Confiscarea extinsă la trafic de droguri: ce riști și cum te aperi (2026)

Confiscarea extinsă este o măsură de siguranță, adică o sancțiune de drept penal diferită de pedeapsă. Ea privește „alte bunuri decât cele prevăzute la art. 112”, cu alte cuvinte bunuri care nu reprezintă produsul direct al faptei judecate și nu au servit ca instrument al ei. Legea o permite în trei condiții cumulative. Prima: ești condamnat pentru o faptă susceptibilă să îți procure un folos material. A doua: legea pedepsește acea faptă cu închisoarea de 4 ani sau mai mare. A treia: instanța își formează convingerea că bunurile provin din activități infracționale. Convingerea se poate baza, potrivit aceluiași text, inclusiv pe disproporția dintre veniturile licite și averea ta. Sumele de bani sunt, potrivit alin. (4), bunuri în sensul acestui text.

Într-un dosar de droguri, confiscarea extinsă vine de obicei după alte două confiscări, cu temeiuri diferite. Confuzia între ele duce apărarea pe un temei greșit.

Prețul primit pentru drogurile vândute se confiscă în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și al art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ca bun dobândit prin săvârșirea faptei. Dacă banii nu se mai găsesc, instanța confiscă echivalentul lor, calculat de regulă din declarațiile cumpărătorilor. Curtea de Apel Bacău a confirmat astfel, în decizia nr. 666/2026, confiscarea a 180.000 lei de la un inculpat care vânduse cocaină cu 500 și 550 lei gramul. Suma a rezultat din înmulțirea numărului de vânzări reținute cu prețul declarat de martori. Aici nu contează ce venituri licite ai. Originea banilor este, adică, probată direct, iar Curtea de Apel București a descris confiscarea, în decizia nr. 1004/2026, ca pe un efect ope legis al constatării originii ilicite, adică o consecință automată a acestei constatări. Alte instanțe verifică, totuși, și proporționalitatea măsurii, chiar la confiscarea specială.

Drogurile se confiscă întotdeauna, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 112 alin. (1) lit. f). Cântarul, pliculețele și aparatul de vidat se confiscă drept bunuri folosite la faptă (lit. b). Telefonul și mașina stau pe aceeași literă b). Practica este, în schimb, împărțită. Curtea de Apel București a înlăturat din oficiu, în decizia nr. 1004/2026, confiscarea telefonului, cu motivarea că acesta rămâne un simplu mijloc de comunicare, exterior acțiunii de vânzare, și a aplicat Decizia nr. XVIII/2005 a Înaltei Curți, pronunțată în recurs în interesul legii. În decizia nr. 773/2026, aceeași curte a confirmat restituirea unui autoturism și a patru telefoane folosite „tangenţial”.

Alte curți au confiscat însă telefonul când percheziția informatică a arătat folosirea lui la vânzări (Iași, decizia nr. 554/2026; Constanța, decizia nr. 589/2026) sau chiar fără percheziție informatică (Cluj, decizia nr. 1487/2026). La București, în decizia nr. 1276/2026, s-a confiscat echivalentul de 15.000 lei al mașinii folosite la transportul a 9,45 kg de cannabis.

Ce rămâne după aceste două categorii intră, în schimb, în discuția despre confiscarea extinsă. De exemplu, instanța de fond a arătat mecanismul într-o cauză menținută de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 503/2026. Din 15.400 lei găsiți la percheziție, 5.460 lei au fost confiscați special, pentru că reprezentau vânzările dovedite. Restul de 9.940 lei și 200 euro au fost confiscați, în schimb, extins, cu motivarea că s-a probat doar o mică parte din vânzări.

Banii găsiți la percheziție sunt ridicați și consemnați la o bancă, de regulă pe numele tău, la dispoziția parchetului. Procurorul îi pune apoi sub sechestru prin ordonanță, de regulă la scurt timp după percheziție. Sechestrul este luat în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse și a cheltuielilor judiciare. Acestea din urmă sunt sumele avansate de stat pentru dosar, pe care condamnatul le plătește la final. Banii rămân, astfel, blocați până la hotărârea definitivă. În cauzele analizate, între percheziție și decizia curții de apel au trecut de la jumătate de an la aproape patru ani, cel mai des în jur de un an și jumătate. Sechestrul poate privi și conturile bancare, autoturismul sau alte bunuri, inclusiv ale altor persoane care le dețin, potrivit art. 249 alin. (4) din Codul de procedură penală. Bunurile sechestrate sunt evidențiate și, pentru unele categorii, administrate de Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate.

Un model de calcul apare în decizia nr. 803/2026 a Curții de Apel București. Din 9.299 lei găsiți la un inculpat recidivist, 50 lei au fost confiscați special pentru o vânzare de cannabis. Alți 6.000 lei au acoperit cheltuielile judiciare, iar 3.249 lei au fost confiscați extins. Inculpatul depusese înscrisuri despre activitatea de ridesharing din Marea Britanie, pentru anul anterior. Instanța a reținut însă implicarea constantă în trafic, atestată de condamnările anterioare și de martori. La Ploiești, în schimb, cheltuielile judiciare nu au fost scăzute din suma confiscată extins.

Mai multe curți au menținut confiscarea extinsă a unor sume găsite la percheziție fără niciun calcul al disproporției. Considerentele au fost generale: inculpatul vindea droguri de câteva luni și nu avea o sursă legală identificată. Curtea de Apel Iași a confirmat, de exemplu, în decizia nr. 554/2026, confiscarea a 755 lei de la un student înregistrat ca persoană fizică autorizată. Curtea de Apel Brașov a menținut, în decizia nr. 447/2026, confiscarea a 5.350 lei, 260 euro, 40 lire și 50 franci elvețieni, respectiv a 500 lei, de la doi inculpați fără loc de muncă. Curtea de Apel Constanța a lăsat neatinsă, în decizia nr. 589/2026, confiscarea a 6.800 euro de la un tânăr care plasa droguri prin Telegram.

În niciuna dintre aceste cauze apărarea nu a criticat confiscarea în apel, iar curțile nu au reanalizat-o distinct. Fără o critică expresă, verificarea din oficiu a confiscării rămâne, în practică, sumară.

Portofelul de criptomonede urmează aceeași logică. Curtea de Apel Brașov a menținut, în decizia nr. 446/2026, confiscarea unui portofel Litecoin cu un sold de 77,96 LTC, echivalentul a aproximativ 29.500 lei. Portofelul fusese identificat la percheziția informatică și sechestrat încă din urmărirea penală. Instanța l-a considerat „cel mai probabil” folosit pentru încasarea drogurilor vândute printr-un magazin de pe Telegram. Instanța a reținut temeiul art. 112¹, deși motivarea indică mai degrabă produsul direct al vânzărilor.

Atenție. Dacă instanța respinge confiscarea extinsă, banii nu se întorc, totuși, automat. Curțile de apel din București, Timișoara și Craiova au menținut sechestrul asupra sumelor pentru garantarea cheltuielilor judiciare. În hotărârile analizate, acestea au fost între 6.000 și 8.000 lei. Diferența poate fi recuperată după rămânerea definitivă a hotărârii, odată acoperite cheltuielile, în practică printr-o cerere expresă de ridicare a sechestrului și de restituire.

Condițiile sunt cumulative, iar instanța le verifică, de regulă, în ordine. Prima este condamnarea. Dacă ești achitat pentru trafic și condamnat doar pentru deținere în vederea consumului propriu, confiscarea extinsă nu mai este posibilă. Curtea de Apel București a confirmat, de exemplu, în decizia nr. 1187/2026, restituirea sumei de 3.918 lei găsite la percheziție. Parchetul arătase că nici inculpatul, nici mama lui nu avuseseră venituri legale în anul respectiv. Argumentul nu a contat, însă, în lipsa condamnării pentru trafic.

A doua condiție este pragul de 4 ani, adică o pedeapsă prevăzută de lege de 4 ani sau mai mare. El se raportează la pedeapsa prevăzută de lege, adică la pedeapsa din textul de incriminare, fără reducerile sau majorările din cauza concretă (art. 187 din Codul penal); în practică se are în vedere maximul special, iar pedeapsa concret aplicată poate fi mult mai mică. Orice formă de trafic îl depășește. Traficul de droguri de risc se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar cel de mare risc cu închisoare de la 5 la 15 ani. Instanța de fond, într-o cauză judecată apoi de Curtea de Apel Timișoara (decizia nr. 364/2026), a verificat expres această condiție pentru un inculpat condamnat la 2 ani și 6 luni pentru trafic de droguri de risc și a constatat-o îndeplinită.

Deținerea pentru consum propriu (art. 4) nu atinge, în schimb, pragul. Condiția ca fapta să fie susceptibilă să îți procure un folos material este considerată îndeplinită la trafic fără discuție.

A treia condiție este convingerea instanței că bunurile provin din activități infracționale. Textul permite, așa cum s-a arătat, ca această convingere să se bazeze pe disproporția dintre veniturile licite și avere. Aici se poartă, în practică, cea mai mare parte a disputei.

Confiscarea extinsă privește bunurile dobândite în 5 ani înainte de săvârșirea infracțiunii și, dacă este cazul, după ea, până la data rechizitoriului (alin. 2). Rechizitoriul este actul prin care procurorul te trimite în judecată. La calcul se ține seama, potrivit alin. (5), de valoarea bunurilor la data dobândirii și de cheltuielile tale și ale familiei. Confiscarea nu poate depăși valoarea bunurilor dobândite în această perioadă care excedează veniturilor licite (alin. 8). Cu alte cuvinte, instanța poate lua cel mult diferența pe care nu o acoperă veniturile dovedite. În hotărârile analizate, această limită nu a fost discutată, pentru că nimeni nu a invocat-o. De asemenea, punctul de la care se numără cei 5 ani la o infracțiune cu mai multe acte nu a fost lămurit.

Confiscarea extinsă a fost introdusă prin Legea nr. 63/2012. Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 356/2014 și Decizia nr. 11/2015, că ea nu se aplică bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, în aprilie 2012. Legea nr. 228/2020 a eliminat lista limitativă de infracțiuni, a înlocuit-o cu pragul de 4 ani și a transpus Directiva 2014/42/UE; forma consolidată a textului se găsește pe Portalul Legislativ. Unele instanțe mai citează și azi condiția veche a depășirii „în mod vădit” a veniturilor, deși textul actual cere doar disproporția. Tot din 2020, luarea sechestrului asupra bunurilor care pot face obiectul confiscării a devenit obligatorie pentru procuror (art. 249 alin. (4¹) din Codul de procedură penală). De aceea, într-un dosar de trafic, sechestrul pe banii găsiți la percheziție este regula, iar discuția reală se poartă la fond.

Parchetul trebuie, în primul rând, să dovedească disproporția dintre veniturile tale licite și averea dobândită în perioada de referință. Curtea Constituțională a precizat, în Decizia nr. 356/2014, că textul nu răstoarnă sarcina probei. Prezumția dobândirii licite a averii, prevăzută de art. 44 alin. (8) din Constituție, este însă relativă: poate fi răsturnată și prin prezumții simple, inclusiv prin disproporția vădită dintre venituri și avere. Dacă parchetul ar trebui să dovedească fiecare act de trafic din care provin banii, a arătat Curtea, s-ar ajunge la condamnare pentru acele acte și la confiscare specială. Confiscarea extinsă nu ar mai avea, astfel, niciun rost. În practică, odată dovedită disproporția, tăcerea sau explicațiile neprobate o lasă în picioare.

Instrumentul parchetului este investigația financiară. Ea cuprinde verificări la angajatori și la fisc, extrase de cont, inclusiv Revolut, bunuri cumpărate și retrageri de numerar, uneori și pentru membrii familiei. Când această analiză lipsește, curțile de apel au tras, totuși, concluzii diferite.

Curtea de Apel București a înlăturat, în decizia nr. 1347/2026, confiscarea extinsă a unor sume de 1.890 lei și 300 euro, respectiv 2.500 lei, 100 euro și 80 lire sterline, găsite la doi inculpați condamnați pentru trafic de cocaină. Tribunalul motivase măsura prin amploarea traficului și prin lipsa unei ocupații. Curtea a intervenit din oficiu, în apelul inculpaților, care nu criticaseră confiscarea.

Tribunalul a respins, la rândul lui, confiscarea extinsă a sumelor de 3.860 euro, 220 lire sterline și 1.320 franci elvețieni. Banii fuseseră găsiți în torpedoul mașinii unui sudor condamnat pentru trafic de cannabis. Parchetul ceruse inițial confiscarea pe art. 112 lit. a), ca bun produs prin faptă, apoi, la dezbateri, pe art. 112¹. Instanța a constatat că nu se stabiliseră veniturile inculpatului pe 5 ani. De asemenea, nu se făcuseră verificări cu privire la membrii familiei. Parchetul nu a atacat această soluție, iar Curtea de Apel Timișoara a lăsat-o neatinsă în decizia nr. 364/2026.

Aceeași Curte de Apel București a menținut, în decizia nr. 1004/2026, confiscarea extinsă a sumelor de 3.450 euro și 38.400 lei, găsite într-o borsetă la percheziția unui inculpat condamnat pentru trafic de 2-MMC. Ceea ce lipsea în decizia nr. 1347/2026 și exista aici era analiza tranzacțiilor financiare, autorizată de judecătorul de drepturi și libertăți. Acesta este judecătorul care controlează actele procurorului în timpul urmăririi penale. În 15 luni, inculpatul încasase în conturi aproximativ 534.604 lei de la 161 de persoane fizice, fără să aibă loc de muncă. Curtea a reținut că aceste sume provin din activitatea de trafic desfășurată pe o perioadă mai lungă decât cele patru vânzări judecate. Perioada era atestată, potrivit curții, de conversațiile de pe WhatsApp și de încasările din conturi.

În decizia nr. 773/2026, aceeași curte a confirmat confiscarea extinsă a 175.500 lei, 4.755 euro și 5.500 lei de la un furnizor de cocaină. Investigația financiară arătase venituri brute de 46.659 lei într-un an și 35.740 lei în următorul, din muncă și jocuri de noroc. Sumele găsite depășeau, astfel, dublul veniturilor pe doi ani. Inculpatul a susținut în apel că a avut loc de muncă, ceea ce investigația confirma, și a invocat împrumuturi de la fratele său. Din decizie nu rezultă însă vreun înscris pentru aceste împrumuturi. Curtea a confirmat că soluția este „legală şi temeinică, fiind motivată corespunzător”.

Investigația te poate și ajuta. În decizia nr. 1276/2026, Curtea de Apel București a menținut respingerea confiscării extinse a sumelor de 640 euro, 100 dolari și 9.700 lei. Inculpatul vânduse cannabis și deținea cocaină pentru vânzare. Avea, în schimb, un salariu brut de peste 30.000 lei pe lună. Verificările parchetului arătaseră venituri licite de 587.387 lei față de cheltuieli de 475.351 lei în perioada investigată. În plus, retragerile de numerar depășeau sumele găsite. Instanța a ajuns la această concluzie deși inculpatul declarase la percheziție că banii provin „din câştiguri salariale cât şi din tranzacţii de cannabis”. Nu se putea ști, în concret, ce parte era ilicită. Tot acolo, curtea a înlăturat de la stabilirea pedepsei concluzia tribunalului că un coinculpat ar fi traficat din anii anteriori, dedusă doar din cheltuielile familiei. O asemenea inferență contravine, potrivit curții, prezumției de nevinovăție.

Curtea de Apel București a formulat standardul de probă în decizia nr. 1004/2026, cu trimitere la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 iunie 2018 în cauza Telbis și Viziteu împotriva României.

Inculpatul susținuse oral, abia în apel, că banii erau pensiile a trei persoane cu handicap cu care locuia, fără să le indice identitatea. Curtea a enumerat, în plus, ce lipsea din dosar.

Curtea a mai observat că drepturile persoanelor cu handicap se plătesc numai în lei. Suma de 3.450 euro era, prin urmare, incompatibilă cu explicația.

Instanța de fond a formulat regula și mai apăsat decât Curtea Constituțională, într-o cauză menținută de Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 1487/2026.

Curtea de Apel Craiova a menținut, în decizia nr. 509/2026, respingerea confiscării extinse a 6.150 euro și 280 lei găsiți la un inculpat condamnat pentru expedierea a 150.000 de comprimate de alprazolam spre Marea Britanie. Instanța de fond reținuse că parchetul nu răsturnase declarația inculpatului, dată la percheziție, că 6.000 euro nu sunt ai lui, iar situația nu intra în ipoteza bunurilor transferate terților (alin. 2). Percheziția avusese loc la 10 luni după faptă, iar inculpatul dovedise un loc de muncă și activități de columbofilie. Parchetul nu a atacat soluția, iar sechestrul a rămas doar pentru cheltuielile judiciare.

Terțul poate cere restituirea bunului și poate declara apel. Trebuie să o facă însă el, cu acte, nu prin inculpat. Confiscarea extinsă poate privi și bunurile transferate către terți, dacă aceștia știau sau ar fi trebuit să știe că scopul transferului a fost evitarea confiscării (alin. 2), iar la calcul se ține seama de bunurile transferate membrilor familiei (alin. 3). Persoana ale cărei bunuri sunt supuse confiscării poate fi reprezentată de avocat, poate formula cereri, ridica excepții și pune concluzii cu privire la confiscare, potrivit art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală. Ea poate declara apel împotriva dispozițiilor care o vatămă, în temeiul art. 409 alin. (1) lit. f), în 10 zile de la data la care a aflat de măsură (art. 410 alin. (3)).

Curtea de Apel Bacău a arătat, în decizia nr. 666/2026, ce se întâmplă când terțul nu o face. Suma de 3.900 euro fusese găsită, potrivit apărării, într-o poșetă a soției inculpatului. Sechestrul fusese menținut pentru confiscarea specială a echivalentului vânzărilor de cocaină și pentru cheltuieli judiciare. Apelul privind restituirea l-a declarat, însă, inculpatul. Curtea a reținut că el nu a prezentat dovezi că suma aparține exclusiv soției. Soția trebuia, potrivit curții, să ceară ea restituirea și să declare apel, cu dovezile dreptului ei exclusiv.

Instanța de fond reținuse, în aceeași cauză, că banii găsiți în locuința comună a soților sunt prezumați bun comun. Pentru soț sau concubină, aceasta înseamnă că simpla afirmație că banii sunt ai ei nu desface prezumția. Este nevoie, în schimb, de acte care arată o sursă proprie și un traseu al banilor. Regula este valabilă, de asemenea, pentru orice bun al terțului, inclusiv la confiscarea extinsă.

Instanța de fond a respins, într-o cauză menținută de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 503/2026, cererea concubinei unui inculpat de restituire a 5.000 euro, pe care îi prezenta drept economiile ei, trimise de mama din Germania. La percheziție se găsiseră însă 15.400 lei și doar 200 euro. Nimic nu explica, de asemenea, de ce banii ar fi fost schimbați în lei pentru vacanțe în străinătate. Inculpatul declarase că banii sunt ai amândurora, mai mult ai lui; concubina, că sunt doar ai ei. Instanța a reținut, în plus, că drogurile și obiectele de porționare se aflau în același șifonier cu banii, așa că ea cunoștea activitatea. La percheziție nu spusese nimic, iar cererea a venit abia peste patru luni.

Instanța de fond a dispus confiscarea extinsă a unui BMW de aproximativ 60.000 euro, înmatriculat pe numele mamei inculpatului, dar folosit de acesta. Curtea de Apel Cluj a menținut soluția. Tribunalul refuzase confiscarea mașinii ca bun folosit la faptă, pentru că nu servise efectiv la vânzări. Mașina fusese dobândită prin schimb cu două autoturisme ale inculpatului, cu contracte în care se trecuseră prețuri nereale. Investigația financiară arătase, totodată, un singur contract de muncă, de cinci luni, în ultimii 5 ani. Mama a explicat că mașinile erau pe numele ei pentru o asigurare mai mică. Ea a susținut, de asemenea, că i-ar fi dat fiului 30.000 euro în 2021, invocând, printre altele, o vânzare de imobil încheiată abia în 2023. Instanța a tratat faptul că mașina fusese pusă pe numele mamei ca pe un element care confirmă proveniența ilicită. Mama nu a declarat apel.

Terțul care nu a participat la faptă și are bunuri ridicate fără temei le poate recupera uneori chiar fără apel propriu. În decizia nr. 1004/2026, Curtea de Apel București a restituit din oficiu două telefoane ridicate de la concubinul inculpatului, martor în cauză, pentru care tribunalul nu dispusese nimic. Curtea a precizat că o dispoziție în favoarea unui terț nu încalcă interdicția agravării situației în propriul apel. Aceeași curte a respins însă cererea inculpatului de restituire a acelorași telefoane, pentru că nu avea calitatea de proprietar sau de posesor. Diferența față de cauza de la Bacău este că acolo proprietatea banilor era disputată, pe când telefoanele fuseseră pur și simplu uitate. Concluzia practică pentru terț: nu te bazezi pe verificarea din oficiu; formulezi cerere și, dacă este cazul, apel.

Căile sunt diferite, de regulă, în funcție de moment. Ordonanța procurorului de luare a sechestrului se contestă în 3 zile de la comunicare, la judecătorul de drepturi și libertăți, potrivit art. 250 din Codul de procedură penală. Contestația nu suspendă, însă, executarea. Încheierea prin care instanța ia sechestrul în cursul judecății se contestă în 48 de ore (art. 250¹). Indiferent de contestații, procurorul și apoi instanța verifică periodic dacă temeiurile sechestrului subzistă (art. 250²). Verificarea se face cel mult la 6 luni în cursul urmăririi penale și la un an în cursul judecății. La fiecare verificare poți cere ridicarea sau restrângerea măsurii. Argumentele tipice sunt dovada veniturilor din perioada relevantă, lipsa investigației financiare sau faptul că suma blocată depășește cheltuielile judiciare previzibile.

Confiscarea extinsă propriu-zisă se dispune prin hotărârea de condamnare și se atacă odată cu ea, prin apel, în 10 zile de la comunicare (art. 410). Instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept (art. 417 alin. (2)), cum a făcut Curtea de Apel București în decizia nr. 1347/2026. În practică însă, fără o critică expresă, verificarea se reduce adesea la o frază: hotărârile din Brașov, Iași, Constanța și decizia nr. 1257/2026 a Curții de Apel București au menținut măsura fără analiză distinctă. Motivele de apel trebuie, de aceea, să cuprindă expres confiscarea, actele care dovedesc proveniența licită și invocarea plafonului de la alin. 8.

Instanța de apel nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, potrivit art. 418 din Codul de procedură penală. Dacă tribunalul a respins confiscarea extinsă și doar tu ai declarat apel, curtea nu o poate dispune. Regula lucrează și invers: dacă parchetul nu atacă respingerea, soluția rămâne definitivă, cum s-a întâmplat la Timișoara și la Craiova. Când parchetul declară apel, suma poate, în schimb, crește. Curtea de Apel Cluj a majorat, de exemplu, în apelul parchetului, confiscarea specială de la 56.800 lei la 70.800 lei, după ce a reținut patru vânzări în plus. Aceeași curte a refuzat, totuși, să majoreze cheltuielile judiciare la cererea Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, pentru că niciun apel nu vizase acea dispoziție.

Parchetul poate cere, pe lângă confiscarea extinsă, și echivalentul drogurilor vândute, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel București a respins, în decizia nr. 773/2026, cererea de confiscare a echivalentului a 400 de grame de cocaină. Parchetul îl estimase la 14.000 euro la prețul de achiziție și la 40.000 euro la prețul de piață. Nu se probase însă ce sumă obținuse fiecare dintre cei trei inculpați.

Curtea a adăugat că, dacă s-ar fi dispus și echivalentul, din el ar fi trebuit scăzute sumele deja confiscate extins. Altfel s-ar ajunge la o dublă sancționare a acelorași fapte.

Ce a contat în hotărârile din 2026 au fost actele și datele din ele. Instanțele au respins, de regulă, explicațiile neînsoțite de documente, iar pașii de mai jos rezumă ce au cerut.

Depui, de regulă, contractele de muncă și adeverințele de venit pentru perioada de 5 ani dinaintea faptei, nu doar pentru un an izolat. Într-o cauză menținută de Curtea de Apel București prin decizia nr. 803/2026, înscrisurile despre activitatea de ridesharing din anul anterior nu au fost suficiente, pentru că tribunalul le-a pus în balanță cu implicarea constantă în trafic. La Brașov, un contract de muncă încetat cu doi ani înainte a fost folosit de instanță împotriva inculpatului.

Depui apoi extrasele de cont care arată retragerile de numerar; retragerile mai mari decât suma găsită au fost unul dintre argumentele respingerii în decizia nr. 1276/2026, chiar dacă acolo le adusese la dosar investigația parchetului. Pentru împrumuturi: contractul, dovada transferului și declarația scrisă a celui care a dat banii, cu posibilitatea audierii lui ca martor. Pentru vânzări de bunuri: contractul și dovada încasării, cu date anterioare dobândirii bunului pe care îl aperi.

Cel mai frecvent caz real este, totuși, al celui plătit cu ziua sau la negru. Hotărârile din 2026 nu îl ajută pe cel plătit cu ziua. La Brașov, existența unor „încasări licite ocazionale” nu a înlăturat confiscarea. La Iași, înregistrarea ca persoană fizică autorizată, reținută doar la circumstanțele personale, nu a împiedicat confiscarea: instanța nu a identificat nicio sursă legală a banilor. Ce poate fi totuși probat: declarațiile scrise ale celor pentru care ai lucrat, cu disponibilitatea de a fi audiați, chitanțe sau mesaje de plată. La fel, facturi emise ca persoană fizică autorizată sau dovezi ale muncii în străinătate. Fără asemenea acte, instanța reține că veniturile licite nu au fost dovedite, oricât de reale ar fi.

Instanțele compară moneda în care ai încasat cu moneda găsită. Pensiile în lei nu explică, de exemplu, euro găsiți în borsetă, iar economiile în euro trimise din Germania nu explică 15.400 lei din șifonier. Compară, de asemenea, datele: o sumă primită în 2021 nu poate proveni dintr-o vânzare încheiată în 2023. Dacă ai schimbat valută, păstrezi, de aceea, chitanțele caselor de schimb. Dacă banii sunt economii din salariu, extrasul care arată retragerea lor este mai convingător decât orice declarație.

Ce spui despre bani în procesul-verbal de percheziție rămâne în dosar. La Ploiești, versiunile diferite ale inculpatului și ale concubinei au fost reținute ca semn de nesinceritate și au cântărit împotriva amândurora. Ai dreptul să nu dai nicio explicație despre proveniența banilor până la discuția cu avocatul. Drepturile tale în timpul percheziției sunt descrise în articolul despre percheziția în dosarele de droguri. Tăcerea este un drept, dar explicația care vine târziu și fără acte cântărește puțin, cum s-a văzut la Ploiești. Dacă explici, spui adevărul și doar ce poți dovedi cu acte.

Reține. Cantitatea vândută nu limitează, de altfel, suma confiscată extins. O condamnare pentru câteva grame vândute poate duce, astfel, la confiscarea unor sume de zeci de ori mai mari decât prețul vânzărilor. Condiția este să nu poți explica proveniența lor cu acte pentru ultimii 5 ani.

Confiscarea extinsă presupune condamnarea pentru trafic. Dacă instanța reține încadrarea de deținere pentru consum propriu, discuția despre confiscarea extinsă se închide, pentru că art. 4 nu atinge pragul de 4 ani; distincția dintre cele două încadrări este explicată în articolul despre trafic sau consum propriu. Textul cere, de asemenea, o condamnare. Amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea ei nu sunt condamnări, așa că nu permit confiscarea extinsă; la trafic de droguri amânarea nici nu este posibilă, pentru că legea prevede pedepse de 7 ani sau mai mari (art. 83 alin. (2) din Codul penal). Banii confiscați, cheltuielile judiciare și amenda aplicată pe lângă închisoare, în temeiul art. 62 din Codul penal, formează împreună costul patrimonial al condamnării, iar instanțele îl pun uneori în balanță: Tribunalul, într-o cauză menținută de Curtea de Apel Brașov prin decizia nr. 446/2026, a refuzat amenda tocmai pentru că dispusese confiscarea veniturilor.

Un avocat specializat în dosare de droguri verifică, din primele zile, dacă parchetul a dispus o investigație financiară, ce perioadă acoperă și ce bunuri vizează sechestrul. Aceste acte se găsesc, de regulă, în dosarul de urmărire penală. Ele determină ce acte trebuie să strângi tu, în oglindă, înainte de termenul din camera preliminară, adică de etapa în care judecătorul verifică legalitatea trimiterii în judecată. O discuție la acest moment clarifică dacă miza este restituirea banilor sau limitarea confiscării la diferența pe care veniturile nu o acoperă.