Mesajele din telefon în dosarul de droguri și parola refuzată

Poliția poate citi mesajele din telefon numai pe baza unei autorizări: mandatul de percheziție informatică dat de judecător sau, în urgență, autorizarea procurorului confirmată ulterior de judecător. Ridicarea telefonului nu dă, prin ea însăși, dreptul de a-i citi conținutul. Mesajele ajung la dosar pe trei căi distincte: percheziția informatică, accesul la un sistem informatic și interceptarea comunicărilor. Totodată, fiecare cale are propriul temei și propriile garanții. De aceea, primul pas al apărării este să stabilească din ce procedeu provine fiecare conversație invocată de procuror.

De regulă, anchetatorii ridică telefonul la flagrant, la controlul corporal sau la percheziția domiciliară. Uneori, procurorul dispune ridicarea lui chiar la executarea unui mandat de aducere, adică ordinul prin care persoana este adusă la audiere. Într-o cauză judecată la Alba Iulia, procurorul a dispus, în aceeași zi cu citarea, „ridicarea eventualelor mijloace de comunicare la distanță”.

Percheziția informatică este procedeul prin care anchetatorii caută și extrag datele dintr-un telefon, pe baza unui mandat (art. 168 CPP). Mandatul îl dă judecătorul de drepturi și libertăți, la cererea procurorului, prin încheiere pronunțată în camera de consiliu. Concret, încheierea indică perioada, scopul, telefonul vizat și numele suspectului, dacă este cunoscut. Potrivit alin. (7), încheierea nu este supusă căilor de atac. Legalitatea probelor obținute pe baza ei se poate contesta însă ulterior, în camera preliminară, adică etapa în care judecătorul verifică legalitatea urmăririi penale înainte de judecată.

În hotărârile pe care le cunoaștem, judecătorii au emis mandatele pentru 30, 38 sau 60 de zile. Pentru a asigura integritatea datelor, procurorul dispune efectuarea de copii (alin. (9)). În practică, anchetatorii copiază adesea integral memoria telefonului, iar apărarea numește această copie „clonă”. Percheziția o efectuează un specialist, în prezența procurorului sau a organului de cercetare penală (alin. (12)). Totodată, ea are loc în prezența suspectului ori a inculpatului (alin. (11)).

De regulă, analiza datelor vine separat, într-un proces-verbal distinct. Într-un dosar de la Alba Iulia, percheziția informatică a avut loc în iunie, iar anchetatorii au întocmit procesul-verbal de analiză, de peste 240 de file, în decembrie. Cu alte cuvinte, între extragere și concluziile anchetatorilor pot trece luni. Din acest motiv, procesul-verbal de analiză merită confruntat cu datele brute din copie.

Accesul la un sistem informatic este o metodă specială de supraveghere, distinctă de percheziția informatică (art. 138 alin. (1) lit. b) CPP). Potrivit alin. (3), el înseamnă pătrunderea în telefon, direct sau de la distanță, prin programe specializate, pentru a identifica probe. Măsura se poate dispune și pentru traficul de droguri (art. 139 alin. (2)). Condițiile sunt suspiciunea rezonabilă, proporționalitatea și imposibilitatea de a obține probele pe altă cale (art. 139 alin. (1)).

De regulă, măsura o dispune judecătorul de drepturi și libertăți, la cererea procurorului. În caz de urgență, procurorul o poate autoriza pentru cel mult 48 de ore (art. 141). Apoi sesizează judecătorul în 24 de ore de la expirarea măsurii, iar judecătorul decide în 24 de ore. Dacă judecătorul infirmă măsura, probele obținute se distrug. În dosare de la Alba Iulia și București, procurorul a autorizat provizoriu accesul la telefoanele ridicate, iar judecătorul l-a confirmat. Abia ulterior a urmat mandatul de percheziție informatică.

Mesajele cu autoștergere se fixează, uneori, chiar în timpul accesului. Într-o altă cauză judecată la Alba Iulia, polițiștii au fotografiat o conversație de pe Snapchat apărută pe ecran. Prima instanță a redat motivul:

Inculpații au ales procedura simplificată, iar apelul nu a privit legalitatea accesului. Hotărârea nu precizează temeiul exact al accesului. Într-un asemenea dosar, apărarea verifică de aceea ordonanța, încheierea de confirmare și durata măsurii.

Interceptarea, definită de art. 138 alin. (2) CPP, surprinde comunicările purtate pe durata unui mandat de supraveghere tehnică. Percheziția informatică, în schimb, găsește ce a rămas stocat în telefon. Distincția contează, deoarece fiecare procedeu are propriul mandat, propria perioadă și propriul proces-verbal. În motivări, rezultatele interceptării și ale percheziției informatice apar adesea enumerate împreună. Apărarea are interes să stabilească, pentru fiecare conversație, procedeul din care provine.

În practică, interceptarea are limite. Într-un dosar de la Alba Iulia, persoana supravegheată le cerea interlocutorilor să mute discuția pe aplicații care nu pot fi interceptate. Într-un alt dosar, un inculpat interceptat răspundea simplu: „Scrie-mi pe Snap!”. Percheziția informatică ulterioară a completat, adesea, golurile lăsate de interceptări.

Verifici mandatul, perioada, prezența ta, cine a efectuat percheziția și conținutul procesului-verbal. Încălcarea acestor condiții poate atrage nulitatea actului și excluderea probei (art. 102 CPP). Potrivit alin. (3), nulitatea actului prin care s-a autorizat sau administrat proba duce la eliminarea ei din dosar. Probele derivate se exclud, la rândul lor, dacă au fost obținute direct din proba nelegală și nu puteau fi obținute altfel.

În dosarele noastre, la percheziția informatică a telefonului verificăm, de regulă:

• dacă extragerea a avut loc în perioada din mandat și pe telefonul indicat în încheiere;
• dacă percheziția s-a făcut în prezența ta, cum cere art. 168 alin. (11), și dacă avocatul tău a putut asista (art. 92 alin. (1) CPP);
• dacă procesul-verbal descrie activitățile desfășurate și datele descoperite (art. 168 alin. (13) lit. e) și f));
• dacă datele dintr-un alt sistem, de exemplu un cont în cloud, au fost copiate cu completarea mandatului (alin. (8));
• dacă procesul-verbal de analiză corespunde copiei și cine l-a întocmit;
• dacă accesul provizoriu autorizat de procuror a fost confirmat la timp de judecător.

Avocatul poate asista la percheziția informatică, ca la orice act de urmărire penală. Excepția privește însă metodele speciale de supraveghere, deci și accesul la un sistem informatic, unde dreptul de a asista nu se aplică.

Concret, critica privind mesajele din telefon se pregătește din urmărirea penală. În hotărârile de apel pe care le cunoaștem, legalitatea percheziției informatice nu a mai fost discutată. Criticile au privit conținutul mesajelor și pedeapsa.

Dreptul Uniunii adaugă o garanție pentru mesajele din telefon. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat, la 4 octombrie 2024, cauza C-548/21, Bezirkshauptmannschaft Landeck. Concret, poliția încercase să deblocheze, fără autorizare, telefonul unei persoane găsite cu circa 85 de grame de canabis. Potrivit Curții, accesul la datele din telefon este o ingerință gravă în viața privată.

Accesul nu trebuie limitat neapărat la infracțiunile grave, însă gravitatea faptei este un criteriu esențial al proporționalității. În plus, în afara urgenței justificate, accesul trebuie supus controlului prealabil al unei instanțe ori al unei entități independente. Totodată, persoana trebuie informată asupra motivelor de îndată ce informarea nu mai compromite ancheta. În dreptul român, controlul prealabil este asigurat, în principal, de mandatul judecătorului din art. 168 CPP și de confirmarea accesului autorizat provizoriu de procuror.

Mesajele din telefon dovedesc, de regulă, scopul deținerii, modul de operare și rolul fiecărei persoane, dacă se coroborează cu alte probe. Cu alte cuvinte, rareori dovedesc singure o vânzare. În practică, instanțele le pun alături de declarațiile cumpărătorilor, de plățile prin Revolut și de interceptări. Diferența dintre trafic și consum propriu se joacă, în multe dosare, chiar pe conținutul conversațiilor.

Când drogurile sunt găsite la percheziție, mesajele arată, adesea, de ce erau deținute. Ele servesc însă numai la stabilirea scopului și nu extind acuzația la alte vânzări nedovedite. Curtea de Apel Suceava a delimitat clar rolul convorbirilor interceptate:

În același sens, Curtea de Apel Timișoara nu a transformat în acte materiale, adică în vânzări distincte reținute în cadrul aceleiași infracțiuni, conversațiile mai vechi decât perioada acuzată. A invocat însă „numărul mare de conversaţii” din telefoane când a refuzat circumstanțele atenuante. Într-un dosar de la București, conversațiile cu consumatori, grupurile de vânzare de pe Telegram și fotografiile cu sume mari de bani au dovedit, alături de cantitate, scopul de vânzare.

Instanțele acceptă interpretarea limbajului codificat atunci când modul de exprimare și răspunsurile se potrivesc cu restul probelor. În practica instanțelor apar termeni precum „pâine”, „piatră mică”, „tricou”, „mărțișoare”, „boabe”, „cristal” sau simple cifre. Curtea de Apel Cluj și-a însușit raționamentul primei instanțe:

Pe de altă parte, interpretarea are nevoie de un punct de sprijin. La Timișoara, prima instanță a observat că interlocutorul a înțeles oferta la simpla întrebare „vr cr?”, ceea ce indica tranzacții anterioare. La Craiova, prima instanță a înlăturat explicațiile martorilor (împrumuturi, parfumuri, o relație extraconjugală) pe baza dinamicii conversațiilor. Instanțele au cerut, de aceea, ca explicația apărării să acopere întregul șir de mesaje.

Mesajele care arată o simplă preocupare generală pentru droguri nu dovedesc o faptă anume. Curtea de Apel Suceava a achitat un inculpat pentru complicitate la introducerea în țară a unui colet și pentru trafic. Conversațiile lui de pe Messenger arătau „preocupări pe linia vânzării”, însă nu îl legau de colet. Curtea a reamintit sarcina probei:

Curtea a constatat, în plus, lipsa oricărei trimiteri concrete la sursa drogurilor:

Inculpatul a rămas condamnat pentru deținerea de droguri pentru consum propriu și pentru punerea locuinței la dispoziție pentru consum (art. 5 din Legea nr. 143/2000). Pedeapsa rezultantă a fost suspendată sub supraveghere, adică nu se execută dacă respectă obligațiile stabilite de instanță pe durata termenului. Lipsa mesajelor nu ajută însă întotdeauna. În același dosar, curtea a pus lipsa conversațiilor coinculpatului cu furnizorii pe seama folosirii unor mijloace de comunicare alternative și i-a respins apelul.

Nu. Mesajele din telefon nu pot adăuga fapte noi la acuzație, deoarece judecata se limitează la faptele și persoanele arătate în rechizitoriu, actul prin care procurorul trimite dosarul în judecată (art. 371 CPP). În practică, telefonul conține mult mai mult decât fapta trimisă în judecată. Acest material poate cântări la stabilirea pedepsei, însă nu poate transforma conversații vechi în acte materiale noi.

Curtea de Apel Constanța a refuzat să majoreze pedeapsa pe baza activității mai largi care rezulta din telefoane:

Curtea de Apel București a formulat aceeași regulă pentru stabilirea pedepsei. A invocat prezumția de nevinovăție din art. 6 par. 2 din Convenția europeană și Decizia Curții Constituționale nr. 102 din 25 februarie 2020:

Curtea a înlăturat acel considerent al primei instanțe, dar a menținut pedeapsa, apreciind-o proporțională cu fapta judecată. Aceeași limită se aplică, de altfel, și la confiscare. Într-o cauză de la Alba Iulia, curtea a restituit un telefon pe care se găsiseră conversații despre posibile fapte netrimise în judecată.

Practica nu este însă uniformă. Unele instanțe folosesc mesajele din afara actelor reținute ca element de gravitate. Într-un alt dosar, Curtea de Apel Constanța a valorificat limbajul specific, aplicațiile criptate și evidența datoriilor, pentru a arăta că activitatea nu era ocazională:

Într-un dosar de la Craiova, aceeași probă a fost cântărită diferit în cele două grade de jurisdicție. Prima instanță a refuzat suspendarea pe baza conversațiilor din afara actelor reținute. Curtea a acordat suspendarea, dar a invocat probele din percheziția informatică la stabilirea termenului de supraveghere și a muncii în folosul comunității. De aceea, apărarea cere instanței să separe mesajele care descriu fapta judecată de cele care descriu un simplu context. Argumentele de reducere a pedepsei sunt detaliate în ghidul despre circumstanțele atenuante la traficul de droguri.

Mesajele șterse pot fi, uneori, recuperate la extragere, iar ștergerea făcută după contactul cu poliția poate deveni ea însăși un indiciu. Mesajele vechi au, în schimb, o valoare redusă pentru drogurile găsite mult mai târziu. Distanța în timp dintre conversație și percheziție contează decisiv. Curtea de Apel Târgu Mureș a schimbat încadrarea pentru 13 comprimate de MDMA, după ce a observat data mesajelor invocate de procuror:

Concluzia a profitat inculpatului:

Curtea a încadrat, așadar, comprimatele la deținerea de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Pentru canabis, în schimb, vânzările către colaborator și cantitatea au susținut traficul.

Aplicațiile cu autoștergere nu înlătură, în practică, orice urmă. Într-un dosar de la Timișoara, inculpatul le recomanda clienților fotografii cu vizualizare unică, însă anchetatorii au recuperat textul atașat unora dintre ele. Într-o cauză de la București, majoritatea mesajelor se rezumau la ore și locuri de întâlnire, tocmai pentru a evita referirile explicite la droguri. Cu toate acestea, instanța a reținut traficul, din coroborarea lor cu celelalte probe.

Pe de altă parte, alegerea aplicației nu este, în sine, o probă de trafic. Instanțele au explicat că Telegram, Signal sau Session sunt preferate pentru criptare și ștergere automată. Folosirea lor a contat însă numai alături de alte probe, de regulă ca element de gravitate la stabilirea pedepsei.

Ștergerea conversațiilor după contactul cu poliția apare în motivări ca indiciu de implicare. Într-o cauză de la Alba Iulia, analiza a arătat ștergerea WhatsApp și Signal chiar în ziua controlului. Într-o altă cauză judecată de aceeași curte, căutările de știri despre arestarea complicelui au fost calificate drept indiciu, coroborat cu declarația coinculpatului. Urmele ștergerii pot rămâne, de altfel, în telefon.

Da. Mesajele din telefonul unui coinculpat, al unui cumpărător sau al unui denunțător pot fi folosite împotriva ta, dacă au fost obținute legal și se coroborează cu alte probe. Într-un dosar de la Cluj privind substanțe psihoactive (Legea nr. 194/2011), probele nu au venit din telefonul inculpatului, care se sustrăsese urmăririi penale. Au venit din telefonul unui coparticipant, judecat separat, care ridica coletele pentru el. În agenda acestuia, inculpatul era salvat sub un nume codat. Coparticipantul trimisese terților și o captură a conversației lor de pe Telegram:

Pasajul aparține primei instanțe, cu motivarea preluată în apel. Într-un alt dosar de la Cluj, conversațiile denunțătorului cu terți au stabilit destinatarul unei cantități de 200 de grame. Instanța a reținut, totodată, că inculpatul cunoștea vârsta unui martor minor, prieten cu fiul său. Conversațiile de pe Facebook, în care cei doi se adresau cu „unchiule” și „copile”, au întărit această concluzie. Astfel, mesajele au susținut agravanta vânzării către un minor, prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Când telefonul este folosit de mai multe persoane, instanța stabilește din conținut cine a purtat fiecare conversație. Într-un dosar de la Alba Iulia, telefonul fusese găsit la locuința inculpatului după ce acesta fusese încarcerat într-un alt dosar. Prima instanță a reținut, iar curtea a menținut soluția:

Într-un dosar de la Bacău, telefonul concubinei unui inculpat nu avea cod de blocare. Totuși, pe el era conectat contul de Messenger al inculpatului, cu întreaga arhivă de conversații. Prin urmare, la un telefon comun, apărarea verifică ce conturi erau autentificate și la ce ore au fost scrise mesajele. Verifică, de asemenea, cine deținea aparatul la data fiecărei conversații.

Nu. Codul de procedură penală nu prevede o obligație a suspectului sau a inculpatului de a comunica parola telefonului și nici o sancțiune pentru refuz. Art. 168 CPP reglementează percheziția informatică fără vreo obligație a celui cercetat de a debloca aparatul. Potrivit art. 99 alin. (2) CPP, ai dreptul de a nu contribui la propria acuzare. În plus, ca suspect sau inculpat, ai dreptul de a nu face nicio declarație, fără ca exercitarea lui să atragă consecințe defavorabile (art. 83 lit. a) CPP).

Altceva este să dai o parolă falsă. Într-un dosar de la București, curtea a pus în balanță, la stabilirea pedepsei, o parolă care nu funcționa. Dacă telefonul aparține altei persoane decât celei cercetate, situația ei se analizează separat.

Cu toate acestea, refuzul parolei nu oprește percheziția informatică. Astfel, specialiștii pot încerca extragerea datelor și fără cod, iar conținutul telefonului există independent de voința ta. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în cauza Saunders contra Regatului Unit, din 17 decembrie 1996, că dreptul de a nu te autoincrimina privește, în primul rând, voința de a păstra tăcerea. Garanția nu acoperă materialele care există independent de voința suspectului, obținute prin mijloacele legale ale anchetei. Hotărârea nu privește parolele, însă explică de ce instanțele tratează diferit tăcerea și datele găsite oricum în telefon.

În procesele-verbale, codurile de deblocare apar, adesea, consemnate, inclusiv în încheierile de autorizare sau în dispozitivul sentințelor. Hotărârile nu spun însă cum au fost obținute. Prin urmare, din simpla consemnare a codului nu rezultă că persoana a fost informată că putea refuza.

Consecințele refuzului parolei au variat de la o instanță la alta, de la indiferență totală până la folosirea lui la stabilirea pedepsei. Curtea de Apel Constanța a analizat pe larg efectele refuzului. Prima instanță condamnase inculpatul la 10 ani pentru trafic internațional de cocaină. Tribunalul reținuse că, dacă ar fi dat parola, inculpatul ar fi putut contribui la dovedirea propriilor susțineri:

Curtea a corectat acest raționament și l-a achitat pentru ambele infracțiuni, pentru lipsa probelor:

Prezumția simplă, adică o deducție pe care instanța o poate face, dar care nu probează singură nimic, are nevoie de sprijin:

Formula prezumției rămâne, în opinia noastră, discutabilă, pentru că legea îți recunoaște dreptul de a nu contribui la propria acuzare. Concluzia practică a hotărârii este însă clară: refuzul, singur, nu poate susține o condamnare.

Curtea de Apel București a valorificat, în schimb, refuzul la stabilirea pedepsei. Concret, inculpatul dăduse o parolă nefuncțională pentru un folder din telefon, iar curtea a menținut pedepsele:

Curtea a pus refuzul alături de împrejurarea că fapta fusese comisă în timp ce inculpatul era judecat într-un alt dosar, deși nu avea antecedente penale. În alte dosare, refuzul nu a avut nicio consecință. Un inculpat judecat la Alba Iulia a spus că nu își mai amintește codul de șase cifre, iar anchetatorii nu au putut percheziționa telefonul. Instanța nu a tras din acest fapt nicio concluzie, iar inculpatul a beneficiat de reducerile legale. Într-un dosar de la București, refuzul codului pentru unul dintre două iPhone-uri nu a fost folosit nici ca probă, nici la stabilirea pedepsei.

Tăcerea nu poate agrava pedeapsa. Declarațiile nereale au fost însă valorificate, în unele cauze, la stabilirea ei. Prima instanță menționase, într-un dosar de la Cluj, tăcerea inculpatei la conduita procesuală. Curtea a precizat că exercitarea dreptului la tăcere nu poate fi folosită în defavoarea ei:

Într-o altă cauză de la Cluj, prima instanță a făcut distincția dintre tăcere și o versiune falsă, cu motivarea preluată în apel:

În același dosar, el a fost confruntat cu o captură în care scrisese „să aduci 200”. Inculpatul a declarat, totuși, că nu își mai amintește la ce se referea. Instanța nu a primit această explicație și a reținut, pe ansamblul probelor, rolul lui de distribuitor.

Da. Mesajele din telefon pot confirma versiunea apărării sau pot limita rolul tău în grup. Într-o cauză de la Oradea, privind o livrare supravegheată cu peste 3 kg de canabis, mesajele l-au arătat pe inculpat drept simplu transportator, coordonat de altcineva. Livrarea supravegheată înseamnă transportul lăsat să ajungă la destinatar sub controlul autorităților. Prima instanță l-a achitat pentru instigare la traficul internațional, iar curtea a respins apelul parchetului. Curtea a refuzat, totodată, să considere că alte trei mesaje, despre ridicarea unui „pachet cu haine” și a unei tablete, priveau tot droguri:

Situația se întâlnește frecvent la curierii de droguri și la destinatarii unor colete comandate online. Curtea de Apel Constanța a constatat, în dosarul privind parola refuzată, că perchezițiile informatice nu arătau nicio legătură între inculpat și comenzile celor trei colete. Lipsa oricărui mesaj de comandă a contat, alături de alte argumente, la achitare.

Apărarea are interes să obțină copia datelor extrase. Astfel, poate verifica ce a selectat organul de cercetare în procesul-verbal de analiză. De altfel, mesajele care te ajută pot sta în aceeași extragere cu cele invocate de acuzare. Curtea de Apel Iași a menținut confiscarea telefoanelor dispusă de prima instanță. I-a permis totuși inculpatului să obțină o copie a datelor extrase, de exemplu fotografiile copiilor, în măsura în care nu conțin informații a căror deținere e interzisă:

Datele personale din telefon beneficiază, la rândul lor, de protecție. Potrivit art. 168 alin. (14) CPP, organele de urmărire penală trebuie să efectueze percheziția informatică fără ca faptele din viața personală să devină, în mod nejustificat, publice. Concret, fotografiile de familie sau alte date personale care nu privesc fapta nu își au locul în procesul-verbal de analiză. Dacă apar totuși, apărarea poate semnala instanței încălcarea acestei obligații.

Dacă mesajele provin din discuțiile cu un colaborator al poliției, verifici și autorizarea acestuia. Detaliile se regăsesc în ghidurile despre investigatorul sub acoperire și despre provocarea la trafic. La Galați, curtea a respins apărarea de provocare. A observat, printre altele, că inculpații aveau deja canale de comunicare pe Snapchat și surse de aprovizionare înaintea intervenției poliției.

Telefonul folosit concret la trafic se confiscă, de regulă, iar cel care a servit doar ca mijloc de probă poate fi restituit. Temeiul confiscării este art. 112 alin. (1) lit. b) Cod penal. Textul privește bunurile folosite, în orice mod, la săvârșirea faptei, dacă sunt ale făptuitorului ori dacă proprietarul a cunoscut scopul folosirii lor. Curtea de Apel Timișoara a preluat motivarea primei instanțe privind limita acestei formule:

Prin comparație, într-un dosar de la București, prima instanță a refuzat confiscarea și a restituit telefoanele după percheziția informatică. Dispoziția de restituire nu a fost criticată în apel:

Restituirea înaintea sfârșitului procesului este posibilă dacă telefonul nu este supus confiscării și dacă restituirea nu stânjenește aflarea adevărului (art. 162 alin. (5) CPP). Într-un dosar de la Bacău, privind și substanțe psihoactive, curtea a respins, în schimb, argumentul că inculpații comunicaseră prin cartela SIM, iar dispozitivul ar fi fost exterior faptei. Practica privind telefonul, mașina și sumele de bani este prezentată în ghidul despre confiscarea extinsă la traficul de droguri.

Predai telefonul dacă organele îl ridică, însă nu explici conținutul lui și nu decizi asupra parolei până nu vorbești cu un avocat. Refuzul nu este infracțiune. Comunicarea parolei poate fi, la rândul ei, o opțiune rezonabilă, în funcție de dosar. Decizia depinde de ce se află în telefon, de celelalte probe și de strategia aleasă. Pașii de la percheziția domiciliară sunt descriși în ghidul despre percheziția pentru droguri. În dosarele noastre, discutăm de regulă următoarele:

• ceri să fie consemnat în procesul-verbal temeiul ridicării telefonului, știind că accesarea conținutului cere, ulterior, autorizarea judecătorului;
• soliciți consemnarea obiecțiilor tale și a faptului că parola ți-a fost cerută;
• nu ștergi mesaje sau aplicații după contactul cu poliția, deoarece ștergerea poate deveni un indiciu împotriva ta;
• nu oferi explicații improvizate pentru mesaje, pe care le poți corecta mai greu ulterior;
• ceri, prin avocat, copia datelor extrase și verifici procesul-verbal de analiză;
• invoci eventualele nulități până la închiderea camerei preliminare.

Dacă alegi un acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorul sau procedura simplificată în fața instanței, posibilitatea de a mai contesta legalitatea mesajelor scade, în practică, considerabil. De aceea, decizia se ia după ce verifici probele. Opțiunile sunt explicate în ghidul despre recunoașterea vinovăției și reducerea pedepsei.

Mesajele din telefon pot susține acuzația, o pot limita la fapta din rechizitoriu sau pot confirma apărarea. Parola refuzată nu este, prin lege, o probă împotriva ta, însă unele instanțe au ținut seama de ea la stabilirea pedepsei. Instanța caută coroborarea, data fiecărei conversații și legătura ei cu drogurile ridicate. Încheiem prin a preciza faptul că judecătorul nu judecă doar o faptă, judecă un om. Verificarea mandatului, a extragerii și a fiecărei conversații invocate este munca unui avocat specializat în dosarele de droguri.

Cabinetul de Avocatură NESTER, din București, asigură asistență juridică în dosarele de trafic de droguri în care acuzarea se sprijină pe percheziția informatică, pe interceptări sau pe conversațiile din aplicațiile criptate, de la urmărirea penală până la judecata în apel. Avocatul fondator, Vasile Nester, împreună cu avocații colaboratori ai cabinetului, verifică legalitatea fiecărei extrageri și legătura mesajelor cu fapta înainte de a stabili apărarea. Activitatea cabinetului este dedicată exclusiv dreptului penal, ceea ce ne permite să urmărim îndeaproape practica din dosarele instrumentate de DIICOT. Dacă ți-a fost ridicat telefonul sau ți s-a cerut parola, o discuție purtată la timp cu un avocat penalist clarifică două lucruri: ce pot dovedi mesajele din dosar și ce decizie iei cu privire la parolă.