Trafic de droguri de risc: ce pedeapsă prevede legea în 2026 și când se dă suspendarea

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi cultivarea, producerea, oferirea, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept. Enumerarea este largă: oferirea gratuită, cumpărarea pentru altcineva și simpla deținere în vederea vânzării sunt tot trafic, fără să fie nevoie de un act de vânzare dovedit.

Limitele actuale vin din Legea nr. 45/2023, în vigoare din 5 martie 2023. Până atunci, pedeapsa era închisoarea de la 2 la 7 ani. Pentru faptele din 2022 sau mai vechi, instanțele aplică limitele de atunci, ca lege penală mai favorabilă (art. 5 Cod penal). Curtea de Apel Cluj a procedat astfel pentru o cultură de canabis întreținută între 2019 și 2022, iar Curtea de Apel Suceava pentru o deținere din 2019, judecată abia în 2025. Infracțiunea continuată, adică mai multe acte comise în baza aceleiași hotărâri și judecate ca o singură faptă, cade sub legea nouă dacă ultimul act este de după 5 martie 2023.

Proiectul de lege depus în Senat în octombrie 2026, care propune transformarea deținerii pentru consum propriu în contravenție, lasă traficul neatins. Chiar dacă ar fi adoptat, art. 2 ar rămâne cu pedepsele de acum, astfel încât pentru cine vinde sau împarte canabis miza rămâne aceeași.

Drogurile de risc sunt substanțele din tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000. Cel mai des întâlnit este canabisul, sub toate formele: plantă, rezină (hașiș), ulei. Tot în tabelul III se regăsesc o serie de medicamente, între care benzodiazepinele de tipul alprazolamului. De aceea comprimatele de Xanax fără rețetă apar în rechizitorii alături de canabis. Drogurile de mare risc, din tabelele I și II, sunt cocaina, heroina, MDMA, amfetaminele, LSD și, prin Legea nr. 30/2025, catinonele de tipul 2-MMC. Pentru ele, traficul se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani. Pentru faptele comise după 24 martie 2024, suspendarea sub supraveghere a fost exclusă la mare risc prin art. 15¹, introdus de Legea nr. 58/2024.

Natura substanței se stabilește prin analiza de laborator și este consemnată, de regulă, într-un raport de constatare tehnico-științifică sau de expertiză întocmit de specialiștii structurilor de analiză a drogurilor din cadrul I.G.P.R. Încadrarea juridică drept drog de risc sau drog de mare risc rezultă din tabelul în care substanța este înscrisă în anexa Legii nr. 143/2000: tabelele I și II cuprind drogurile de mare risc, iar tabelul III drogurile de risc. Într-o cauză soluționată de Curtea de Apel Timișoara, rapoartele de laborator calificau canabisul drept „drog de mare risc”, însă instanța a păstrat încadrarea juridică corespunzătoare traficului de droguri de risc.

Amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei sunt excluse la această infracțiune, din cauza maximului special de 10 ani. Singura cale de a evita executarea în regim de detenție rămâne suspendarea sub supraveghere: pedeapsa se stabilește, dar rămâne neexecutată dacă persoana respectă obligațiile impuse pe un termen de supraveghere. Una dintre condițiile suspendării este ca pedeapsa stabilită de instanță să fie de cel mult 3 ani (art. 91 alin. (1) lit. a) Cod penal).

Există mai multe posibilități de a reduce legal limitele de pedeapsă. Prima reducere vine din recunoașterea vinovăției în procedura simplificată (art. 396 alin. (10) Cod procedură penală), care coboară limitele cu o treime, la 2 ani până la 6 ani și 8 luni. Reducerea obligă instanța să judece în noile limite, fără să o oblige, bineînțeles, să aplice minimul. Recunoașterea trebuie să fie integrală și făcută la primul termen. O recunoaștere parțială sau formulată abia în apel rămâne fără acest efect, iar odată făcută, ea închide discuția despre scopul deținerii.

Denunțul este a doua cale. Art. 15 din Legea nr. 143/2000 reduce limitele la jumătate când persoana denunță, în cursul urmăririi penale, și facilitează efectiv identificarea altor participanți. Denunțul unei persoane deja cunoscute anchetatorilor rămâne fără efect. Pentru denunțul unei infracțiuni distincte de cea prev. de art. 15 anterior-menționat sau făcut după emiterea rechizitoriului, reducerea vine din art. 19 din Legea nr. 682/2002. Cu titlu exemplificativ precizăm că, la Curtea de Apel Ploiești, un asemenea denunț a coborât pedeapsa de la 3 la 2 ani, fără să schimbe executarea, din cauza recidivei persoanei judecate. Într-o altă cauză, cumulată cu reducerea pentru recunoaștere, reducerea pentru denunț a dus, la Curtea de Apel Bacău, la limite de 1 an până la 3 ani și 10 luni, potrivit calculului curții.

Circumstanțele atenuante judiciare (art. 75 alin. (2) Cod penal), adică împrejurări ale faptei pe care instanța le poate reține fără să fie obligată, reduc și ele limitele cu o treime. Instanțele le rețin, potrivit practicii judiciare, la unul sau două acte cu cantități mici și le refuză când faptele se întind în timp. Cantitatea mică a fost reținută de tribunal pentru un act unic, într-o cauză judecată apoi la Curtea de Apel Galați, și refuzată la Curtea de Apel Iași, unde activitatea se întinsese pe aproape un an.

Sub 2 ani se ajunge, în cauzele cu canabis, cu un denunț valorificat sau cu o circumstanță atenuantă reținută pentru un act izolat. La Curtea de Apel Constanța, o țigaretă oferită partenerului la un festival a primit 11 luni pentru trafic, cu atenuantă.

Art. 91 Cod penal cere o pedeapsă de cel mult 3 ani, lipsa unei condamnări anterioare mai mari de un an, acordul persoanei de a presta muncă neremunerată și aprecierea instanței că pedeapsa este suficientă fără executare. Dintre acestea, aprecierea instanței decide în practică. Câteva cauze recente, date cu titlu de exemplu, arată ce a cântărit.

Curtea de Apel Brașov a menținut suspendarea pentru doi tineri prinși în flagrant cu aproape 1,3 kilograme de canabis, după mai multe vânzări către un colaborator, deși DIICOT ceruse executarea în regim de detenție. După punerea în libertate, amândoi renunțaseră la consum, cu analize negative la dosar, și se angajaseră. Unul urma un master, celălalt începuse consiliere psihologică. Instanța a dat prioritate reeducării față de exemplaritate.

Curtea de Apel Bacău a acordat suspendarea abia în apel, pentru 85 de grame de canabis porționate în 106 doze, după ce tribunalul dispusese executarea tocmai din cauza porționării. Au contat denunțul care facilitase probarea unei alte infracțiuni, locul de muncă, căsătoria, copilul minor și caracterizările. La Curtea de Apel Timișoara, doi coinculpați fără antecedente au păstrat suspendarea pentru vânzarea a circa 130 de grame. Al treilea, aflat în termenul de supraveghere al unei amânări anterioare, a ajuns la executare pentru aceeași pedeapsă de 2 ani și 6 luni. O țigaretă oferită unui coleg pe plajă, reținută tot ca trafic, a primit la Curtea de Apel Constanța 2 ani cu suspendare, executarea fiind privită ca o stigmatizare inutilă.

Când instanța înlătură suspendarea, motivarea se sprijină de obicei pe trei argumente, pe care apărarea trebuie să le anticipeze. Cel dintâi este „dublul beneficiu”: recunoașterea a redus deja limitele cu o treime și nu mai poate fi folosită a doua oară, la alegerea modalității de executare. Pe acest temei, pe cele nouă luni de activitate și pe lipsa veniturilor licite, Curtea de Apel Oradea a dispus executarea a 2 ani și 9 luni pentru un tânăr fără antecedente, ale cărui acte reținute erau toate vânzări către colaborator.

Urmează amploarea activității: durata, numărul actelor, scopul patrimonial. Aceeași curte din Oradea a înlăturat suspendarea pentru doi inculpați tineri, unul de 19 ani la data faptei, deși beneficiaseră de reducerea pentru denunț și de cea pentru recunoaștere. Tranzacțiile anterioare depășeau cu mult cantitatea găsită la percheziție, iar curtea a reținut că gravitatea obiectivă, caracterul repetat și scopul patrimonial pot impune executarea efectivă. Curtea de Apel Suceava a menținut executarea la cantități mici de canabis, pentru că vânzarea fusese reluată la scurt timp după o percheziție. Curtea de Apel Cluj a dispus executarea doar pentru inițiatorul unei culturi de canabis, care propusese unui martor să vândă pentru el și avusese o conduită procesuală „duplicitară”, cu recunoaștere parțială pe seama altora.

Ultimul argument ține de trecut. O faptă comisă în termenul de supraveghere al unei amânări sau suspendări anterioare atrage revocarea obligatorie și executarea. Starea de recidivă, adică o nouă infracțiune după o condamnare definitivă la peste un an, exclude suspendarea chiar la o pedeapsă de 2 ani. Lipsa antecedentelor are, la rândul ei, o valoare limitată. Curtea de Apel București a reținut că ea „ține de firesc, de normalitate”, contrariul fiind sancționat prin majorarea limitelor la recidivă.

Pe lângă pedeapsa principală, instanța aplică pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, de regulă dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 până la 5 ani. Într-o cauză de la Curtea de Apel București s-a adăugat interdicția de a frecventa școli, universități și concerte. Drogurile se confiscă și se distrug. Se confiscă și sumele încasate din vânzări, calculate uneori estimativ din declarațiile cumpărătorilor, precum și cântarul, grinderul sau telefonul, dacă au servit la faptă. Banii găsiți la percheziție au alt regim. Confiscarea extinsă, adică a bunurilor pe care veniturile licite din ultimii cinci ani nu le pot explica, a fost respinsă la Curtea de Apel Timișoara, unde această verificare lipsea, și dispusă la Curtea de Apel Brașov.

La suspendarea sub supraveghere, termenul de supraveghere este între 2 și 4 ani și cel puțin egal cu pedeapsa. Persoana prestează între 60 și 120 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității și urmează, de regulă, un program de reintegrare. Perioada petrecută în arest la domiciliu se constată în hotărâre, fără a fi dedusă dintr-o pedeapsă suspendată. Condamnarea definitivă pentru trafic atrage și înscrierea în Registrul traficanților de droguri, instituit prin Legea nr. 61/2024, pe care instanțele o dispun prin dispozitivul sentinței. Un avocat specializat în dosare de droguri urmărește fiecare dintre aceste consecințe încă din urmărirea penală, pentru că unele se pot contesta doar atunci.

Tehnic, contează ce se poate reduce: limitele, prin recunoaștere și denunț; actele materiale, prin contestarea celor nedovedite; încadrarea, atunci când probele arată consum propriu. Toate acestea se decid devreme, la prima declarație și la alegerea procedurii. Un denunț făcut după rechizitoriu produce efecte în alt temei de drept decât unul făcut în urmărirea penală, iar o recunoaștere grăbită închide deseori discuția despre încadrare.

Cuantumul este o chestiune de calcul, însă judecătorul nu judecă tehnic, judecă un om, după criteriile din art. 74 Cod penal. Pentru aceleași 2 ani și 6 luni, se poate pronunța, din perspectiva modalității de executare a pedepsei, suspendarea sau executarea în regim de detenție. Istoric, au cântărit pedeapsa anterioară, veniturile licite, consilierea începută, analizele negative, contractul de muncă, familia, scrisorile de recomandare (caracterizare), conduita din proces și felul în care a fost făcută recunoașterea. Încadrarea depinde de cantitate și de probele vânzării, iar modalitatea de executare de persoana condamnatului.

Dosarul în circumstanțiere se construiește din prima zi: adeverințe, contracte, buletine toxicologice, dovada consilierii, scrisori de recomandare (caracterizare) etc. Rolul avocatului este să vadă de la început ce va cântări judecătorul la final și să aducă acele lucruri în dosar la timp. La traficul de droguri de risc, unde suspendarea sub supraveghere rămâne posibilă, ele pot face diferența între o pedeapsă cu executare și una cu suspendare.

Cabinetul de Avocatură NESTER, din București, asigură asistență juridică și reprezentare în dosarele de trafic de droguri de risc, cum sunt cele privind cannabisul, de la percheziție și primele audieri în fața DIICOT, până la judecata în apel. Avocatul fondator, Vasile Nester, împreună cu avocații colaboratori ai cabinetului, verifică dacă probele susțin încadrarea ca trafic sau pe cea de deținere pentru consum propriu, calculează limitele de pedeapsă în fiecare variantă procedurală și pregătește documentele de care depinde modalitatea de executare. Activitatea cabinetului este dedicată exclusiv dreptului penal, ceea ce ne permite să urmărim îndeaproape practica instanțelor în materia drogurilor de risc. Dacă ești cercetat pentru trafic de droguri de risc sau dacă o persoană apropiată se află în această situație, o discuție purtată înainte de prima audiere te ajută să înțelegi ce se mai poate construi în dosar și ce consecințe are fiecare declarație.