Legea penală mai favorabilă: ce lege se aplică unei fapte din 2023

Potrivit art. 5 alin. (1) din Codul penal, în forma publicată pe Portalul Legislativ, dacă de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Regula permite atât ultraactivitatea legii vechi, cât și retroactivitatea legii noi, dar numai atunci când reglementarea respectivă este mai favorabilă persoanei judecate. Nu anul în care se pronunță hotărârea decide singur legea aplicabilă, ci comparația dintre regimurile succesive care au existat între faptă și soluția definitivă.

Art. 5 alin. (2) extinde mecanismul și asupra actelor normative sau prevederilor declarate neconstituționale, precum și asupra ordonanțelor de urgență aprobate cu modificări ori respinse, dacă în perioada în care au fost în vigoare au conținut dispoziții penale mai favorabile.

Aplicarea legii penale mai favorabile nu depinde de formularea unei cereri. Instanța trebuie să o analizeze din oficiu atunci când există o succesiune de legi penale relevante. Avocații pot însă indica expres diferențele dintre regimuri și efectul lor concret asupra soluției.

Legea nr. 172 din 31 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 31 mai 2024, a intrat în vigoare la 3 iunie 2024. Pentru infracțiunea de conducere sub influența alcoolului, modificările relevante sunt substanțiale.

• art. 336 alin. (1) nu mai prevede amenda ca alternativă la pedeapsa închisorii;
• pedeapsa principală este închisoarea de la 1 la 5 ani, însoțită obligatoriu de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi;
• prin art. 83 alin. (2¹) Cod penal, amânarea aplicării pedepsei a fost exclusă pentru infracțiunile prevăzute de art. 335 și art. 336;
• art. 66 alin. (1¹) lit. b) permite interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule, atunci când instanța alege acest drept dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1), pe o durată de la 1 la 10 ani. În reglementarea anterioară, durata generală a pedepsei complementare era de la 1 la 5 ani.

În schimb, pragul de 0,80 g/l alcool pur în sânge și limitele închisorii de la 1 la 5 ani au rămas neschimbate. Pragul și momentul la care trebuie raportată valoarea sunt explicate separat în articolul despre pragul de alcoolemie de la care fapta este infracțiune.

Pentru o faptă de la art. 336 alin. (1) comisă înainte de 3 iunie 2024, forma anterioară este mai favorabilă: păstrează alternativa amenzii și nu exclude amânarea aplicării pedepsei. Diferența privind durata dreptului de a conduce poate constitui un argument suplimentar atunci când, în concret, se pune problema aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i).

Nu este permisă alegerea amenzii din legea veche, combinată cu o altă instituție favorabilă din legea nouă, dacă rezultatul nu există în niciuna dintre reglementările succesive. O asemenea combinație ar crea o lex tertia, adică o a treia lege construită de instanță.

Problema a fost tranșată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, iar de atunci instanțele penale o aplică fără excepție. Pentru o înțelegere mai ușoară a regulii, redăm formula prin care Curtea a stabilit limita interpretării art. 5 Cod penal.

Din această decizie reținem regula pe care o aplicăm în fiecare dosar cu succesiune de legi: reglementările se compară în întregul lor, fără a fi combinate. Analiza trebuie să cuprindă condițiile de incriminare, cauzele care influențează răspunderea, natura și limitele pedepsei, instituțiile de individualizare și, atunci când sunt relevante, pedepsele complementare.

Comparația este totodată una in concreto. Nu este suficient să afirmi că o lege este, în general, mai blândă. Trebuie verificat efectul fiecărui regim asupra persoanei și situației judecate, fără ruperea unor dispoziții din ansamblul din care fac parte.

Pentru o faptă obișnuită de conducere sub influența alcoolului, comisă înainte de 3 iunie 2024 și judecată după această dată, comparația pornește de la tratamentul sancționator și de la soluțiile de individualizare accesibile.

Sub forma anterioară Legii nr. 172/2024, art. 336 alin. (1) prevedea închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. Amânarea aplicării pedepsei putea fi dispusă dacă erau îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, iar pedeapsa complementară nu era prevăzută de art. 336 ca sancțiune obligatorie.

În forma actuală, art. 336 alin. (1) prevede închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Amenda nu mai este prevăzută, iar art. 83 alin. (2¹) exclude expres amânarea aplicării pedepsei.

Aceste diferențe sunt suficiente, în majoritatea cauzelor privind fapte anterioare datei de 3 iunie 2024, pentru ca forma veche să fie mai favorabilă. Totuși, instanța trebuie să motiveze comparația raportat la cauza concretă, nu să aplice automat eticheta „lege veche”.

Important este și faptul că alegerea legii mai favorabile nu înseamnă că instanța trebuie să dispună efectiv amenda sau amânarea. Înseamnă că dosarul se judecă în cadrul regimului care permite acele soluții, iar alegerea soluției concrete se face separat, potrivit condițiilor și criteriilor de individualizare.

Pentru un exemplu de hotărâre judecătorească (jurisprudență) în materia art. 336, ne raportăm la Decizia nr. 156/A/2025 din 24 iunie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală. Fapta fusese comisă la 8 decembrie 2023, iar persoana în cauză fusese trimisă în judecată pentru art. 336 alin. (1) Cod penal.

Prima instanță a constatat că între data faptei și judecată intrase în vigoare Legea nr. 172/2024. A comparat regimurile și a reținut că forma anterioară permitea amenda și nu excludea amânarea aplicării pedepsei, în timp ce noua reglementare este mai severă. Înalta Curte a menținut hotărârea, decizia din apel fiind definitivă. Pasajul pe care îl redăm arată în ce termeni a fost stabilită legea aplicabilă.

Valoarea acestei spețe pentru dosarele de art. 336 stă în faptul că instanțele au comparat chiar cele două forme succesive ale textului, fără a recurge la analogia cu o altă infracțiune rutieră. Elementele de severitate identificate au fost eliminarea amenzii, caracterul obligatoriu al pedepsei complementare și excluderea amânării, iar aceleași elemente le invocăm și noi atunci când solicităm aplicarea formei anterioare.

Nu. Art. 337 Cod penal, privind refuzul sau sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice, nu a fost inclus în interdicția de la art. 83 alin. (2¹). Prin urmare, amânarea aplicării pedepsei a rămas posibilă și pentru faptele comise după 3 iunie 2024, dacă sunt îndeplinite condițiile generale ale art. 83.

Nici pedeapsa principală prevăzută de art. 337 nu a fost modificată prin Legea nr. 172/2024. Diferența temporală poate apărea însă în materia pedepsei complementare: dacă instanța apreciază că este necesară interzicerea dreptului de a conduce potrivit art. 66 alin. (1) lit. i), limita maximă este în prezent de 10 ani, față de 5 ani în reglementarea anterioară.

De aceea, la art. 337 nu se poate spune, doar prin raportare la 3 iunie 2024, că legea veche este automat mai favorabilă în orice dosar. Comparația depinde de sancțiunile și instituțiile care pot fi aplicate concret. Regimul refuzului este explicat separat pe pagina despre refuzul recoltării de probe biologice și în articolul despre amânarea aplicării pedepsei la art. 337.

Și aici trebuie evitată o echivalare completă cu art. 336. Art. 335 alin. (2), care acoperă între altele conducerea în perioada în care dreptul de a conduce este suspendat sau după anularea permisului, păstrează pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Legea nr. 172/2024 nu a eliminat această alternativă. A introdus însă art. 335 în interdicția de la art. 83 alin. (2¹), astfel încât pentru faptele comise de la 3 iunie 2024 amânarea aplicării pedepsei nu mai poate fi dispusă. În plus, modificarea art. 66 poate conta dacă se pune problema interzicerii dreptului de a conduce ca pedeapsă complementară.

Așadar, art. 335 alin. (2) și art. 336 au în comun excluderea amânării după 3 iunie 2024, dar nu au același tratament sancționator principal. Situațiile de conducere cu dreptul suspendat ori cu permisul anulat sunt tratate distinct pe pagina despre conducerea fără permis.

Pentru art. 336, reperul principal al acestui articol este 3 iunie 2024. Există însă și o modificare anterioară care poate deveni relevantă atunci când fapta este mai veche.

Legea nr. 200/2023, publicată la 6 iulie 2023 și intrată în vigoare la 9 iulie 2023, a modificat mai multe infracțiuni rutiere. La art. 336 a eliminat din text sintagma referitoare la momentul prelevării mostrelor biologice, declarată anterior neconstituțională, și a introdus forma agravată de la alin. (3). Tot prin aceeași lege a fost introdus art. 336¹, privind consumul de alcool sau substanțe psihoactive după un accident cu victime.

Dacă fapta este anterioară datei de 9 iulie 2023, comparația nu trebuie oprită la formele existente înainte și după Legea nr. 172/2024. Se verifică toate reglementările penale succesive care au fost în vigoare între momentul faptei și judecarea definitivă.

În schimb, modificările din O.U.G. nr. 195/2002 privind permisul, suspendarea administrativă sau procedura de redobândire nu se introduc automat în comparația globală de la art. 5 Cod penal. Ele au propriile reguli de aplicare în timp și, uneori, dispoziții tranzitorii exprese. Efectele asupra permisului sunt tratate separat în articolul despre permisul reținut pentru alcoolemie.

Reperul juridic este data săvârșirii infracțiunii, nu simplul fapt că în rechizitoriu apare un anumit an. Într-un dosar obișnuit de art. 336, trebuie verificată data și intervalul în care a avut loc efectiv conducerea, astfel cum rezultă din actul de sesizare și din probe.

O eroare materială sau o neconcordanță între descrierea faptei și probatoriu trebuie lămurită în proces, pentru că mențiunea dintr-un proces-verbal sau dintr-un rechizitoriu nu se verifică singură. În dosarele cu fapte apropiate de 3 iunie 2024, această verificare trebuie făcută înaintea oricărei discuții despre individualizare.

Există și situații mai rare în care activitatea infracțională se prelungește în timp ori traversează momentul intrării în vigoare a unei legi noi. Atunci analiza legii aplicabile nu poate fi redusă la alegerea mecanică a datei de început. Pentru articolul 336, acțiunea de conducere se poate prelungi până la încetarea deplasării, astfel încât o asemenea situație trebuie analizată distinct.

În majoritatea dosarelor de alcool la volan, conducerea are loc însă într-un interval scurt și nu traversează o modificare legislativă. În aceste cauze, problema practică este pur și simplu dacă fapta a avut loc înainte sau după 3 iunie 2024.

După rămânerea definitivă a hotărârii nu se mai aplică mecanismul larg de comparație din art. 5, ci regulile distincte ale art. 6 Cod penal. Acestea urmăresc în principal să înlăture partea din sancțiune care nu mai are suport într-o lege nouă mai favorabilă.

Art. 6 nu se limitează numai la reducerea închisorii la noul maxim special. Textul reglementează și situația în care noua lege prevede numai amenda, precum și efectele asupra măsurilor educative, pedepselor complementare și măsurilor de siguranță.

În cazul Legii nr. 172/2024, problema nu apare însă în favoarea unei persoane condamnate definitiv pentru art. 336 sub reglementarea anterioară. Legea din 2024 nu a devenit mai blândă: a eliminat amenda, a făcut obligatorie pedeapsa complementară și a exclus amânarea. Prin urmare, ea nu poate fi folosită după definitivare pentru a agrava retroactiv situația persoanei condamnate.

Trebuie separate două planuri. Pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 Cod penal este o sancțiune penală și intră în analiza legii penale mai favorabile atunci când este incidentă. Reținerea permisului, suspendarea administrativă a dreptului de a conduce și anularea permisului sunt reglementate de O.U.G. nr. 195/2002 și nu se confundă cu pedeapsa complementară.

Aceste efecte administrative nu se compară automat după mecanismul art. 5. Pentru ele trebuie verificată norma rutieră aplicabilă și eventualele dispoziții tranzitorii. De exemplu, legiuitorul a prevăzut în anumite modificări ale O.U.G. nr. 195/2002 reguli exprese privind aplicarea unor noi perioade de suspendare și faptelor anterioare.

Legătura cu soluția penală rămâne însă importantă. O condamnare definitivă pentru art. 336 atrage anularea permisului în condițiile art. 114 din O.U.G. nr. 195/2002, în timp ce o soluție precum renunțarea la aplicarea pedepsei nu produce același efect, deși poate atrage suspendarea administrativă prevăzută de legea rutieră.

Din acest motiv, efectele asupra permisului trebuie analizate după stabilirea soluției penale și a formei de lege aplicabile, nu folosite ca unicul criteriu pentru construirea unei legi penale mai favorabile.

Instanța trebuie să aplice din oficiu art. 5 Cod penal atunci când între data faptei și judecarea definitivă au intervenit reglementări penale succesive. Chestiunea poate fi pusă în discuție încă din cursul judecății în fond și trebuie rezolvată în hotărâre.

Avocații pot formula expres analiza comparativă, indicând forma fiecărui text la datele relevante și consecința concretă asupra dosarului. La art. 336, comparația nu ar trebui să se raporteze la limitele închisorii, pentru că acestea au rămas aceleași. Diferența se află în alternativa amenzii, amânarea aplicării pedepsei și regimul pedepsei complementare.

Dacă prima instanță aplică forma actuală unei fapte anterioare datei de 3 iunie 2024 fără să analizeze art. 5 sau face o comparație fragmentară, problema poate fi criticată în calea de atac. Dacă legea se schimbă din nou înainte de rămânerea definitivă a cauzei, instanța trebuie să includă și noua reglementare în comparație.

Pentru un dosar de art. 336, analiza poate fi făcută într-o ordine relativ simplă.

1. Stabilești data exactă a conducerii și verifici dacă fapta este anterioară datei de 3 iunie 2024.
2. Verifici forma art. 336 în vigoare la data faptei și toate modificările penale intervenite până la judecarea definitivă.
3. Compari condițiile de incriminare și tratamentul sancționator, fără combinarea dispozițiilor favorabile din legi diferite.
4. Verifici dacă amenda era disponibilă și dacă, în concret, instituția amânării aplicării pedepsei putea fi analizată.
5. Compari regimul pedepsei complementare, inclusiv durata dreptului de a conduce dacă instanța are în vedere art. 66 alin. (1) lit. i).
6. Dacă sunt mai multe infracțiuni, verifici și regulile de sancționare a pluralității, pentru a nu construi un rezultat hibrid din regimuri succesive.
7. Separi efectele penale de măsurile administrative privind permisul și verifici pentru acestea normele rutiere aplicabile.
8. Verifici dacă hotărârea explică de ce una dintre legi este mai favorabilă, nu doar dacă menționează formal art. 5 Cod penal.

Într-un dosar cu o faptă din 2023 sau din perioada 1 ianuarie-2 iunie 2024, comparația cu forma actuală a art. 336 nu este o chestiune secundară. Ea poate decide dacă instanța poate analiza amenda sau amânarea aplicării pedepsei și ce regim al pedepsei complementare intră în discuție.

Pentru faptele de conducere sub influența alcoolului comise înainte de 3 iunie 2024 și nesoluționate definitiv la momentul modificării, art. 5 Cod penal obligă instanța să compare regimurile succesive. În materia art. 336 alin. (1), forma anterioară Legii nr. 172/2024 este, în mod obișnuit, mai favorabilă pentru că păstra amenda și posibilitatea amânării aplicării pedepsei și nu prevedea pedeapsa complementară ca sancțiune obligatorie.

Comparația trebuie făcută global și în concret. Nu poți combina instituții favorabile din forme diferite ale legii, iar efectele administrative asupra permisului trebuie analizate separat de sancțiunile penale. Decizia nr. 156/A/2025 a Înaltei Curți confirmă aplicarea acestui mecanism chiar într-un dosar de art. 336 privind o faptă din 2023.

Dacă dosarul privește conducerea sub influența alcoolului, cadrul general este explicat pe pagina despre alcool la volan. Dacă discuția privește soluția care poate fi obținută sub legea anterioară, vezi și articolul despre renunțarea la aplicarea pedepsei la art. 336.