Xanax fără rețetă: când alprazolamul, tramadolul și metadona devin droguri (2026)

Legea nr. 143/2000 definește drogurile ca plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care le conțin, înscrise în tabelele I-III (art. 1 lit. b). Drogurile de mare risc sunt cele din tabelele I și II, iar drogurile de risc cele din tabelul III (art. 1 lit. c și d). Un medicament este, prin urmare, drog atunci când substanța lui activă se află într-unul dintre aceste tabele. Denumirea comercială, ambalajul de farmacie și faptul că produsul se vinde legal pe bază de rețetă nu schimbă, însă, nimic. Laboratoarele de analiză a drogurilor identifică, astfel, substanța activă și indică tabelul, iar instanțele preiau calificarea fără discuție.

Xanaxul este medicamentul care apare cel mai des. Alprazolamul, adică substanța lui activă, apare în hotărârile analizate și sub denumirile Frontin și Ksalol. El se prezintă, de regulă, în comprimate de 0,5 mg și 1 mg sau în soluție. Laboratoarele îl încadrează, de fiecare dată, în tabelul III. Același regim au, de altfel, bromazepamul, lorazepamul, diazepamul, zolpidemul și fenobarbitalul.

Curtea de Apel Târgu Mureș a judecat, de exemplu, un inculpat care deținea în vederea vânzării 171 de comprimate de alprazolam. Lângă ele se aflau 83 de comprimate de bromazepam, 83 de lorazepam și 32 de fenobarbital, „toate droguri de risc”. Deținerea lor pentru consum propriu intră, concret, la art. 4 alin. (1), cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Vânzarea, oferirea sau deținerea în vederea vânzării intră, pe de altă parte, la art. 2 alin. (1), cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Metadona, codeina, morfina, fentanilul și metilfenidatul sunt înscrise în tabelul II. Pentru ele, deținerea pentru consum propriu se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani (art. 4 alin. (2)), iar traficul cu închisoare de la 5 la 15 ani (art. 2 alin. (2)). Pentru trafic, suspendarea sub supraveghere nu mai poate fi dispusă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 58/2024 (art. 15 indice 1). Tramadolul a avut, totuși, până de curând, un regim mai blând. El era, până atunci, substanță psihoactivă notificată la nivel european, tratată după Legea nr. 194/2011. Legea nr. 30/2025, în vigoare de la 29 martie 2025, l-a înscris în tabelul II. Curtea de Apel Cluj a aplicat deja această schimbare, într-o rejudecare. Cauza privea, astfel, un amestec de amfetamină și tramadol deținut în 2022.

Lipsa rețetei nu transformă, totuși, orice medicament în drog. Într-un dosar judecat de Curtea de Apel Constanța, de exemplu, percheziția a găsit 56 de comprimate de Xanax și Frontin. Lângă ele se aflau cutii de sertralină, oseltamivir, acetazolamidă și clorzoxazonă, toate eliberate pe bază de prescripție. Inculpatul nu avea rețetă pentru niciuna. Laboratorul a constatat că ele nu conțin substanțe din tabelele legii, iar acuzația pentru medicamente a privit numai alprazolamul. Diferența este, prin urmare, substanța, nu regimul de eliberare din farmacie.

Există și o a treia categorie: precursorii. Pseudoefedrina din medicamentele pentru răceală este în tabelul IV al Legii nr. 143/2000 și sub regimul Legii nr. 142/2018. Curtea de Apel Bacău a menținut, de exemplu, vinovăția unui inculpat care vânduse 0,70 g de pulbere cu pseudoefedrină drept drog; pedeapsa de 6 luni a fost stabilită cu amânarea aplicării ei. Apărarea depusese prospectul unui medicament vândut fără rețetă. Instanța a reținut că autorizațiile pentru precursori se acordă, potrivit Regulamentului (CE) nr. 273/2004, farmaciilor și altor operatori, niciodată unei persoane fizice.

Răspunsul stă în două texte. Legea nr. 143/2000 definește consumul ilicit ca fiind consumul de droguri aflate sub control național „fără prescripție medicală” (art. 1 lit. g), iar consumatorul ca persoana care își administrează droguri în mod ilicit (art. 1 lit. h). Legea nr. 339/2005 privind regimul plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope (textul legii pe Portalul Legislativ) completează cadrul.

Legea nr. 339/2005 are, totuși, propriile tabele, diferite de cele ale Legii nr. 143/2000: tabelul II cuprinde stupefiantele, cum sunt morfina și metadona, iar tabelul III psihotropele, cum sunt benzodiazepinele și zolpidemul. Formularele TAB II și TAB III de pe rețete trimit, astfel, la aceste tabele. Prescrierea preparatelor din tabelele II și III se face pe formulare speciale, securizate, iar eliberarea lor fără prescripție este interzisă (art. 37). Pacientul poate deține cantitatea prescrisă numai în baza prescripției (art. 38). Deținerea în orice alt scop este, de asemenea, interzisă (art. 40). Curtea de Apel Oradea a redat, de exemplu, definiția legală într-un dosar de cannabis. Ea se aplică, însă, identic comprimatelor.

Infracțiunile din Legea nr. 143/2000 cer ca fapta să fie comisă „fără drept”. Pentru un medicament, dreptul este prescripția medicală. Aceasta este documentul semnat de medic, pentru un pacient identificat, care autorizează farmacistul să elibereze o cantitate determinată (art. 2 din Legea nr. 339/2005).

Pentru medicamentele din tabelul III, cum sunt benzodiazepinele, prescripția se emite pe formular special, cu mențiunea TAB III. Farmacia o reține la eliberare. Pentru cele din tabelul II, cum este metadona, formularul este TAB II. Normele metodologice ale legii (HG nr. 1915/2006) stabilesc, totodată, valabilitatea rețetei și cantitatea maximă pentru un tratament. Cine deține comprimate peste cantitatea prescrisă, după expirarea tratamentului sau fără nicio prescripție, le deține, prin urmare, fără drept. Medicamentele neutilizate rămase după tratament trebuie, potrivit legii, distruse (art. 38). Păstrarea lor sau predarea către altcineva iese, cu alte cuvinte, din acest cadru. Eliberarea fără formular special atrage răspunderea contravențională a farmaciei (art. 52), iar pentru cel care primește și deține medicamentul regimul rămâne cel penal.

Instanța de fond a formulat, de exemplu, consecința într-un dosar de amfetamină și tramadol. Inculpatul susținea că substanțele îi calmau atacurile de panică, la fel ca Xanaxul prescris de psihiatru.

Art. 4 cere ca persoana să fie consumator. Comprimatele păstrate pentru altcineva, de exemplu pentru soția sau pentru mama care au rețetă, nu intră la deținere pentru consum propriu. Ele nu devin, însă, automat trafic. Parchetul trebuie să dovedească scopul. Regulile generale sunt tratate în articolul despre deținerea de droguri pentru consum propriu.

Procurarea medicamentului cu o rețetă falsificată nu dă niciun drept. Ea adaugă, dimpotrivă, infracțiuni. În dosarul de la Târgu Mureș cu 171 de comprimate de alprazolam, inculpatul oferea cumpărătorilor „reţete false” și le trimitea fotografii cu „o reţetă în alb”. Parchetul a arătat, în apel, că în anul anterior inculpatul fusese arestat preventiv, într-un alt dosar, pentru sustragerea unui top de rețete cu regim special. Curtea a respins apărarea provocării: colaboratorul se comportase ca un client obișnuit, iar vânzările „au fost parte a activităţii comerciale uzuale a inculpatului”. Pentru cumpărătorul care primește o asemenea rețetă, Xanaxul obținut cu ea rămâne, astfel, Xanax fără rețetă. Folosirea formularului fals expune, în plus, la răspundere separată pentru uz de fals.

Reține. Rețeta trebuie să fie a ta și anterioară datei la care ai fost găsit cu comprimatele. Ea trebuie, totodată, să acopere cantitatea deținută. Un referat medical, o scrisoare de la psihiatru sau o rețetă obținută după percheziție dovedesc cel mult că ai o afecțiune. Ele nu dovedesc, însă, că ai deținut medicamentul cu drept.

Niciuna pentru răspunderea penală, potrivit hotărârilor analizate. Instanțele verifică rețeta la data faptei, nu la data judecății, și o verifică concret. Curtea de Apel București a judecat, de exemplu, un inculpat cercetat pentru două vânzări de cocaină. La percheziția din 26 mai 2025, acesta deținea 5 comprimate de Xanax, 0,59 g de MDMA și 0,04 g de cocaină, lângă un cântar cu urme de cocaină. El a susținut, totuși, că are rețetă pentru Xanax și a depus un referat psihiatric din noiembrie 2025. Tribunalul a emis, de aceea, adrese la Casa Națională de Asigurări de Sănătate și la penitenciar.

Baza de date a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate cuprinde prescripțiile emise și eliberate. Instanța a găsit acolo, concret, două rețete TAB III din iulie 2025, cu 30 și 60 de comprimate. A mai găsit, de asemenea, o prescripție din penitenciar, tot din iulie 2025. Toate erau de după percheziție. Referatul medical din noiembrie 2025 atesta, la rândul lui, tulburarea depresiv-anxioasă și tratamentul în curs, dar nu deținerea legală la data faptei. Potrivit curții, susținerea a rămas „o simplă afirmaţie, necoroborată de niciun mijloc de probă”.

Curtea a adăugat, în plus, un argument care închide discuția în dosarele mixte. Apărarea pe rețetă ar fi putut privi cel mult cele 5 comprimate de alprazolam. Ea nu putea privi MDMA și cocaina găsite alături, „pentru a căror deţinere nu poate fi invocată, prin ipoteză, nicio justificare medicală”. Tocmai acestea, împreună cu cântarul, au conturat, de altfel, destinația de comercializare. Inculpatul a pierdut, în plus, reducerea pentru recunoaștere, pentru că a recunoscut doar două dintre cele trei acte materiale. Pedeapsa a rămas de 5 ani.

Aceeași regulă s-a aplicat, la Curtea de Apel București, rețetei invocate din memorie. Un inculpat găsit cu 6 comprimate a declarat că, din câte își amintea, le luase pe o rețetă. Nu a depus, însă, niciun înscris, iar condamnarea pentru deținere în vederea consumului propriu a rămas.

Într-un alt dosar, Curtea de Apel București a judecat un inculpat care primise prin colet din Marea Britanie 30 de comprimate de alprazolam. El a declarat, în apărare, că are probleme cu somnul și că medicamentul îi fusese prescris în detenție. Verificările au arătat, în schimb, altceva. În toamna anului 2022, în secția de psihiatrie a unui penitenciar-spital, i se prescriseseră zolpidem, alprazolam și trazodonă, pe rețetă TAB III. După liberare nu mai ceruse nicio rețetă. După punerea în mișcare a acțiunii penale, s-a prezentat la un psihiatru și a obținut o rețetă nouă, datată iunie 2024. A depus-o, apoi, la dosar.

Nici rețeta din 2022, nici cea din 2024 nu au acoperit, însă, deținerea din aprilie 2024. Prima era veche de un an și jumătate și nu fusese reînnoită după liberare. A doua era ulterioară faptei. Convorbirile telefonice cu clienții, în care inculpatul oferea, de exemplu, spre vânzare inclusiv alprazolam, au înlăturat și apărarea consumului propriu. Pedeapsa s-a redus însă în apel, dintr-un motiv tratat mai jos.

Rețeta unei rude nu dă, însă, dreptul de a deține medicamentul. Ea poate crea, totuși, un dubiu rezonabil asupra provenienței și a scopului. Curtea de Apel Craiova a confirmat, de exemplu, în 2026 achitarea unui inculpat pentru două flacoane de Xanax în picături, în total 40 ml de soluție cu alprazolam. Flacoanele fuseseră găsite la percheziție, așadar, într-un dosar de trafic de cocaină. Parchetul susținea că le adusese din Italia, cu câteva zile înainte, pentru vânzare. Inculpatul a susținut, dimpotrivă, că aparțineau mătușii sale, stabilită în Italia, care le uitase la el acasă. A depus adeverințe de la medicul generalist italian, din care rezulta tratamentul cu Xanax picături din 2020. A depus, de asemenea, certificatul de căsătorie care dovedea rudenia.

Adeverințele erau datate decembrie 2024 și aprilie 2025, deci după percheziție. Parchetul a susținut că 40 ml este o cantitate mare raportat la dozele uzuale, că un medicament cu regim special, administrat cu o anumită frecvență, nu putea fi uitat și că inculpatul nu avea nici rețetă, nici factură. Instanțele au respins aceste argumente: ele nu dovedeau nici aducerea din Italia, nici scopul vânzării.

Procesul-verbal de percheziție consemna o afirmație a inculpatului. Acesta ar fi spus că a adus flacoanele din Italia „pentru o rudă [...] despre care ştie că deţine reţetă”. Rechizitoriul a reținut, astfel, această frază în susținerea acuzației de introducere în țară. Curtea a înlăturat-o din probatoriu. Afirmațiile făcute în timpul percheziției, înainte de informarea asupra dreptului la avocat și la tăcere, nu sunt, potrivit curții, un mijloc de probă în sensul art. 97 din Codul de procedură penală. Singurul mod în care inculpatul poate fi ascultat este, potrivit curții, declarația de suspect sau de inculpat, dată cu garanțiile legii. Regula este tratată pe larg în articolul despre percheziția în dosarele de droguri.

Curtea a fixat, totodată, regula de principiu pentru orice medicament găsit la percheziție. Deținerea, singură, nu spune nimic despre scop. Dacă este pentru consum propriu, fapta intră la art. 4; dacă este pentru alții, la art. 2. Parchetul trebuie să dovedească „destinaţia sa juridic relevantă”. În dosar nu exista, însă, niciun act de vânzare, de oferire, de negociere sau vreun cumpărător de alprazolam.

Parchetul însuși susținea că inculpatul nu este consumator de Xanax, așa încât nici art. 4 nu a fost pus în discuție. Achitarea nu a însemnat, totuși, restituirea medicamentului. Cei 26 ml rămași după analize au fost confiscați, pentru că deținerea lor este interzisă. Criteriile generale ale distincției sunt tratate în articolul despre trafic sau consum propriu.

Nu există un prag numeric. Instanțele au încadrat la art. 4 cantități de la un comprimat la 56 de comprimate, iar la art. 2 cantități de la 3 comprimate în sus. Decisive au fost probele despre scop, nu numărul.

La Curtea de Apel Constanța, de exemplu, 56 de comprimate de Xanax și Frontin, găsite acasă și în mașină, au fost deținere pentru consum propriu. Pedeapsa a fost de 4 luni de închisoare, alături de o cantitate mică de cocaină. La Curtea de Apel Târgu Mureș, la fel, 10 pastile de Xanax ținute în mașină au adus 3 luni, în concurs cu traficul de cocaină. Curtea de Apel București a menținut, de asemenea, 3 luni pentru 6 comprimate găsite lângă 0,20 g de cannabis și o țigaretă cu cannabis. Două comprimate de zolpidem au intrat, la Curtea de Apel Craiova, în aceeași infracțiune cu cocaina și cannabisul deținute pentru consum.

Dintre aceste dosare, numai cel de la București a avut o apărare pe rețetă. Inculpatul a spus că, din câte își amintea, luase comprimatele pe o rețetă, dar nu a depus niciun înscris, iar tribunalul a reținut că nu rezultă nici rețeta, nici o recomandare medicală. În celelalte, nimeni nu a invocat o prescripție, iar la Târgu Mureș instanța a reținut expres lipsa oricărei cauze justificative.

Pe de altă parte, 5 comprimate au fost trafic la Curtea de Apel București. Ele stăteau lângă un cântar cu urme de cocaină, lângă MDMA și lângă mesaje cu comenzi codificate. Cele 30 de comprimate din colet au fost, la fel, trafic pentru că inculpatul le oferea clienților la telefon. Cele 171 de comprimate de alprazolam de la Târgu Mureș, împreună cu bromazepamul, lorazepamul și fenobarbitalul, au fost, de asemenea, trafic. Inculpatul vindea LSD și catinone aceluiași colaborator și oferea cumpărătorilor „reţete false” pentru a-și procura singuri medicamentele. Numărul contează, cu alte cuvinte, mai puțin decât contextul: instrumentele de cântărire, convorbirile, celelalte droguri și conduita anterioară.

Oferirea gratuită este trafic, la fel ca vânzarea. Curtea de Apel Cluj a judecat, de exemplu, un inculpat acuzat, printre altele, că a dat unui martor două pastile de bromazepam „pentru somn”. Martorul le predase procurorului în decembrie 2024, la câteva săptămâni după ce le primise, dintr-un loc unde își ținea propriile medicamente psihiatrice. În instanță, el a declarat că nu mai știe dacă pastilele predate sunt cele primite. La percheziție nu s-a găsit, de altfel, bromazepam la inculpat. Curtea l-a achitat, prin urmare, pentru acest act, din lipsă de certitudine. Pentru martor, care primise pastilele, parchetul dispusese renunțarea la urmărirea penală pentru art. 4; soluția este tratată în articolul despre renunțarea la urmărirea penală pentru droguri.

La capătul celălalt al scării stă dosarul judecat de Curtea de Apel Craiova în aprilie 2026. Obiectul lui: 150.000 de comprimate de Ksalol, cu alprazolam de 1 mg, în 250 de pachete a câte 40 de blistere cu 15 comprimate fiecare, într-un troler de aproximativ 40 kg. Inculpatul le predase, la rândul lui, unor transportatori de colete, care nu știau ce duc, cu destinația Marea Britanie. Vama germană le-a oprit, însă, pe autostradă.

Încadrarea a fost, concret, trafic de droguri de risc, pentru deținere și transport, în concurs cu participația improprie la scoaterea din țară. Cu recunoaștere și cu un denunț, pedeapsa a ajuns, în final, la 3 ani și 2 luni cu executare. Faptul că marfa era, în vorbele inculpatului, „ele sunt pastile, adică ele sunt de la farmacie” nu a jucat niciun rol. Transportatorii, care crezuseră că duc colete obișnuite, au beneficiat, în schimb, de eroare drept cauză de neimputabilitate. Curtea a precizat și ordinea reducerilor: mai întâi înjumătățirea pentru denunț (art. 19 din Legea nr. 682/2002), care modifică limitele legale, apoi reducerea cu o treime pentru recunoaștere, care operează pe limitele deja reduse.

Pentru Xanax fără rețetă adus din altă țară riști încadrarea la introducerea în țară de droguri (art. 3 din Legea nr. 143/2000). Limitele sunt, astfel, de la 5 la 15 ani pentru alprazolam și de la 10 la 20 de ani pentru metadonă sau tramadol, chiar dacă medicamentul era pentru tine. Legea nr. 339/2005 condiționează orice import sau export al plantelor, substanțelor și preparatelor din tabelele I-III ale acestei legi de o autorizație a Ministerului Sănătății, eliberată pentru fiecare operațiune (art. 20). Condițiile în care călătorii pot deține medicamente cu asemenea substanțe sunt stabilite prin normele metodologice (art. 41). Fără aceste documente, coletul sau bagajul intră, prin urmare, „fără drept”.

Cele 30 de comprimate din Marea Britanie au adus, așadar, o condamnare pentru introducere în țară, în concurs cu traficul. La ea s-a adăugat, în plus, revocarea unei suspendări anterioare. Regimul coletelor este tratat în articolul despre drogurile comandate online. Pentru flacoanele de Xanax din Italia, în schimb, acuzația de introducere în țară a căzut. Nimeni nu le găsise asupra inculpatului la intrarea în țară, iar data de fabricație a lotului nu dovedea momentul aducerii. Instanța de fond a reținut, iar curtea a confirmat, că o percheziție la domiciliu, la câteva zile după întoarcerea din străinătate, nu probează trecerea frontierei cu medicamentul. Curtea a adăugat că nici data fabricației lotului nu dovedește momentul aducerii.

Situația pacientului care călătorește cu propriul tratament este, în schimb, diferită de cea a coletului. Legea nr. 339/2005 trimite la normele metodologice pentru condițiile în care călătorii pot deține medicamente cu substanțe stupefiante și psihotrope. În dosarul de la Craiova, apărarea a depus pentru rudă tocmai un certificat medical pentru transportul medicamentelor în avion, deși datat după percheziție. Fără un document de acest fel, comprimatele găsite în bagaj la frontieră sunt, pentru organele de urmărire penală, droguri introduse în țară fără drept. Cerințele concrete ale normelor pentru călători se verifică înainte de plecare, la medicul care a prescris tratamentul.

Nu, în niciuna dintre hotărârile analizate; Xanax fără rețetă rămâne drog chiar pentru cine crede că ține un simplu medicament. Inculpatul cu coletul din Marea Britanie a declarat că „nu știa că Alprazolam este drog de risc”. Instanțele nu au discutat, totuși, apărarea pe fond, pentru că probele arătau că vindea alprazolam clienților.

Inculpatul de la Cluj, cu amestecul de amfetamină și tramadol, a invocat, la rândul lui, eroarea de fapt asupra naturii substanțelor. Tribunalul a respins-o ca eroare „uşor vincibilă”. Cine cumpără substanțe de la un dealer, la un preț redus, prevede că poate primi droguri și acceptă acest rezultat. El acționează, prin urmare, cu intenție indirectă. Legea tratează necunoașterea unei dispoziții extrapenale, cum este lista din tabele, ca pe o eroare de fapt (art. 30 alin. (1) și (4) din Codul penal). Ea înlătură, așadar, intenția numai dacă persoana chiar nu a cunoscut natura substanței. Pentru un medicament eliberat pe rețetă cu regim special, cu mențiunea TAB III pe formular, instanțele au considerat lipsa de informare greu de susținut.

O variantă a aceleiași apărări a apărut la Curtea de Apel Târgu Mureș. Inculpatul, judecat pentru cannabis și 13 comprimate de MDMA, susținea că „boabele” din conversațiile cu un colaborator erau Xanax. Boabele însemnau, potrivit lui, „medicament și nu droguri”. Tribunalul a reținut, dimpotrivă, că, pentru un traficant, „boabe” înseamnă comprimate de MDMA. Curtea a păstrat această lectură. Ea a observat, însă, că mesajele erau cu șapte luni anterioare percheziției și a reîncadrat deținerea comprimatelor la consum propriu, din dubiu asupra scopului. Apărarea „era Xanax” nu a convins. Dubiul a venit, totuși, din distanța de șapte luni dintre mesaje și percheziție.

Metadona pune problema cel mai acut. Ea este, în același timp, drog de mare risc și medicament de substituție pentru dependenții de heroină. În două dosare din 2026, comprimatele de metadonă au fost tratate ca drog de mare risc fără nicio discuție despre tratament, pentru că niciun inculpat nu a invocat o prescripție. La Curtea de Apel București un dependent de heroină a fost găsit cu un comprimat de metadonă în buzunar la introducerea în arest. El a declarat el însuși că nu deține prescripție și că metadona „este un substituent al heroinei”. Fapta a intrat, astfel, la art. 4 alin. (2).

La Curtea de Apel Iași, trei comprimate dintr-un blister farmaceutic de metadonă 20 mg au fost trafic de droguri de mare risc, în modalitatea transportului. Ele fuseseră cumpărate, concret, odată cu heroina și transportate cu trenul. Curtea a reținut, împotriva inculpatei, că transporta heroina și metadona „în vederea comercializării, dar și a asigurării consumului propriu și a perpetuării propriilor adicții nocive”. Dependența nu a contat, totuși, ca atenuantă pentru niciunul dintre ei. Pentru concubin, curtea a reținut-o chiar ca semn că nu dispune de resorturile interioare pentru a opri activitatea.

Pentru cine se află într-un program de substituție, hotărârile sugerează o singură regulă practică: dovada programului și a dozelor prescrise se păstrează la îndemână, pentru că instanțele au tratat metadona fără prescripție ca drog de mare risc. Aceeași instanță a reținut, pe de altă parte, în favoarea dependentului, că deținerile succesive formează o singură infracțiune continuată. Ea nu a reținut nici agravanta introducerii drogului într-un loc de detenție (art. 13 din Legea nr. 143/2000), pentru că inculpatul se prezentase benevol la parchet, fără să prevadă că va fi reținut. La Iași, heroina și metadona cumpărate în aceeași împrejurare, de la aceeași persoană, au format o unitate naturală de infracțiune, nu acte materiale distincte. Intervenția autorităților nu întrerupe, potrivit ei, rezoluția unui consumator aflat în sevraj.

Raportul de constatare tehnico-științifică identifică, de regulă, substanța activă din comprimat și indică tabelul în care este înscrisă. În dosarele analizate, comprimatele originale, cu blister și inscripție, au fost identificate fără dificultăți. Laboratorul german din dosarul celor 150.000 de comprimate a folosit, de exemplu, un test comparativ cu alprazolam. Numărul comprimatelor descrie cantitatea, iar fragmentele de comprimat sunt, de regulă, cântărite separat. Un comprimat expirat rămâne drog. În dosarul de la București una dintre foliile de Xanax avea termenul depășit din 2024; nici instanța, nici apărarea nu au dat vreo relevanță acestui fapt.

Pentru apărare, raportul deschide două verificări. Prima este, astfel, dacă substanța identificată se află într-adevăr în tabele la data faptei. Tramadolul nu era drog înainte de 29 martie 2025, iar pentru faptele anterioare se aplică legea mai favorabilă. A doua este dacă medicamentele găsite conțin substanțe controlate. Sertralina, trazodona sau oseltamivirul, deși eliberate cu rețetă, nu intră sub Legea nr. 143/2000. Pentru substanțele din aceste dosare, concentrația comprimatului nu a contat la încadrare. Probele se consumă, în practică, adesea integral în analize, cum s-a întâmplat cu pastilele de bromazepam de la Cluj.

Natura de medicament și cantitatea mică au contat o singură dată ca circumstanță atenuantă. Au contat decisiv. Curtea de Apel București a redus pedepsele inculpatului cu coletul din Marea Britanie de la 4 ani și 6 luni la 2 ani, 11 luni și 10 zile. Ea a reținut circumstanța atenuantă a împrejurărilor faptei (art. 75 alin. (2) lit. b) din Codul penal), deși inculpatul era recidivist și vânzător de mai multe droguri. Curtea a pornit de la o premisă pe care a formulat-o expres: individualizarea nu poate fi „de tip șablon”, oricât de gravă ar fi, în abstract, orice infracțiune de trafic.

Aceeași împrejurare a fost refuzată acolo unde medicamentul stătea lângă alte droguri în cantități mari. La Curtea de Apel Cluj amestecul de amfetamină și tramadol din 42 de pliculețe, alături de 3-MMC, a fost „o cantitate semnificativă” care „vizează 3 tipuri de substanţe”. Circumstanța atenuantă a fost, prin urmare, respinsă. La București, recidiva valorificată prin revocarea unei suspendări anterioare a fost motivul pentru care curtea a aplicat pedepsele la minim. Ea nu a putut dispune suspendarea.

Curtea de Apel București a refuzat, în schimb, în dosarul cu cele 6 comprimate, circumstanța atenuantă pentru cantitatea mică la deținerea de cannabis pentru consum propriu. Raționamentul se aplică identic comprimatelor. Motivul: cantitatea redusă este inerentă acestei infracțiuni, al cărei obiect îl constituie, de regulă, drogurile pentru consum. O împrejurare care caracterizează modalitatea tipică a faptei nu poate fi valorificată încă o dată ca atenuantă. La Târgu Mureș, curtea a adăugat că recunoașterea, cooperarea și predarea drogurilor după descoperire sunt „conduite minimale și previzibile”. Ele sunt, adică, deja valorificate prin reducerea de o treime și nu constituie împrejurări excepționale. Mecanismul este tratat în articolul despre circumstanțele atenuante în dosarele de trafic.

La Târgu Mureș a apărut, totodată, un argument de individualizare pentru dosarele cu flagrant. Curtea a refuzat majorarea pedepsei cerută de parchet. Drogurile vândute colaboratorului nu puteau fi consumate, iar cele deținute fuseseră ridicate de organele de urmărire penală. Faptele nu puseseră sănătatea publică într-un pericol concret.

Pentru alprazolam și celelalte droguri de risc, suspendarea sub supraveghere rămâne posibilă la pedepse de cel mult 3 ani.

La art. 4 sunt deschise, în plus, renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei, tratate în articolul despre amânarea aplicării pedepsei la droguri. Pentru metadonă, tramadol și celelalte droguri de mare risc, traficul comis după intrarea în vigoare a Legii nr. 58/2024 exclude, în schimb, suspendarea (art. 15 indice 1). În hotărârile analizate, pedepsele pentru art. 4 în dosare cu medicamente au fost de 3 luni, 4 luni și 9 luni (ultima cu majorarea pentru recidivă). Cu o singură excepție, dependentul de heroină judecat la București, ele au fost absorbite în rezultante mai mari pentru alte droguri. Niciun dosar nu a avut, totuși, ca obiect doar comprimate deținute pentru consum. Asemenea dosare se închid, în practică, la parchet, prin renunțarea la urmărirea penală, cum arată cazul martorului cu cele două pastile de bromazepam.

Ele au condiții proprii. Inculpatul de la Constanța cu 56 de comprimate a cerut în apel renunțarea la aplicarea pedepsei și a fost refuzat, pentru că se afla în termenul de supraveghere al unei amânări anterioare. La Bacău, curtea a calculat că, la art. 4, recunoașterea și circumstanța atenuantă coboară maximul pedepsei la 1 an și 4 luni, iar pedeapsa complementară nu este obligatorie.

Comprimatele rămase după analizele de laborator se confiscă și atunci când inculpatul este achitat, pentru că deținerea lor este interzisă de lege. Temeiul este art. 16 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 lit. f) din Codul penal, care privește bunurile a căror deținere este interzisă de lege. Curtea de Apel Craiova a confiscat astfel cei 26 ml de Xanax rămași din flacoanele mătușii, deși inculpatul fusese achitat. Când comprimatele au fost ridicate în alt stat, cum s-a întâmplat cu cele 150.000 de comprimate de Ksalol oprite în Germania, instanța română nu le poate confisca. Ele urmează procedura statului care le deține. La Constanța, au fost confiscate ca probe rămase chiar și medicamentele fără substanțe controlate, găsite în aceeași percheziție.

Cazierul urmează regulile generale. Condamnarea pentru art. 4, chiar cu amendă, se înscrie și produce efecte până la reabilitare. Renunțarea la urmărirea penală, dispusă de parchet pentru consumatorul cu câteva comprimate, nu este o condamnare și nu apare în certificatul de cazier.

Registrul național al persoanelor care au comis infracțiuni la regimul drogurilor, înființat prin Legea nr. 61/2024, cuprinde numai infracțiunile enumerate de lege: traficul (art. 2), introducerea în țară (art. 3) și celelalte fapte grave. Deținerea pentru consum propriu (art. 4) nu este în listă. Curtea de Apel Bacău a înlăturat, de exemplu, în 2026 înscrierea dispusă de tribunal pentru vânzarea pulberii cu pseudoefedrină. Infracțiunea din Legea nr. 142/2018 nu se află printre cele enumerate. Cine a vândut sau a oferit comprimate de Xanax ajunge în Registru, la fel ca orice traficant. Condițiile înscrierii sunt tratate pe pagina despre Registrul traficanților de droguri.

Din hotărârile analizate rezultă câteva reguli, în ordinea în care se aplică.

1. Nu da explicații la percheziție despre proveniența comprimatelor. Ce spui atunci nu este probă, dar poate ajunge în rechizitoriu, cum s-a întâmplat la Craiova, unde curtea a trebuit să înlăture o asemenea „declarație”. Vorbește cu un avocat înainte de audiere.
2. Strânge rețetele anterioare faptei: formularul TAB III sau TAB II, un extras din dosarul electronic de sănătate, adeverința medicului care a prescris, confirmarea farmaciei. Xanax fără rețetă valabilă la acea dată este, pentru parchet, drog deținut fără drept. În dosarul de la București, verificarea la Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost cerută chiar de apărare și s-a întors împotriva inculpatului; lipsa oricărei rețete anterioare a fost confirmată și de medicul de familie. Este, de aceea, mai bine să știi tu primul ce există în acea bază de date.
3. Nu obține, de asemenea, o rețetă după faptă ca să o depui la dosar. Instanțele verifică data emiterii, iar rețetele ulterioare nu au dovedit nimic despre data faptei; cel mult au arătat că înainte nu exista niciuna.

4. Dacă medicamentul este al unei rude, documentează tratamentul ei: adeverința medicului, rețetele ei, dovada rudeniei și a locuirii împreună. Ele nu îți dau drept de deținere, dar pot crea, totuși, dubiul asupra scopului, cum s-a întâmplat la Craiova.
5. Separă comprimatele de restul dosarului. Dacă percheziția a găsit și alte substanțe, cântar sau mesaje, apărarea pe rețetă privește doar medicamentul. Strategia pentru restul se construiește separat, iar recunoașterea se decide pentru toate faptele odată.
6. Dacă ești în tratament de substituție sau psihiatric, cere medicului o fișă a programului, cu dozele și perioada. Nu depăși, apoi, cantitatea prescrisă.
7. Nu comanda medicamente cu substanțe din tabele din străinătate, nici pentru tine. Coletul este introducere în țară, cu limite de la 5 ani în sus, indiferent de scop.

Xanax fără rețetă este, în practica din 2026, drog de risc. Rețeta se judecă, astfel, la data faptei, pe baza de date a Casei de Asigurări. Dincolo de această linie, hotărârile lasă, totuși, loc apărării. Scopul deținerii trebuie dovedit de parchet, iar declarațiile de la percheziție nu sunt probe. Natura de medicament și cantitatea au coborât pedeapsa, iar dubiul asupra provenienței a dus la achitare. Instanța cântărește, în fiecare dosar, de unde vin comprimatele, pentru cine erau și ce a făcut persoana după ce a fost găsită cu ele.

Un avocat specializat în dosare de droguri poate stabili, din raportul de constatare și din actele medicale, ce apărare rămâne deschisă: pe drept, pe scop sau doar pe pedeapsă. El poate construi, de asemenea, de la primul termen, dosarul medical și personal care a făcut diferența în hotărârile de mai sus. Dosarul medical și personal se construiește de la primul termen; în hotărârile de mai sus, el a făcut diferența.