Pragul de alcoolemie în 2026: de la ce valoare fapta este infracțiune

Textul de incriminare folosește o singură limită. Art. 336 alin. (1) Cod penal sancționează conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea cere permis de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Prin urmare, pentru existența infracțiunii trebuie verificate împreună trei elemente: conducerea să aibă loc pe un drum public, vehiculul să fie unul pentru care este necesar permisul, iar îmbibația alcoolică relevantă pentru momentul conducerii să depășească 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Cuvântul „peste” contează. O valoare de exact 0,80 g/l nu depășește limita prevăzută de art. 336 alin. (1). Într-un dosar concret, însă, concluzia nu se desprinde întotdeauna prin simpla citire a unui singur rezultat de laborator, pentru că mostrele sunt recoltate după oprirea în trafic, iar norma penală privește starea persoanei la momentul conducerii.

Din 3 iunie 2024, pedeapsa prevăzută pentru forma de bază este închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Legea nr. 172/2024 a eliminat amenda penală ca alternativă și a exclus amânarea aplicării pedepsei pentru infracțiunea de la art. 336.

Reține. Pragul penal este de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Valoarea de 0,40 mg/l din aerul expirat are un alt rol: stabilește obligația de recoltare a mostrelor biologice. Dacă rezultatul etilotestului arată peste 0,40 mg/l și refuzi prelevarea la INML, IML sau altă unitate sanitară autorizată, vei fi acuzat de infracțiunea prevăzută de art. 337 Cod penal, și anume refuz sau sustragere de la recoltarea de mostre biologice.

Etilotestul măsoară concentrația de alcool în aerul expirat și exprimă rezultatul în mg/l. Potrivit art. 88 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, în forma publicată pe Portalul Legislativ, măsurarea se face de poliția rutieră cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Valoarea de 0,40 mg/l nu este pragul infracțiunii. Ea este un prag procedural. Potrivit art. 38 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, dacă etilotestul indică peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, recoltarea mostrelor biologice devine obligatorie.

Așadar, cele două cifre nu trebuie puse una în locul celeilalte. 0,40 mg/l se referă la aerul expirat și la pasul procedural care urmează în trafic. 0,80 g/l se referă la alcoolul din sânge și la limita prevăzută de norma penală.

Din această distincție rezultă regula pe care o explicăm când este necesar în cadrul consultanței juridice: faptul că etilotestul indică peste 0,40 mg/l nu dovedește, singur, săvârșirea infracțiunii de la art. 336. El justifică recoltarea și declanșează verificarea prin probe biologice.

Legea nu oferă o formulă de conversie. Nu există un raport prin care o valoare în mg/l alcool în aerul expirat să fie transformată automat într-o valoare în g/l alcool în sânge.

În practică se întâlnește frecvent aproximarea potrivit căreia valoarea din sânge ar fi de aproximativ două ori mai mare decât cea din aerul expirat. Sunt situații în practică în care valoarea este și de trei ori mai mare decât cea din etilotest. Această aproximație poate ajuta doar la orientare. Nu poate înlocui analiza toxicologică și nu poate stabili singură dacă pragul penal este sau nu depășit.

Valorile pot diferi în funcție de timpul scurs dintre testare și recoltare, faza absorbției sau eliminării alcoolului și particularitățile individuale. Tocmai de aceea, într-un dosar penal nu este corect să înmulțești valoarea etilotestului cu doi și să tratezi rezultatul ca alcoolemie dovedită.

Într-o cauză soluționată prin decizia penală nr. 410/A din 11 martie 2026 a Curții de Apel București, etilotestul a indicat 0,72 mg/l, iar mostrele de sânge recoltate ulterior au indicat 1,83 g/l și 1,65 g/l. Diferența dintre aceste valori arată tocmai de ce cele două tipuri de măsurători nu trebuie comparate printr-o conversie mecanică.

Din punct de vedere juridic, momentul relevant este cel al conducerii. Forma inițială a art. 336 alin. (1) lega expres pragul de momentul prelevării mostrelor biologice, însă această soluție a fost înlăturată prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014.

În urma acestei decizii, norma nu mai conține sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”. Consecința este importantă: organul judiciar trebuie să stabilească dacă îmbibația alcoolică depășea 0,80 g/l la momentul în care persoana conducea, chiar dacă sângele este recoltat ulterior.

Mostrele biologice rămân însă proba obiectivă de la care pornește această analiză. Potrivit art. 7 din Normele aprobate prin H.G. nr. 877/2024, pentru determinarea îmbibației de alcool în sânge se recoltează două mostre de sânge, la interval de o oră una față de cealaltă. Cele două valori permit analizarea evoluției alcoolemiei în intervalul dintre recoltări și, atunci când este necesar, contribuie la evaluarea medico-legală a valorii existente la momentul conducerii.

De aceea, orele sunt importante: ora opririi, ora testării în aerul expirat, ora primei recoltări și ora celei de-a doua recoltări. Cu cât intervalul dintre conducere și recoltare este mai mare, cu atât poate deveni mai importantă analiza medico-legală a evoluției alcoolemiei (cunoscut în practică și ca raportul de expertiza de recalculare alcoolemie).

Ora recoltării nu ține locul orei conducerii. Recoltarea oferă probele din care trebuie stabilită situația relevantă juridic pentru momentul conducerii.

Potrivit art. 7 din Normele aprobate prin H.G. nr. 877/2024, pentru determinarea îmbibației de alcool în sânge se recoltează două mostre de sânge, la interval de o oră una față de cealaltă.

Cele două rezultate oferă informații despre evoluția alcoolemiei în intervalul dintre recoltări. Dacă a doua valoare este mai mică decât prima, se observă o tendință descendentă în acel interval. Dacă este mai mare, rezultatele trebuie interpretate împreună cu timpul scurs de la consum și cu celelalte date ale cauzei. Diferența dintre două valori nu permite, singură, stabilirea alcoolemiei existente la momentul conducerii.

În anumite dosare, rezultatele celor două mostre pot fi folosite în cadrul unei expertize sau al unei evaluări medico-legale privind alcoolemia la momentul conducerii. O asemenea analiză nu pornește însă doar de la cele două cifre. Contează și ora conducerii, orele recoltărilor, intervalul în care a avut loc consumul și celelalte date medicale și factuale relevante.

De aceea, declarațiile date imediat după oprire pot deveni importante ulterior. Informațiile privind momentul consumului, tipul băuturii, alimentația sau cantitatea declarată se verifică prin raportare la datele obiective din fișa de examinare medicală, procesul-verbal de recoltare și buletinul de analiză toxicologică.

Nu trebuie pornit automat de la ideea că un rezultat de sânge de 0,80 g/l sau mai mic închide întotdeauna dosarul. Întrebarea juridică rămâne aceeași: ce îmbibație alcoolică exista la momentul conducerii?

Dacă probele administrate conduc la concluzia că la momentul conducerii valoarea nu depășea 0,80 g/l, nu sunt întrunite condițiile art. 336 alin. (1). Dacă însă alcoolemia era în scădere, iar recoltarea a avut loc după un interval relevant, poate deveni necesară analiza medico-legală pentru stabilirea valorii la momentul conducerii.

Dacă fapta nu întrunește elementele infracțiunii și rămâne în sfera contravențională, se aplică art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002. Textul sancționează conducerea sub influența băuturilor alcoolice, atunci când fapta nu constituie infracțiune, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 90 de zile.

Prin urmare, diferența dintre răspunderea penală și cea contravențională se stabilește după concluzia probatorie privind pragul de 0,80 g/l la momentul conducerii. Simpla comparație dintre etilotest și prima analiză nu este suficientă pentru această concluzie.

Art. 336 alin. (1) folosește expres formularea „peste 0,80 g/l”. Din punct de vedere al textului de incriminare, valoarea de exact 0,80 g/l nu depășește pragul penal.

Totuși, atunci când rezultatul se află foarte aproape de limită, analiza trebuie făcută cu atenție. Relevante devin momentul conducerii, intervalul până la recoltare, cele două rezultate biologice și, dacă este cazul, concluziile medico-legale.

Într-un asemenea dosar, diferența dintre 0,80 și 0,81 separă răspunderea contravențională de răspunderea penală, motiv pentru care documentele privind recoltarea și analiza trebuie citite cu aceeași atenție cu care se citește un rechizitoriu.

În practică, dacă valorile sunt aproape de 0,80, organul de urmărire penală solicită recalcularea, știut fiind că concluziile raportului de expertiză vor indica valori mai mari cât timp alcoolemia este în scădere. De asemenea, dacă a doua probă este mai mică decât 0,80 și prima ușor peste, organul de urmărire penală solicită recalcularea. Sunt și parchete unde se solicită întotdeauna, cum este, la data publicării acestui articol, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București. 

În concluzie, cât timp prima valoare este mai mare decât a doua, nu sugerăm efectuarea raportului de expertiză de recalculare. Sigur că nu este relevantă opoziția atunci când este solicitată recalcularea de către organul de urmărire penală, dar asta este o altă discuție.

O.U.G. nr. 195/2002 distinge mai multe situații.

• la o concentrație de până la 0,10 mg/l alcool pur în aerul expirat inclusiv, poți cere o a doua testare după 15 minute, dar nu mai târziu de 20 de minute de la primul test; valoare juridică are rezultatul cel mai mic;
• la o concentrație între 0,11 și 0,40 mg/l inclusiv, poți solicita recoltarea de mostre biologice pentru stabilirea îmbibației alcoolice în sânge;
• peste 0,40 mg/l, recoltarea mostrelor biologice devine obligatorie.

Dreptul de a cere recoltarea între 0,11 și 0,40 mg/l este important tocmai pentru că valoarea din aerul expirat nu este aceeași probă cu alcoolemia din sânge. Dacă vrei să contești situația constatată în trafic, cererea trebuie formulată atunci, nu după câteva zile. Este lipsit de relevanță dacă se merge a doua zi la o unitate medicală privată pentru recoltare cum se mai practică. Important este să soliciți atunci, pe loc, agentului de poliție să fii condus la INML, IML sau spital, după caz, în vederea recoltării.

Pentru tipicitatea art. 336 alin. (1), criteriul legal este îmbibația alcoolică. Numărul de pahare și tipul băuturii nu intră în acest criteriu, iar o persoană poate consuma aceeași cantitate ca alta și să aibă o evoluție diferită a alcoolemiei.

Cantitatea, intervalul consumului, alimentația și tipul băuturii pot deveni însă relevante probator atunci când se analizează evoluția alcoolemiei sau se solicită o expertiză medico-legală, adică raportul de recalculare alcoolemie.

De aceea, este util ca informațiile despre consum să fie consemnate corect și să nu fie completate ulterior prin presupuneri. O declarație inexactă se va compara cu rezultatele obiective și poate crea o contradicție care trebuie apoi explicată.

În cazul faptelor cercetate sub aspectul art. 336 Cod penal, permisul este reținut, iar potrivit art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 dovada înlocuitoare se eliberează fără drept de circulație.

Dacă se ajunge la o condamnare definitivă pentru art. 336, art. 114 alin. (1) lit. b) prevede anularea permisului de conducere.

Dacă dosarul se finalizează fără condamnare printr-o soluție dintre cele avute în vedere de art. 103 alin. (1) lit. c), consecința poate fi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 180 de zile. Textul include, între altele, renunțarea la urmărirea penală și renunțarea la aplicarea pedepsei. Perioada în care titularul nu a avut deja dreptul de a conduce se deduce în condițiile prevăzute de lege.

Prin urmare, o soluție penală favorabilă nu trebuie confundată cu restituirea imediată și necondiționată a permisului. Efectele administrative se verifică separat, în funcție de soluția exactă din dosar.

Legea nr. 172/2024 a înăsprit regimul art. 336. Pentru forma de bază, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Amenda penală a fost eliminată ca alternativă.

Tot prin această lege a fost introdus art. 83 alin. (2^1) Cod penal, potrivit căruia amânarea aplicării pedepsei nu se poate dispune pentru infracțiunile prevăzute la art. 335 și 336. În legătură cu acest aspect, Cabinetul de avocatură Vasile Nester a invocat mai multe excepții de neconstituționalitate, considerate admisibile și trimise la Curtea Constituțională pentru judecare, printre care enumerăm: în fața Curții de Apel București, Curții de Apel Constanța, Judecătoria Hârșova, Judecătoria Mangalia, Judecătoria Sectorului 1 București.

Asta nu înseamnă însă că orice dosar în care se confirmă depășirea pragului se încheie obligatoriu prin condamnare. Renunțarea la urmărirea penală și renunțarea la aplicarea pedepsei sunt instituții distincte, cu condiții proprii. Curtea de Apel București a confirmat în 2026 că interdicția privind amânarea nu poate fi extinsă prin interpretare asupra renunțării la aplicarea pedepsei.

Am explicat separat această problemă în mai multe articole publicate în categoria alcool la volan, unde sunt analizate soluțiile posibile și criteriile de individualizare.

Cu cât rezultatul este mai apropiat de 0,80 g/l, cu atât devine mai importantă verificarea cronologiei și a documentelor tehnice. În practică, merită confruntate:

• ora opririi și ora testării cu etilotestul;
• ora primei și a celei de-a doua recoltări;
• rezultatele ambelor mostre biologice;
• fișa de examen clinic și procesul-verbal de recoltare;
• documentele privind aparatul folosit în trafic;
• modul de etichetare, conservare și transport al mostrelor;
• eventualele concluzii ale unei expertize medico-legale privind valoarea la momentul conducerii (trebuie discutat cu un avocat specializat în alcool la volan înainte de solicitarea unui astfel de raport de expertiză).

Aceste verificări nu înseamnă că orice diferență formală conduce la excluderea probei sau la clasare. Ele arată însă dacă valoarea pe care se întemeiază acuzația este susținută de un traseu probator coerent.

Câteva lucruri sunt utile indiferent de valoarea afișată:

1. te supui recoltării atunci când aceasta este obligatorie; refuzul sau sustragerea reprezintă o infracțiune distinctă;
2. notezi ora opririi, ora testării și orele recoltărilor;
3. dacă valoarea este între 0,11 și 0,40 mg/l și vrei verificarea prin sânge, soliciți recoltarea în momentul prevăzut de lege;
4. formulezi pe loc eventualele obiecții privind procedura și ceri consemnarea lor; dacă organele de poliție (ca regulă, doi polițiști te conduc la INML, IML sau spital, după caz, pentru recoltare) nu consemnează obiecțiunile, nu semna procesul-verbal de constatare. Este foarte important ce se declară atunci, pe loc, pentru că declarațiile vor fi invocate ulterior dacă dorim să le contrazicem;
5. nu conduci dacă dovada este fără drept de circulație;
6. înainte de declarații detaliate despre consum, verifici exact ce acte există și care este situația probatorie.

Dacă problema dosarului este refuzul recoltării, regulile sunt diferite și sunt explicate separat pe pagina despre refuzul recoltării de probe.

Nicio cifră de pe etilotest nu decide singură existența infracțiunii. Valoarea de 0,40 mg/l din aerul expirat stabilește obligația de recoltare, iar pragul penal este de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, raportat juridic la momentul conducerii.

Într-un dosar aflat în apropierea pragului, analiza pe care o facem pornește de la cronologie și de la probele biologice. Cele două mostre, orele recoltării și, atunci când este necesar, expertiza medico-legală stabilesc dacă limita penală era depășită în momentul relevant, iar o conversie aproximativă între aerul expirat și sânge nu are ce căuta în această analiză.

Diferența dintre contravenție și infracțiune poate sta într-o sutime, însă concluzia se trage din întregul traseu probator care leagă momentul conducerii de rezultatele biologice, iar fiecare act din acest traseu poate fi verificat.

Urmează să publicăm în curand soluțiile posibile pentru alcool la volan [art. 336 alin. (1) Cod penal], atât din perspectivă legală, adică permise de legislația penală, dar mai ales cele pe care practica judiciară le relevă, cu exemple practice și situații particulare care au condus la pronunțarea soluțiilor. Verifică secțiunea Resurse, la Infracțiuni rutiere. Acolo vom publica.