinde de durata pedepsei suspendate. Potrivit art. 96 alin. (5), instanța stabilește pedeapsa pentru noua infracțiune după regulile recidivei sau ale pluralității intermediare. Linia de separație este pragul de un an din art. 41. Dacă pedeapsa suspendată depășește un an, iar pentru fapta nouă, comisă cu intenție, legea prevede închisoare de cel puțin un an, ești în recidivă postcondamnatorie, iar instanța adună pedepsele. Dacă pedeapsa suspendată este de cel mult un an, ești în pluralitate intermediară, adică ai comis fapta nouă după o condamnare definitivă, fără condițiile recidivei. În acest caz, instanța contopește pedepsele.

În recidiva postcondamnatorie, art. 43 alin. (1) obligă instanța să adauge noua pedeapsă la pedeapsa anterioară neexecutată. Cu alte cuvinte, instanța face un cumul aritmetic, adică adună integral cele două pedepse, fără niciun spor. În dosarele de droguri, rezultatele arată astfel. La Curtea de Apel București, 1 an și 6 luni plus 3 ani și 6 luni au dat 5 ani. Tot acolo, 3 ani plus 3 ani au dat 6 ani. La Târgu Mureș, 2 ani și 10 luni plus 7 ani au dat 9 ani și 10 luni. Astfel, la Galați, curtea a adunat 2 ani și 2 luni cu 1 an și 4 luni.

În plus, prima condamnare nu trebuie să fie pentru droguri. Recidiva apare la fel după o condamnare pentru conducere fără permis, pentru refuzul recoltării probelor, pentru tâlhărie sau pentru alte fapte de violență. De exemplu, la Ploiești, o pedeapsă suspendată de 1 an și 2 luni pentru refuzul recoltării probelor biologice s-a adăugat la 2 ani pentru vânzare de canabis. Astfel, rezultatul a fost de 3 ani și 2 luni. Despre condamnarea pentru conducere sub influența drogurilor am scris în articolul despre pedeapsa pentru droguri la volan.

Uneori comiți în termenul de supraveghere mai multe infracțiuni noi, de exemplu trafic și deținere pentru consum. În acest caz, instanța le contopește întâi între ele, după regulile concursului de infracțiuni. Concursul înseamnă, potrivit art. 39, pedeapsa cea mai grea plus un spor de o treime din celelalte. Abia apoi rezultanta, adică pedeapsa calculată după contopire, se adaugă la pedeapsa revocată, potrivit art. 43 alin. (2). La Timișoara, tribunalul a urmat această ordine, iar curtea de apel a menținut soluția.

Dacă pedeapsa suspendată a fost de 6 luni, 8 luni sau chiar de exact un an, lipsește condiția recidivei. Atunci instanța aplică art. 44, adică pluralitatea intermediară, și contopește pedepsele după regulile concursului. De exemplu, la București, o pedeapsă anterioară de 6 luni pentru consum a adăugat doar 2 luni. Pedeapsa pentru trafic, de 3 ani și 8 luni, a devenit 3 ani și 10 luni. La Alba Iulia, o pedeapsă de un an s-a contopit cu pedepsele noi, cu un spor de o treime din toate celelalte.

Prin urmare, durata exactă a pedepsei suspendate merită verificată în cazier și în hotărârea anterioară. Diferența de o singură lună schimbă regimul: o pedeapsă anterioară de un an și o lună se adaugă integral, iar una de exact un an se contopește. Totodată, în unele sentințe temeiul legal apare greșit. De exemplu, într-o hotărâre a Curții de Apel Târgu Mureș apare „art. 94 al. 4 Cod penal” în locul art. 96 alin. (4). Asemenea erori merită semnalate, de regulă pe calea îndreptării erorii materiale.

Potrivit legii, instanța nu poate stabili din nou pedeapsa revocată. Instanța care judecă fapta nouă o adaugă ca atare, fără să o poată reduce sau majora. Totuși, instanța scade din rezultantă perioadele deja executate: reținerea, arestul preventiv sau arestul la domiciliu din dosarul vechi. Curtea de Apel Ploiești a corectat, de exemplu, o sentință care omisese să deducă o zi de reținere din 2023. La Oradea, pedeapsa fusese deja revocată într-o procedură separată și începuse executarea. De aceea, curtea a scăzut din rezultantă perioada executată, omisă de tribunal. În schimb, zilele de muncă în folosul comunității prestate pe o pedeapsă anulată nu se scad în dosarul nou. Curtea de Apel Craiova a trimis o asemenea cerere pe calea contestației la executare, prevăzută de art. 598 din Codul de procedură penală.

După revocare, instanța dispune executarea rezultantei în penitenciar, chiar dacă este sub 3 ani. Curtea de Apel Cluj a dispus, de exemplu, executarea unei rezultante de 2 ani și 10 luni. Curtea de Apel București a refuzat, de asemenea, amenda pentru 2,02 g de canabis deținut pentru consum. Pedeapsa cu închisoarea a făcut revocarea obligatorie.

În acest caz, instanța anulează suspendarea. Potrivit art. 97 din Codul penal, anularea intervine când se descoperă că mai săvârșiseși o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii. Instanța aplică atunci, după caz, regulile concursului, ale recidivei sau ale pluralității intermediare. De regulă, fapta nouă și cea veche sunt concurente, adică au fost comise înainte de vreo condamnare definitivă. Astfel, instanța contopește pedepsele și adaugă un spor de o treime.

Anularea are un avantaj față de revocare. Potrivit art. 97 alin. (2), instanța poate suspenda din nou executarea pedepsei rezultante, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 91. În practică, pragul de 3 ani este depășit des. La Cluj, de exemplu, 3 ani pentru trafic plus o treime din 2 ani și 6 luni au dat 3 ani și 10 luni. În consecință, suspendarea nu mai era posibilă. Pe de altă parte, la Craiova, tribunalul acordase o nouă suspendare pentru o rezultantă de 2 ani și 10 luni, iar curtea a înlăturat-o în apel.

Uneori, același dosar conține și fapte de dinainte, și fapte de după rămânerea definitivă. Atunci instanța aplică Decizia ÎCCJ nr. 22/2020. Să presupunem că fapta A este concurentă atât cu fapta B, pentru care ai primit suspendarea, cât și cu fapta C, comisă în termenul de supraveghere. Potrivit deciziei, instanța contopește întâi pedepsele pentru A și B, iar la rezultantă adaugă pedeapsa pentru C, după regulile recidivei postcondamnatorii. De exemplu, la Curtea de Apel București, 6 luni s-au adăugat astfel la o rezultantă de 5 ani și 6 luni, iar pedeapsa finală a fost de 6 ani. În dosarul de la Craiova, sentința menținută în apel precizează și ordinea dintre cele două temeiuri.

Pentru alegerea dintre anulare și revocare, instanțele raportează traficul început înainte și continuat după rămânerea definitivă la data ultimului act. Regula se deosebește de condiția revocării, unde ajunge un singur act comis și descoperit în termen. La Constanța, de exemplu, tribunalul anulase suspendarea, aplicase Decizia nr. 22/2020 și adăugase pedeapsa de 1 an și 10 luni, cu o rezultantă de 6 ani și 10 luni. În apel, curtea a reunit din oficiu toate vânzările într-o singură infracțiune continuată, epuizată după rămânerea definitivă. Astfel, a revocat suspendarea, a aplicat recidiva postcondamnatorie, iar rezultanta a scăzut la 5 ani și 6 luni. Prin urmare, reîncadrarea mută momentul de referință la ultimul act, iar apărarea calculează rezultanta în fiecare variantă.

Anularea cere, la fel ca revocarea, o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta descoperită ulterior. Curtea de Apel Cluj a aplicat amendă pentru o deținere de canabis concurentă. De aceea, a refuzat să anuleze suspendarea de 3 ani acordată anterior.

Instanța revocă obligatoriu amânarea aplicării pedepsei dacă, în termenul de supraveghere de 2 ani, săvârșești o nouă infracțiune cu intenție, descoperită în acest termen. Amânarea înseamnă, cu alte cuvinte, că instanța stabilește pedeapsa, dar nu o aplică, dacă respecți timp de 2 ani măsurile de supraveghere. Regula este în art. 88 alin. (3) din Codul penal. Potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 24/2017, condamnarea pentru fapta nouă și revocarea amânării sunt ambele obligatorii. Cu alte cuvinte, nu mai poți primi o a doua amânare pentru fapta nouă. Despre condițiile amânării am scris separat, în articolul despre amânarea aplicării pedepsei în dosarele de droguri.

La amânare, legea alege o soluție mai blândă decât la suspendare. Instanța calculează pedeapsa amânată și pedeapsa pentru fapta nouă după regulile concursului, adică cea mai grea plus o treime din celelalte. De exemplu, la București, instanța a revocat amânarea unei pedepse de 8 luni pentru conducere sub influența drogurilor. Rezultanta a fost de 3 ani, 9 luni și 20 de zile. La Timișoara, pedeapsa de 4 ani pentru 2-CMC s-a contopit cu 3 luni pentru consum și cu 6 luni din amânarea revocată, pentru conducere cu permisul suspendat. Sporul de o treime din 9 luni a dus rezultanta la 4 ani și 3 luni.

Potrivit art. 91 alin. (3) lit. b), nu se mai poate dispune suspendarea dacă aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, iar amânarea a fost revocată. Astfel, după revocarea amânării, instanța dispune executarea rezultantei în penitenciar. Curtea de Apel Timișoara a respins argumentul unei duble valorificări a antecedentului, prin revocare și la stabilirea pedepsei.

Situația este diferită la anularea amânării, când fapta din dosarul nou a fost comisă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de amânare. Atunci, potrivit art. 89, instanța anulează amânarea și aplică regulile concursului, iar suspendarea rămâne posibilă. De exemplu, după anularea unei amânări de 4 luni, Curtea de Apel Cluj a confirmat o rezultantă de 2 ani, 3 luni și 10 zile cu suspendare.

Dacă săvârșești o infracțiune nouă în termenul de supraveghere al liberării condiționate, descoperită în acest termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Regula este în art. 104 alin. (2) din Codul penal. Termenul de supraveghere este intervalul dintre liberare și data la care s-ar fi împlinit pedeapsa. Pentru fapta nouă, instanța aplică, după caz, regulile recidivei sau ale pluralității intermediare, iar în recidivă restul neexecutat se adaugă la pedeapsa nouă.

În acel dosar, restul de 252 de zile s-a adăugat la pedeapsa de 4 ani. Invers, dacă organele judiciare nu au descoperit fapta în termen, instanța nu mai poate revoca liberarea, iar legea consideră pedeapsa executată. Atunci fapta nouă intră în recidiva postexecutorie. Sentința menținută de Curtea de Apel Alba Iulia pornește de la această distincție.

O liberare revocată schimbă și forma recidivei pentru faptele de mai târziu. Dacă liberarea a fost revocată pentru o faptă comisă în termen, pedeapsa nu se mai consideră executată la data la care ar fi expirat termenul. De aceea, recidiva rămâne postcondamnatorie chiar pentru o faptă de droguri comisă după acea dată. Pe acest temei, Curtea de Apel Pitești a înlăturat în apel recidiva postexecutorie reținută de tribunal, potrivit deciziei redate într-o contestație în anulare. Curtea de Apel Cluj a aplicat aceeași regulă.

Dacă fapta din dosarul de droguri a fost comisă înainte de acordarea liberării, instanța anulează liberarea, potrivit art. 105. Prin Decizia nr. 10/2020, Înalta Curte a stabilit că textul se aplică și faptelor descoperite înainte de acordarea liberării. Instanța aplică atunci, după caz, regulile concursului, ale recidivei sau ale pluralității intermediare. De exemplu, o faptă comisă în penitenciar nu este concurentă cu pedeapsa din care ai fost liberat, deci intră în recidivă sau în pluralitate intermediară. Potrivit art. 105 alin. (2), instanța poate acorda din nou liberarea dacă, față de pedeapsa rezultată, sunt îndeplinite condițiile art. 99 sau art. 100.

Ești în recidivă postexecutorie dacă pedeapsa anterioară, mai mare de un an, a fost executată sau considerată executată. Fapta nouă trebuie să fie comisă înainte de reabilitare sau de împlinirea termenului de reabilitare. În acest caz, instanța nu adună pedepsele. În schimb, potrivit art. 43 alin. (5), legea majorează cu jumătate limitele speciale ale pedepsei pentru fapta nouă. De exemplu, la traficul de droguri de mare risc, limitele de 5 și 15 ani devin 7 ani și 6 luni, respectiv 22 de ani și 6 luni.

Limitele actuale de la art. 2 din Legea nr. 143/2000, de 3 la 10 ani pentru drogurile de risc și de 5 la 15 ani pentru cele de mare risc, se aplică faptelor comise după 5 martie 2023. Pentru faptele mai vechi, limitele erau de 2 la 7 ani, respectiv de 5 la 12 ani, iar instanța aplică legea penală mai favorabilă.

La expirarea termenului de supraveghere, legea consideră pedeapsa executată. Din acel moment începe să curgă termenul de reabilitare, adică perioada după care condamnarea încetează să mai producă efecte. Potrivit art. 165 și art. 167 alin. (4), reabilitarea de drept intervine după 3 ani fără o nouă infracțiune. Termenul curge de la împlinirea termenului de supraveghere. Totodată, Curtea de Apel Iași separă explicit cele două momente.

Prin urmare, după un termen de supraveghere de 2 ani, condamnarea produce efecte 5 ani de la rămânerea definitivă. După un termen de 4 ani, efectele durează 7 ani. Pentru pedepsele de peste 2 ani executate în penitenciar, reabilitarea este judecătorească, la cerere, după 4, 5 sau 7 ani, potrivit art. 166. Termenele curg de la sfârșitul executării. În plus, la condamnări succesive, instanța raportează termenul la pedeapsa cea mai grea, iar termenul curge de la executarea ultimei pedepse, potrivit art. 167 alin. (5).

Potrivit art. 79 alin. (3), instanța aplică întâi cauzele de reducere și abia apoi majorarea pentru recidivă. În practică, limitele scad cu o treime pentru recunoaștere, cu jumătate pentru denunț sau cu o treime pentru atenuante. Abia apoi rezultatul crește cu jumătate. Pentru traficul de mare risc cu recunoaștere, minimul revine astfel la 5 ani.

Totuși, curțile de apel au corectat, în apel, limite calculate greșit la fond. De exemplu, tribunalul indicase pentru traficul de mare risc limite de la 5 la 10 ani. Curtea de Apel Iași le-a corectat la 5 până la 15 ani. Într-un dosar de la Ploiești, tribunalul indicase pentru traficul de risc limite de la 4 ani la 13 ani și 4 luni. Calculul corect dă însă 3 până la 10 ani, iar curtea a revenit implicit la minimul de 3 ani. Despre reducerile pentru recunoaștere am scris în articolul despre recunoașterea vinovăției, iar despre denunț în articolul despre art. 15 din Legea 143/2000.

Dacă termenul de reabilitare se împlinise la data faptei noi, recidiva nu există. Într-un dosar de la Cluj, Înalta Curte a admis recursul în casație pentru recidiva reținută greșit. Recursul în casație este o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor definitive. În rejudecare, pedeapsa a scăzut de la 7 ani și 9 luni la 5 ani.

O condamnare pronunțată în altă țară poate forma primul termen al recidivei, dar numai după recunoașterea ei de o instanță română. Prin Decizia nr. 13/2023, Înalta Curte a stabilit că mențiunile din cazierul european transmis prin ECRIS, sistemul prin care statele își comunică datele din cazier, nu ajung. Recunoașterea se poate face pe cale incidentală, adică direct în dosarul nou, fără o procedură separată, potrivit art. 147 din Legea nr. 302/2004. Curtea de Apel Oradea a precizat că o asemenea recunoaștere produce efecte numai asupra stării de recidivă, iar pedeapsa străină nu se adaugă.

Este posibil numai în condițiile stricte ale art. 91. Potrivit art. 91 alin. (1), pedeapsa aplicată trebuie să fie de cel mult 3 ani. În plus, nu trebuie să fi fost condamnat anterior la închisoare mai mare de un an. Excepție fac condamnările care nu atrag recidiva, cum sunt cele pentru infracțiuni din culpă, și cele reabilitate sau pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare. În plus, instanța trebuie să aprecieze că nu vei mai comite infracțiuni. Astfel, recidiva postcondamnatorie și cea postexecutorie exclud suspendarea, iar revocarea face rezultanta executabilă.

La traficul și la introducerea în țară a drogurilor de mare risc, art. 15 indice 1 din Legea nr. 143/2000 interzice suspendarea, indiferent de cuantum. Legea nr. 58/2024 a introdus textul, iar instanțele îl aplică faptelor epuizate începând cu 24 martie 2024. Pentru faptele mai vechi, legea veche, care permitea suspendarea, este în principiu mai favorabilă sub acest aspect, deși instanța apreciază legea mai favorabilă global, potrivit art. 5 din Codul penal. Interdicția privește numai art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2), deci traficul de droguri de risc rămâne compatibil cu suspendarea. Detaliile, inclusiv excepția de neconstituționalitate invocată de un inculpat și trimisă de Curtea de Apel Cluj la Curtea Constituțională, le găsești în articolul despre art. 15 indice 1 și interdicția suspendării.

După reabilitare, condamnarea anterioară nu mai împiedică formal suspendarea și nu mai atrage recidiva. Totuși, instanțele o cântăresc la evaluarea persoanei. Curtea de Apel Cluj a refuzat, de exemplu, suspendarea pentru un vânzător reabilitat de drept cu câteva săptămâni înainte de fapta nouă.

Recidiva nu exclude circumstanțele atenuante. Curtea de Apel Cluj a reținut, de exemplu, o atenuantă judiciară unui recidivist postcondamnatoriu, cu argumentul că ea privește fapta concretă. Astfel, pedeapsa pentru fapta nouă a fost de 1 an și 8 luni. După adunarea pedepsei revocate, rezultanta a fost de 2 ani și 10 luni. Despre criteriile acestor atenuante am scris în articolul despre circumstanțele atenuante la traficul de droguri.

Da, dar numai dacă încălcarea este făcută cu rea-credință. Potrivit art. 96 alin. (1), instanța revocă suspendarea dacă nu respecți măsurile de supraveghere sau nu execuți obligațiile impuse. Măsurile sunt prevăzute de art. 93: prezentarea la serviciul de probațiune, primirea vizitelor consilierului, anunțarea schimbării locuinței și a locului de muncă. Obligațiile pot include, în plus, frecventarea unui program de reintegrare socială sau supunerea la măsuri de control, tratament ori îngrijire medicală. Totodată, munca neremunerată în folosul comunității, între 60 și 120 de zile, este regula, cu excepția situației în care starea de sănătate nu îți permite să o prestezi.

Potrivit textului, contează intenția de a te sustrage. O absență justificată, de exemplu prin spitalizare sau printr-un loc de muncă în alt oraș, nu arată, de regulă, rea-credință. În schimb, refuzul repetat de a presta munca sau sustragerea de la supraveghere pot fi. În principiu, un test pozitiv nu este, în sine, un temei de revocare, pentru că Legea nr. 143/2000 incriminează deținerea drogurilor. Riscul real este altul: testul poate deschide un dosar pentru deținere, iar o condamnare la închisoare pentru această faptă duce la revocare pe alin. (4). Totuși, dacă instanța ți-a impus o obligație de tratament sau de control, abandonarea ei poate fi tratată ca nerespectare. De aceea, păstrează dovezile prezentărilor, ale tratamentului și ale motivelor pentru care ai lipsit.

Instanța judecă revocarea pentru încălcarea obligațiilor într-o procedură separată de dosarul nou. Potrivit art. 583 din Codul de procedură penală, instanța se pronunță din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune. Totodată, prin Decizia nr. 16/2019, Înalta Curte a stabilit că serviciul de probațiune este subiect procesual în această procedură. Tu ai dreptul la avocat și poți contesta concluziile raportului de probațiune.

Potrivit experienței noastre, apărarea verifică, înainte de orice, calendarul. Fiecare dată schimbă calculul, iar instanțele greșesc uneori chiar în sentință. Parcurgem lista de mai jos în fiecare dosar în care clientul se afla în termenul unei suspendări, al unei amânări sau al unei liberări.

• data rămânerii definitive a hotărârii anterioare, comparată cu data primului act din dosarul nou, pentru a ști dacă este vorba de anulare sau de revocare;
• durata exactă a pedepsei anterioare, pentru a ști dacă se aplică recidiva sau pluralitatea intermediară;
• data descoperirii faptei, comparată cu data împlinirii termenului de supraveghere;
• data împlinirii termenului de reabilitare, socotit de la expirarea supravegherii sau de la sfârșitul executării;
• limitele de pedeapsă calculate în ordinea legală: întâi reducerile, apoi majorarea pentru recidivă;
• deducerile din dosarul vechi: reținerea, arestul, zilele executate;
• posibilitatea unei pedepse cu amenda pentru o deținere pentru consum, care ar împiedica revocarea.

După revocare, recidiva produce deja efectul ei prin adunarea pedepselor. De aceea, apărarea poate cere ca antecedentul să nu fie folosit încă o dată pentru o pedeapsă nouă mult peste minim. În apel, Curtea de Apel Pitești a acceptat că recidiva nu mai justifică, în sine, o pedeapsă mai aspră, dar a menținut pedeapsa de 7 ani pe alte criterii. Alte curți au respins aceeași cerere. Rezultatul depinde de datele concrete despre persoană, pe care apărarea trebuie să le aducă la dosar.

Revocarea suspendării adaugă o pedeapsă pe care instanța din dosarul nou nu o mai poate reduce. Rămâne, de aceea, pedeapsa pentru fapta nouă, singura care se individualizează. Aici contează dependența și tratamentul urmat, munca, familia, vârsta, cantitatea de drog și rolul tău în activitate, recunoașterea și colaborarea cu anchetatorii. Instanțele folosesc des formula „perseverență infracțională”, iar contrapunctul ei este un dosar bine documentat despre persoana ta. Încheiem prin a preciza faptul că judecătorul nu judecă doar o faptă, judecă un om. Documentarea acestei laturi, de la prima declarație, este sarcina unui avocat specializat în dosare de droguri.

Cabinetul de Avocatură NESTER, din București, asigură asistență juridică și reprezentare în dosarele de droguri cu revocarea suspendării, a amânării sau a liberării condiționate. Avocatul fondator, Vasile Nester, împreună cu avocații colaboratori ai cabinetului, reconstituie în fiecare dosar calendarul condamnărilor anterioare și verifică dacă revocarea, anularea sau recidiva au fost corect reținute. Activitatea cabinetului este dedicată exclusiv dreptului penal, ceea ce ne permite să urmărim îndeaproape practica din dosarele instrumentate de DIICOT. Dacă ai un dosar nou în termenul unei suspendări, o discuție purtată la timp cu un avocat penalist clarifică două lucruri: ce pedeapsă se adaugă și ce mai poate fi apărat.