Canabis și HHC comandate din Cehia sau Spania: de ce „legal acolo” nu te apără

Riști o condamnare pentru introducere în țară de droguri de risc, chiar dacă ai comandat câteva grame pentru tine. Limitele sunt de la 5 la 15 ani. Astfel, canabisul, rezina și uleiul de canabis sunt în tabelul III al Legii nr. 143/2000, adică droguri de risc. Potrivit art. 3, legea pedepsește introducerea lor în țară, fără drept, oricare ar fi regimul din țara de plecare.

În plus, condamnarea pentru art. 3 te trece în Registrul traficanților de droguri. Potrivit art. 1 din Legea nr. 61/2024, registrul cuprinde condamnările pentru art. 2 și art. 3, nu și pe cele pentru deținerea pentru consum propriu (art. 4). Instanța dispune înscrierea chiar dacă suspendă executarea pedepsei.

În realitate, Cehia nu a legalizat comerțul cu canabis. De la 1 ianuarie 2026, potrivit modificării Codului penal ceh prezentate de publicația Baroului ceh, adulții pot cultiva acasă cel mult trei plante. Totodată, pot deține până la 100 de grame în locuință și până la 25 de grame în afara ei. Peste aceste cantități fapta devine contravenție, iar peste 200 de grame în locuință sau 50 de grame în afara ei redevine infracțiune. În schimb, vânzarea și orice altă cedare, cu plată sau gratuită, au rămas infracțiuni, iar trecerea frontierei cu canabis rămâne interzisă. Separat, magazinele cehe vând deschis cânepă tehnică și produse etichetate „CBD” sau „THCA”, care pot fi legale acolo în limitele legii cehe. În România însă contează numai dacă laboratorul găsește în ele canabis cu THC.

Pentru HHC, regimul ceh s-a schimbat de mai multe ori în ultimii ani. Totuși, aceste schimbări nu au efect în România. Pentru instanța română contează numai dacă substanța era în tabelele Legii nr. 143/2000 la data faptei.

În Spania, deținerea unei cantități mici pentru consum propriu, în spațiu privat, nu este infracțiune. Totuși, consumul și deținerea în public sunt sancționate cu amenzi administrative, iar cumpărarea, vânzarea și importul sunt interzise. În plus, asociațiile de consumatori funcționează cu un statut juridic incert, contestat de mai multe ori în instanțele spaniole. Într-un dosar cu un colet de peste 2 kg, prima instanță confirmată de Curtea de Apel Constanța a răspuns pe această distincție la argumentul „e legal în Spania”.

Potrivit Centrului European al Consumatorilor din Germania, legea germană din aprilie 2024 permite adulților să dețină 25 de grame în public și 50 de grame acasă. Totodată, le permite să cultive trei plante. Cumpărarea în afara circuitului medical și vânzarea au rămas însă interzise. La fel, importul și scoaterea din țară sunt interzise, inclusiv spre state în care canabisul este tolerat. În Olanda, coffee shop-urile funcționează pe baza unei politici de toleranță pentru câteva grame. Vânzarea online, importul și exportul sunt însă interzise, chiar dacă pentru cantități mici sancțiunea este o amendă. Prin urmare, în niciuna dintre aceste patru țări legea nu permite expedierea canabisului către alt stat.

Legea română se aplică pentru că o parte a faptei are loc în România. Potrivit art. 8 alin. (4) din Codul penal, infracțiunea se consideră săvârșită în România și atunci când aici s-a efectuat un act de executare. Trecerea frontierei este chiar actul de executare al introducerii, iar ea are loc pe teritoriul României. Cu alte cuvinte, legea română se aplică pentru canabisul comandat din Cehia, chiar dacă vânzătorul și plata se află în altă țară.

Introducerea în țară se consumă, adică este completă juridic, în momentul în care drogul trece frontiera, chiar dacă coletul este interceptat înainte să ajungă la destinatar. Prima instanță, în considerente redate de Curtea de Apel Ploiești, a explicat consecința pentru un expeditor aflat în Spania.

Multe comenzi trec printr-un site cu domeniu românesc, cu prețuri în lei și plată ramburs. În realitate, site-ul preia comanda și o transmite unui depozit din Cehia sau din Slovacia. De acolo, un transportator rutier aduce coletele în țară, iar un curier intern le livrează. Curtea de Apel Ploiești a descris exact acest traseu într-un dosar cu produse „30% HHC”. Prin urmare, canabisul comandat din Cehia printr-un site .ro rămâne, pentru instanță, un colet din străinătate. Diferența dintre un site românesc și unul ceh contează numai pentru ce ai știut la momentul comenzii.

Art. 3 nu îl pedepsește numai pe cel care trece fizic drogul peste graniță. Potrivit Deciziei nr. 3547 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți, invocată constant de instanțe, legea îl pedepsește și pe cel care comandă coletul și căruia îi este destinat. Curierul care nu știe ce transportă este însă un simplu instrument, cum am arătat în articolul despre răspunderea curierului care transportă droguri. De exemplu, prima instanță, cu soluție menținută de Curtea de Apel Cluj, a reținut regula într-un dosar cu o mamă din Spania. Ea cumpărase canabis acolo pentru fiul ei și îl trimisese prin curier internațional.

Ce faci în Praga sau în Barcelona, în limitele legii locale, nu se judecă de regulă în România. Pentru faptele pe care legea română le pedepsește cu cel mult 10 ani, cum sunt deținerea pentru consum și traficul de canabis, art. 9 alin. (2) din Codul penal aplică legea română cetățeanului român care le comite în străinătate numai dacă fapta este infracțiune și acolo. Punerea în mișcare a acțiunii penale cere, în plus, autorizarea procurorului general (alin. 3). De altfel, consumul nu este infracțiune în România. Prin urmare, cele câteva grame deținute legal acasă, în Cehia, nu formează un dosar penal românesc.

Situația se schimbă în clipa în care aduci canabisul în țară. În practică, drumul înapoi cu mașina sau cu microbuzul a dus la condamnări pentru art. 3, chiar pentru cantități de consum. Astfel, la Iași, un tânăr cumpărase canabis în Cehia, inclusiv dintr-un club. Pentru 10,63 grame găsite în bagaj, el a primit 3 ani și 6 luni pentru introducere și 3 luni pentru deținere. Rezultanta a fost de 3 ani și 7 luni cu executare.

Nici cantitatea foarte mică nu schimbă încadrarea. Un tânăr și-a trimis singur, din Irlanda, un gram de canabis pentru consum. La Iași, el a fost condamnat pentru introducere în țară, cu o rezultantă de 3 ani cu suspendare. La Oradea, un consumator care primise 100 de grame de la un prieten din Germania a primit 3 ani și 5 luni, tot cu executare. Instanța a reținut că fapta era consumată la controlul comun de frontieră, deși acesta se afla geografic pe teritoriul Ungariei.

Pentru zborurile spre România, instanțele aplică regula spațiului aerian, stabilită de Înalta Curte într-o dezlegare de principiu. Drogurile se consideră introduse în țară când avionul intră în spațiul aerian românesc, indiferent de controlul vamal.

Pentru încadrare, nu. Instanțele rețin art. 3 și pentru cantitatea pe care ai cumpărat-o numai pentru tine, pentru că textul nu face distincție după scop. Totuși, consumul propriu contează la pedeapsă. Uneori decide și dacă rămâi doar cu art. 3 sau ți se adaugă traficul intern (art. 2). Curtea de Apel Cluj a formulat regula în dosarul coletelor din Spania, respingând argumentul consumului propriu.

Potrivit legii, deținerea pentru consum propriu, prevăzută de art. 4, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Totuși, ea nu înlocuiește art. 3 când drogul vine din afara țării. Mai mult, unele instanțe le rețin pe amândouă, în concurs de infracțiuni, adică două fapte judecate împreună, cu o pedeapsă rezultantă. La Oradea, de exemplu, pentru cele 100 de grame aduse din Germania, consumatorul a fost condamnat atât pentru introducere, cât și pentru deținere.

Uneori, din dorința de a nu părea consumator, persoana cercetată declară că nu consumă. În practică, declarația produce efectul opus. Astfel, dacă drogul nu era pentru tine, instanța deduce că era pentru altcineva, deci pentru vânzare. La București, prima instanță a tras exact această concluzie pentru câteva zeci de grame de droguri de mare risc venite prin poștă din Germania. Curtea a menținut apoi condamnarea pentru introducere și trafic. Pedeapsa pentru consumator este explicată pe pagina despre deținerea de droguri pentru consum propriu.

În practica pe care o cunoaștem, pentru canabis comandat din Cehia sau din Spania, nu. Codul penal cunoaște eroarea asupra caracterului ilicit al faptei, dar o acceptă numai când ea nu putea fi evitată în niciun fel. Potrivit art. 30 alin. (5), necunoașterea caracterului ilicit înlătură imputabilitatea, adică fapta nu ți se mai poate reproșa penal, numai dacă apare „din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată”. Nicio instanță nu a admis această eroare pentru canabis comandat din Cehia, iar cele mai multe nici nu au ajuns să o analizeze pe fond. Parchetul a susținut, de exemplu, că un cumpărător străin „dispunea de resurse importante de informare”.

Astfel, la București, într-un dosar cu HHC comandat din Olanda în vara anului 2025, curtea nu a tratat ignoranța ca eroare care înlătură vinovăția. A reținut, în schimb, că inculpatul nu făcuse minime diligențe pentru a afla că substanța fusese trecută între droguri cu câteva luni înainte. Totuși, aceeași „ignoranță”, împreună cu modul deschis în care ridicase coletul, a contat la pedeapsă. Despre limitele acestei apărări am scris în articolul despre eroarea „nu știam că sunt droguri”.

Apărarea „nu știam că e interzis în România” trebuie formulată încă de la prima instanță, pentru că în apel este prea târziu. Procedura simplificată, adică judecata pe baza recunoașterii faptei, cu reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, presupune recunoașterea integrală a acuzației. La Bacău, un bărbat comandase flori etichetate „THCA” de pe un site ceh. Abia în apel a susținut că nu știuse de interdicție. Curtea a refuzat să analizeze argumentul.

Prin urmare, alegerea dintre recunoaștere și apărarea pe eroare se face cu avocatul, înainte de începerea cercetării judecătorești.

Avantajele recunoașterii sunt explicate în ghidul despre reducerea pedepsei prin recunoașterea vinovăției.

O altă formă de eroare a avut succes într-o cauză. Ea privește proveniența, adică faptul că nu ai știut că marfa vine din altă țară. Un site cu domeniu .ro poate trimite, de exemplu, comenzile unui furnizor din Cehia. Cumpărătorul află de unde vine coletul abia din fișa de expediție. La București, curtea a achitat pentru introducere un cumpărător care comandase o substanță de mare risc de pe o platformă de anunțuri, unde marfa părea să fie în țară. Singura probă că știa de proveniența străină era declarația unui colaborator.

În schimb, eroarea cade după prima livrare. La Ploiești, fișa de expediție a primului colet arăta expres Cehia, iar cumpărătorul a comandat din nou, deci curtea a respins apărarea. În același dosar, un alt cumpărător a văzut online că pachetul vine din Cehia și l-a refuzat. Pentru el, procurorul a clasat, adică a închis dosarul, pentru introducerea în țară. Prin urmare, refuzul coletului după ce ai aflat de unde vine poate schimba încadrarea, iar o nouă comandă o confirmă.

În practică, contează numai ce găsește laboratorul român. Eticheta „CBD” sau procentul de „THCA” nu au schimbat încadrarea în cauzele pe care le cunoaștem, iar argumentul „sub 0,2% THC” nici nu a fost discutat. Dacă raportul de constatare arată THC în fragmentele vegetale, instanța reține canabis, adică drog de risc din tabelul III. De exemplu, la Bacău, florile „THCA 21%” și „THCA 36%” din Cehia au fost tratate ca orice canabis.

De asemenea, concentrația nu salvează canabisul comandat din Cehia sau din altă țară. În România, încadrarea canabisului ca drog nu depinde de procentul de THC. Pragul de THC pentru cânepă privește numai cultivarea autorizată, iar floarea sau uleiul din magazin rămân în afara lui. Regula decurge și din Regulamentul aprobat prin HG nr. 860/2005, potrivit căruia calificarea ca drog nu depinde de concentrație. Prima instanță, a cărei soluție a fost menținută de Curtea de Apel Bacău, a reținut regula în termeni generali.

Despre produsele cu CBD, pragul de 0,2% și cauza Kanavape am scris în articolul despre CBD și THC în România.

Atenție însă la extracte. Tetrahidrocanabinolul (THC), ca substanță separată, este înscris în tabelul I, adică printre drogurile de mare risc. În practică, florile, rezina și jeleurile cu THC au fost tratate ca drog de risc, pentru că provin din plantă. Dacă raportul de laborator descrie însă un lichid de vape sau un distilat drept THC, nu drept ulei de canabis, încadrarea poate trece la art. 3 alin. (2), cu 10 la 20 de ani și fără suspendare. De aceea, formularea raportului merită citită cuvânt cu cuvânt.

Hexahidrocanabinolul (HHC) este un canabinoid semisintetic. Ani la rând s-a vândut ca alternativă „legală” la canabis, în vape-uri, gume și flori pulverizate. Potrivit Legii nr. 143/2000 în forma actualizată, HHC este înscris în tabelul III, deci este drog de risc. Înscrierea s-a făcut prin Legea nr. 30/2025, în vigoare din 29 martie 2025. De la această dată, coletul cu HHC din Cehia sau din Olanda se judecă la fel ca unul cu canabis.

Înainte de 29 martie 2025, HHC nu era în tabelele Legii nr. 143/2000. O comandă de atunci poate intra, cel mult, sub art. 16 din Legea nr. 194/2011, care include importul printre operațiunile interzise, dar nu are o infracțiune separată de introducere în țară. În plus, pentru cumpărătorul care a comandat exclusiv pentru sine, Înalta Curte a stabilit prin Decizia nr. 10/2018 că procurarea pentru consum propriu nu este „operațiune” în sensul acestei legi. Parchetul a recunoscut lipsa infracțiunii de introducere într-un dosar cu o catinonă sintetică adusă din Amsterdam, nelistată atunci.

Totuși, regula are o limită practică. Produsele vândute ca „HHC” conțin adesea și THC, iar laboratorul îl găsește. În acest caz, chiar și pentru o comandă din 2024, prezența THC ajunge pentru Legea nr. 143/2000. La Ploiești, de exemplu, pe ambalajele produselor „30% HHC” comandate dintr-un depozit ceh laboratorul a găsit THC, HHC și CBD, iar restul găsit în locuință era canabis. Despre substanțele intrate recent în tabele am scris și în articolul despre etnobotanice și Legea nr. 194/2011.

Semințele de canabis se vând legal în mai multe state, inclusiv prin magazine online spaniole. Ele nu sunt, prin definiție, canabis. Legea nr. 339/2005, preluând Convenția unică din 1961, numește canabis vârfurile florifere sau fructifere ale plantei, cu excepția semințelor. Cu toate acestea, cultivarea este incriminată separat. Potrivit art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cultivarea plantelor de canabis este trafic sau, când este pentru consum propriu, deținere pentru consum. Prin urmare, plantele crescute acasă din semințe comandate din Spania intră sub aceste texte. În plus, urmele de THC găsite pe semințe au susținut, într-un dosar de la Cluj, acuzația de deținere.

Laboratorul găsește uneori alte substanțe decât cele de pe etichetă. Într-un alt dosar judecat de Curtea de Apel Bacău, un tânăr plasase peste 30 de comenzi pe un site ceh. Pedeapsa lui, de 4 ani și 4 luni cu executare, a fost menținută în apel. Rezina „50%” conținea, pe lângă THC, un canabinoid sintetic, iar florile conțineau și un derivat de HHC. În schimb, un vape vândut ca „99% THCA” conținea doar CBD și CBG, substanțe necontrolate, iar procurorul nu l-a inclus în acuzație. De aceea, apărarea citește raportul de laborator produs cu produs, iar atunci când rezultatul este îndoielnic poate cere o expertiză.

Pentru canabis comandat din Cehia răspunde, în principal, cel care a plasat comanda și a cerut trimiterea în România. Totuși, numele și adresa de pe colet sunt doar un indiciu, insuficient singur pentru condamnare. Curtea de Apel Constanța a cerut dovada comenzii sau a plății și a achitat, pe acest motiv, un destinatar căruia îi veniseră prin poștă trei colete din state europene. Curtea de Apel București a considerat, în schimb, suficient ca destinația coletului să fie coroborată cu alte probe.

Cel care doar ridică pachetul, la cererea altcuiva, răspunde pentru introducere numai dacă a contribuit la ea înainte ca drogul să treacă frontiera. Cu alte cuvinte, trebuie să fi comandat, plătit, stabilit destinatarul sau să se fi înțeles dinainte cu expeditorul. Cine află de colet după intrarea lui în țară răspunde, eventual, doar pentru trafic intern. La Oradea, de exemplu, un elev care ridicase un troler venit din Spania a fost achitat pentru art. 3 și condamnat doar pentru trafic intern. Nu existau probe că ar fi știut de proveniența externă sau că ar fi comunicat cu expeditorul.

De asemenea, ți se impută numai ce ai știut că se află în colet. La Suceava, de exemplu, un vânzător olandez adăugase cocaină în colet, aparent „promoțional”. Instanța nu a reținut-o în sarcina cumpărătorilor, pentru că nu s-a dovedit că o comandaseră.

Livrarea supravegheată înseamnă că anchetatorii lasă coletul să ajungă la destinatar sub observație, pentru a-l identifica pe cel care îl ridică. Coletele suspecte sunt semnalate, de obicei, de firma de curierat sau de controlul vamal. Reținerea și percheziționarea coletului se fac cu autorizarea judecătorului sau, în urgență, cu confirmarea lui ulterioară. Procurorul dispune apoi înlocuirea drogului, total sau parțial, și livrarea supravegheată. Flagrantul, adică surprinderea ta în momentul ridicării, are loc la predarea coletului, urmat de percheziția locuinței și a telefonului. Astfel, destinatarul primește adesea un pachet în care drogul a fost înlocuit cu rumeguș sau cu lemn mărunțit.

Curțile nu sunt de acord asupra efectului substituirii totale, adică al înlocuirii întregii cantități de drog cu o substanță inofensivă. Curtea de Apel București a considerat că, după înlocuirea completă a drogului, transportul din țară nu mai are obiect. Alte instanțe au considerat că legea permite urmărirea faptei chiar asupra bunului substituit. Totuși, divergența privește numai traficul intern. Introducerea în țară s-a consumat deja la frontieră, dacă drogul a fost înlocuit după ce a intrat în țară. Detaliile le găsești în articolul despre drogurile comandate online.

În practică, mulți cumpărători folosesc un nume fals pe colet „din prudență”. Instanțele citesc, în schimb, acest gest ca dovadă că știai că produsul este interzis. La Bacău, numele fictiv și adresa greșită au devenit un „mod de operare complex”, care a exclus circumstanțele atenuante, adică împrejurările care permit coborârea pedepsei sub minimul legal.

Potrivit legii, pornești de la 5 ani, minimul art. 3 alin. (1). Dacă recunoști fapta în procedura simplificată, limitele scad cu o treime, la 3 ani și 4 luni până la 10 ani. În schimb, peste 3 ani suspendarea nu mai este posibilă. De aceea, pentru canabis comandat din Cehia sau din Spania, pedeapsa concretă ajunge adesea la 3 ani și 6 luni, cu executare. La Bacău, de exemplu, 44,61 grame de flori din Cehia au adus 3 ani și 6 luni. La Ploiești, 25 de grame, împreună cu traficul intern, au adus 4 ani.

Interdicția suspendării din art. 15 indice 1 din Legea nr. 143/2000 privește numai drogurile de mare risc (art. 2 alin. 2 și art. 3 alin. 2). La canabis și la HHC, suspendarea rămâne posibilă dacă pedeapsa coboară la cel mult 3 ani. În practică, de regulă, este nevoie de circumstanțe atenuante sau de o reducere pentru denunț, potrivit art. 15. La București, de exemplu, un tânăr primise din SUA patru colete, cu câteva kilograme de canabis în total, și și-a denunțat furnizorul. Denunțul, urmat de urmărirea penală a acestuia, i-a coborât pedeapsa la 2 ani, 2 luni și 30 de zile, cu suspendare. Condițiile în care denunțul reduce pedeapsa sunt explicate pe pagina despre art. 15 din Legea 143/2000.

Totuși, aici argumentul „legal acolo” și-a găsit, uneori, locul. La Craiova, un cetățean olandez aflat în vizită la bunici comandase, sub pseudonim, 56 de grame de pe o platformă din SUA. Prima instanță a reținut că regimul din țara lui, unde fapta se sancționa cu amendă, îi influențase reprezentarea asupra gravității. Pedeapsa a fost de 2 ani și 6 luni cu suspendare, iar curtea a respins apelul parchetului. Aici, pseudonimul nu a împiedicat reținerea atenuantei.

La fel, în dosarul cu HHC din Olanda, Curtea de Apel București a ținut seama că inculpatul comandase, cum a spus curtea, dintr-o țară în care asemenea substanțe sunt legale. A observat și că inculpatul ridicase coletul cu actul de identitate. Pedeapsa a coborât de la 4 ani și 2 luni cu executare la 3 ani cu suspendare. Tot la București, într-un dosar cu circa 6 kg de canabis din Spania, curtea a ținut seama că este vorba de un drog de risc. A redus pedeapsa la 4 ani și 10 luni, totuși cu executare.

Totuși, la cantități mari argumentul cântărește puțin. La peste 2 kg, prima instanță confirmată de Curtea de Apel Constanța a refuzat să îl rețină chiar și ca circumstanță favorabilă. Instanțele cântăresc aceste atenuante după criteriile descrise în ghidul despre circumstanțele atenuante la traficul de droguri.

Pe de altă parte, pentru canabisul comandat din Cehia înainte de 2023, limitele sunt mai mici. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 45/2023, la 5 martie 2023, art. 3 alin. (1) prevedea închisoare de la 3 la 10 ani. Potrivit art. 5 din Codul penal, instanța aplică legea mai favorabilă. Chiar și așa, pedeapsa poate rămâne cu executare. La Iași, tânărul cu 10,63 grame din Cehia a primit, pe legea veche, 3 ani și 7 luni cu executare. El nu s-a prezentat la judecată, deci nu a beneficiat de reducerea pentru recunoaștere.

Nu, dacă locuiești în România și primești canabis comandat din Cehia sau din Germania, chiar pentru un tratament. În spațiul Schengen, pacienții pot călători cu medicamentele care conțin stupefiante pe baza unui certificat. Certificatul îl eliberează autoritatea din statul de reședință, pentru călătorii de cel mult 30 de zile și numai pentru uz propriu. Cu alte cuvinte, certificatul acoperă numai medicamentul prescris pe care pacientul îl poartă cu el, iar o comandă prin curier rămâne în afara lui. Pentru un rezident român, importul unei plante din tabele cere autorizația Ministerului Sănătății pentru fiecare operațiune, potrivit art. 20 din Legea nr. 339/2005.

Totuși, un motiv medical real poate cântări la pedeapsă, dacă îl susții cu acte. În dosarul cu HHC din Olanda, inculpatul invocase o afecțiune a coloanei. Curtea a observat că diagnosticul exista, dar niciun medic nu recomandase substanța. Prima instanță reținuse, în plus, că 103 grame depășeau un consum ocazional. Prin urmare, motivul medical are greutate numai dacă îl susține o recomandare scrisă a medicului.

Totodată, un risc des ignorat apare la volan. De exemplu, canabisul consumat legal în Cehia lasă urme în sânge și după ce ai trecut granița. Potrivit art. 336 alin. (2) din Codul penal, conducerea sub influența unei substanțe psihoactive este infracțiune. Prin Decizia nr. 25/2025, Înalta Curte a cerut ca substanța să fie prezentă în sânge și să aibă aptitudinea de a afecta conducerea. Pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. Totuși, la o concentrație de THC de doar câteva nanograme, fără dovada afectării, Curtea de Apel București a achitat. Despre concentrațiile de THC discutate în instanță am scris în articolul despre THC la volan.

Mai întâi nu dai nicio declarație până nu vorbești cu un avocat. Primele declarații fixează de obicei trei lucruri greu de schimbat ulterior. Ele privesc ce știai despre proveniența coletului, consumul tău și destinația mărfii. Apoi, în paralel, strângi documentele comenzii. În dosarele noastre, verificăm următoarele:

• adresa site-ului și țara afișată la comandă, comparate cu țara din fișa de expediție (AWB);
• data fiecărei comenzi, comparată cu 29 martie 2025 pentru HHC și cu 5 martie 2023 pentru limitele art. 3;
• raportul de laborator, produs cu produs: THC, HHC, alte substanțe, cantitatea netă;
• dovezile consumului propriu: istoric medical, programe de consiliere, lipsa semnelor de vânzare;
• ce ai făcut după ce ai văzut de unde vine coletul: refuz, ridicare, comenzi noi;
• posibilitatea unui denunț util față de vânzător sau de intermediar, înainte de terminarea urmăririi penale (nepedepsirea din art. 14 nu se aplică, potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 30/2026, autorului unic);
• alegerea dintre recunoașterea în procedura simplificată și apărarea pe eroare.

În dosarele cu canabis comandat din Cehia sau din Spania, încadrarea este rareori discutabilă. În schimb, pedeapsa se decide adesea la granița dintre suspendare și executare, în jurul pragului de 3 ani. Astfel, contează vârsta, consumul dovedit, cantitatea, modul deschis sau ascuns în care ai comandat, regimul țării de unde ai cumpărat și colaborarea cu anchetatorii. Încheiem prin a preciza faptul că judecătorul nu judecă doar o faptă, judecă un om. Documentarea acestei laturi, de la prima declarație, este sarcina unui avocat specializat în dosare de droguri.

Cabinetul de Avocatură NESTER, din București, asigură asistență juridică și reprezentare în dosarele de introducere în țară a drogurilor, inclusiv pentru coletele comandate din alte state. Avocatul fondator, Vasile Nester, împreună cu avocații colaboratori ai cabinetului, verifică în fiecare dosar proba comenzii, proveniența coletului și rezultatul laboratorului. Activitatea cabinetului este dedicată exclusiv dreptului penal, ceea ce ne permite să urmărim îndeaproape practica din dosarele instrumentate de DIICOT. Dacă ai fost chemat pentru un colet din Cehia sau din Spania, o discuție purtată la timp cu un avocat penalist clarifică două lucruri: încadrarea și ce poate schimba pedeapsa.