Recalcularea alcoolemiei în 2026: când se poate face și când nu

Recalcularea alcoolemiei, numită în actele medico-legale estimare retroactivă a alcoolemiei, este expertiza prin care specialiștii estimează valoarea teoretică pe care alcoolemia o putea avea la un moment anterior recoltării mostrelor de sânge.

Buletinul de analiză toxicologică stabilește valorile măsurate în sângele recoltat. Art. 336 alin. (1) Cod penal privește însă momentul conducerii pe drumurile publice. Potrivit art. 336 alin. (1) Cod penal, infracțiunea există atunci când conduci un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Pragul penal și raportul dintre valoarea afișată de etilotest și cea determinată în sânge sunt explicate separat în articolul despre pragul de alcoolemie de la care fapta este infracțiune.

Expertiza medico-legală se dispune în condițiile art. 172 Cod procedură penală și se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale. Normele procedurale de medicină legală prevăd expres că rezultatul calculului retroactiv reprezintă o valoare teoretică aproximativă, nu o măsurare directă a alcoolemiei de la momentul conducerii.

Mai exact, art. 33 alin. (3) din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale prevede că acest calcul se efectuează numai în institutele de medicină legală, de o comisie formată dintr-un medic legist primar și un farmacist sau toxicolog primar care lucrează în laboratorul de toxicologie medico-legală al institutului, ambii având statut de expert.

Forma inițială a art. 336 alin. (1) Cod penal lega pragul de 0,80 g/l de momentul prelevării mostrelor biologice. Curtea Constituțională a declarat neconstituțională această sintagmă prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015.

Curtea a arătat ulterior, inclusiv prin Decizia nr. 24/2021, că momentul la care trebuie raportată valoarea prevăzută de art. 336 alin. (1) este cel al săvârșirii faptei de conducere. În practică, aceasta înseamnă că valorile obținute la recoltare sunt probe obiective, dar trebuie analizate în raport cu momentul conducerii și cu celelalte date ale cauzei.

Între oprirea în trafic și prima recoltare poate trece un interval în care alcoolemia evoluează. Tocmai de aceea, simpla citire a primei valori nu răspunde întotdeauna singură la întrebarea ce valoare exista la momentul conducerii.

Prin urmare, la întrebarea dacă este în interesul persoanei cercetate să solicite întotdeauna recalcularea, răspunsul este nuanțat.

Decizia nr. 3 din 12 mai 2014 a Înaltei Curți, care stabilise relevanța primei prelevări în ipoteza dublei recoltări, trebuie citită astăzi în contextul normativ în care a fost pronunțată: textul art. 336 conținea atunci sintagma declarată neconstituțională câteva luni mai târziu. După Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014, problema valorii de la momentul conducerii este una de probațiune, evaluată în fiecare dosar prin raportare la toate datele relevante.

Condițiile tehnice sunt stabilite prin Reperele metodologice în expertiza medico-legală de estimare retroactivă a alcoolemiei, aprobate prin Hotărârea Consiliului Superior de Medicină Legală nr. 1 din 30 mai 2023.

Calculul retroactiv propriu-zis se efectuează atunci când cele două valori din sânge arată că persoana se afla, la momentul recoltărilor, în faza de eliminare constantă a alcoolului. Reperele stabilesc două condiții cumulative:

• valoarea obținută la a doua recoltare este cu cel puțin 0,10 g‰ mai mică decât valoarea de la prima recoltare;
• prima valoare a alcoolemiei este mai mare de 0,20 g‰.

În exemplul de la început, valorile de 2,41 g‰ și 2,18 g‰ descriau o scădere de 0,23 g‰ într-o oră. Expertiza a putut estima retroactiv valoarea de la momentul relevant și a obținut 2,74 g‰.

Înainte de calcul, contează și regularitatea recoltării și a documentației: existența mostrelor biologice necesare, orele consemnate, rezultatele analitice și intervalul dintre recoltări. O neconcordanță între aceste date nu se rezolvă printr-o formulă, ci trebuie lămurită înainte ca rezultatul expertizei să fie folosit în dosar.

Este importantă însă o distincție pe care analizele (articolele) mai vechi o omit frecvent. Dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru calculul retroactiv în faza de eliminare constantă, analiza medico-legală nu se oprește automat. Reperele din 2023 prevăd că, în celelalte situații, comisia poate face o estimare a alcoolemiei la momentul cu relevanță juridică prin raportare la pragul de 0,80 g‰, chiar dacă nu poate furniza o cifră exactă. Sunt acest aspect, din perspectiva juridică, avem anumite rezerve, întrucât o condamnare nu poate fi pronunțată când există o urmă de îndoială, aceasta profitându-i inculpatului, însă acest aspect îl vom trata ulterior într-un articol separat.

Până în 2023, materia a fost influențată de reperele metodologice aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18 septembrie 2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală. Între altele, acestea conțineau reguli privind intervalul dintre încetarea consumului și evenimentul rutier, diferențiate în funcție de consumul pe stomacul gol sau după ingestia de alimente.

Curtea de Apel Cluj a anulat Hotărârea nr. 2/2015 prin sentința civilă nr. 121/2022 din 3 mai 2022, în dosarul nr. 830/33/2021, soluția rămânând definitivă la 5 aprilie 2023. Ulterior, Consiliul Superior de Medicină Legală a adoptat noile repere prin Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2023.

Consecința practică este simplă: regulile metodologice din 2015, inclusiv formulele prezentate în materiale juridice mai vechi, nu trebuie folosite ca repere actuale. O cerere de expertiză trebuie raportată la metodologia în vigoare la momentul efectuării lucrării medico-legale.

Dacă a doua valoare nu este cu cel puțin 0,10 g‰ mai mică decât prima, nu sunt îndeplinite condițiile tehnice pentru calculul retroactiv în faza de eliminare constantă. Aceasta nu înseamnă însă, în mod automat, că instituția medico-legală nu mai poate formula nicio concluzie pentru dosar.

Reperele din 2023 permit, în asemenea situații, o estimare raportată la pragul de 0,80 g‰. În faza de absorbție, în care alcoolemia este în creștere, nu poate fi stabilită prin aceeași metodă o valoare retrospectivă exactă. Poate conta însă concluzia medico-legală privind direcția evoluției și raportul posibil dintre valoarea de la momentul conducerii și prima valoare măsurată.

De aceea, nu este corectă regula simplificată întâlnită în practică potrivit căreia „dacă alcoolemia era în absorbție, expertiza nu se poate face și atât”.

Nici valoarea primei mostre nu permite singură o concluzie universală. Cu cât cazul este mai apropiat de prag și cronologia mai relevantă, cu atât analiza fazei metabolice poate deveni mai importantă. La valori mai ridicate, utilitatea concretă a expertizei trebuie totuși evaluată în funcție de intervale și de toate probele, nu după un prag orientativ inventat.

Declarația de consum contează, dar nu înlocuiește valorile măsurate în sânge. Formularul actual al procesului-verbal de recoltare, prevăzut în anexa nr. 1 la Normele aprobate prin H.G. nr. 877/2024, cuprinde parametrii antropometrici și mențiuni privind tipul și cantitatea băuturii, intervalul consumului, consumul de alimente și bolile declarate.

Aceste date pot fi relevante pentru interpretarea medico-legală, dar normele procedurale privind activitatea de medicină legală prevăd expres că un calcul retroactiv nu poate fi efectuat numai pe baza declarațiilor existente la dosar. Punctul de plecare rămâne reprezentat de probele biologice și de datele obiective ale cauzei.

În practică întâlnim des declarația conducătorului auto audiat potrivit căreia ar fi consumat încă o bere pe care o avea în posesie fix înainte de oprire. În registrul juridic actual, această declarație nu mai avantajează persoana cercetată, ci dimpotrivă. 

Există și o limită procedurală, și anume: art. 33 alin. (5) din aceleași norme prevede că o expertiză de calcul retroactiv se efectuează pentru o singură variantă de consum. Pentru variante diferite, noi calcule se efectuează numai la solicitarea organelor judiciare, în condițiile alin. (6). De aceea, o declarație de consum nu trebuie privită ca o ipoteză care poate fi schimbată succesiv până când apare un rezultat favorabil.

Din acest motiv, declarația trebuie să fie cât mai exactă și să reflecte ceea ce îți amintești în mod real la momentul recoltării. O versiune modificată ulterior pentru a se potrivi rezultatului toxicologic poate ridica probleme de credibilitate și va fi confruntată cu orele consemnate, valorile din sânge și celelalte probe.

În același timp, o neconcordanță între declarație și rezultatul biologic nu trebuie transformată automat într-o concluzie împotriva persoanei cercetate. Greutatea fiecărei informații se apreciază în ansamblul probelor și în raport cu obiectivele concrete ale expertizei.

Normele procedurale privind efectuarea expertizelor medico-legale spun direct că „calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative”. Diferența față de buletinul toxicologic este importantă: buletinul rezultă din măsurarea directă a mostrei de sânge, în timp ce recalcularea estimează o valoare pentru un alt moment.

Expertiza nu are o valoare probantă prestabilită și nu obligă instanța să preia automat concluzia ei. Potrivit regulilor generale din Codul de procedură penală, raportul se apreciază împreună cu celelalte probe. Tocmai de aceea, aceeași expertiză poate fi relevantă în favoarea sau în defavoarea persoanei cercetate.

Dosarul prezentat la început este un exemplu: valorile din sânge erau în scădere, iar calculul retroactiv a estimat pentru momentul relevant o valoare mai mare. În alte cauze, analiza poate conduce la concluzia că nu se poate stabili o cifră exactă sau că datele disponibile nu permit excluderea unei valori sub pragul penal. În general însă, prima probă este mai mare, iar a doua mai mică, de unde desprindem concluzia că rezultatul recalculării (care, de fapt, stabilește cât a avut șoferul la momentul depistării în trafic, adică anterior prelevării primei probe) este mai mare. Deci nu întotdeauna este în interesul persoanei cercetate să solicite recalcularea alcoolemiei.

Pentru o soluție de condamnare în baza art. 336 alin. (1) Cod penal trebuie să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul conducerii îmbibația alcoolică depășea 0,80 g/l alcool pur în sânge. Nu există însă o regulă potrivit căreia expertiza este obligatorie în fiecare dosar sau că este utilă numai într-un anumit interval numeric.

Înalta Curte a arătat, prin Decizia nr. 17/2019, că determinarea alcoolemiei cu relevanță penală este o chestiune de probațiune care se evaluează în fiecare cauză în funcție de toate elementele relevante. Admiterea unei expertize se apreciază, așadar, în concret, prin raportare la pertinența și utilitatea ei.

Recalcularea poate avea o miză reală atunci când există o diferență temporală semnificativă între conducere și recoltare, când raportul dintre cele două mostre ridică o problemă privind faza intoxicației sau când valorile și cronologia pot influența concluzia referitoare la pragul de 0,80 g/l.

În schimb, nu este prudent să pornești de la ideea că orice calcul va reduce valoarea (am detaliat mai sus). Dacă cele două mostre indică o curbă descendentă, extrapolarea către un moment anterior poate conduce tocmai la o valoare mai mare. De aceea, oportunitatea cererii trebuie evaluată după citirea buletinului și a orelor din dosar.

Valoarea din aerul expirat este importantă pentru procedura rutieră, dar nu poate fi introdusă într-o formulă pentru a obține alcoolemia din sânge la momentul conducerii. Reperele metodologice din 2023 prevăd expres că nu se poate efectua calculul retroactiv strict pe baza valorilor alcoolului în aerul expirat.

Etilotestul și analiza toxicologică măsoară concentrații diferite și le exprimă în unități diferite. Rezultatul din aerul expirat, exprimat în mg/l, nu înlocuiește determinările biologice din sânge și nu poate deveni singur baza estimării retroactive. El rămâne însă o probă care poate fi apreciată de organul judiciar împreună cu celelalte date ale cauzei.

Mai există o limită importantă: potrivit reperelor din 2023, nu se pot face aprecieri asupra alcoolemiei la momentul cu relevanță juridică dacă, între acel moment și recoltarea sângelui, persoana a consumat din nou băuturi alcoolice. Un consum ulterior schimbă datele biologice pe care s-ar baza estimarea și împiedică raportarea lor simplă la momentul conducerii.

Regula este recoltarea a două mostre de sânge la interval de o oră. Art. 7 din Normele aprobate prin H.G. nr. 877/2024 prevede expres această procedură, iar art. 33 alin. (4) din normele procedurale de medicină legală leagă, în principiu, expertiza de recalculare de existența celor două probe.

Există o excepție pentru situațiile medicale obiective în care a doua probă nu a putut fi recoltată. Normele procedurale indică starea de comă, șocul traumatic și/sau hemoragic și intervențiile chirurgicale de urgență, dacă aceste împrejurări sunt dovedite prin documente medicale. Reperele din 2023 permit, în această ipoteză, utilizarea unei valori teoretice medii de eliminare a etanolului.

Este diferită situația în care a doua recoltare lipsește pentru că persoana o refuză. Art. 194 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevede că, în cazul refuzului prelevării celei de-a doua probe biologice, nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei.

Dacă apare o problemă privind refuzul recoltării, consecințele și elementele care trebuie verificate sunt tratate separat pe pagina despre refuzul recoltării de probe biologice.

Cererea se formulează în scris și trebuie să indice faptele sau împrejurările supuse evaluării și obiectivele la care expertul trebuie să răspundă, potrivit art. 172 alin. (3) Cod procedură penală. În urmărirea penală, expertiza este dispusă prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății prin încheiere motivată.

Este, de fapt, o cerere de probatorii. Dacă dosarul se află în faza de urmărire penală,  cererea se adresează parchetului, iar dacă este în faza de judecată, instanței de judecată.

Formularea obiectivelor contează. Art. 177 alin. (2) Cod procedură penală îți permite să formulezi observații cu privire la întrebările adresate expertului și să ceri modificarea sau completarea lor. Într-un dosar privind recalcularea, obiectivul trebuie să corespundă problemei reale: valoarea estimată la momentul conducerii, posibilitatea efectuării calculului ori raportarea la pragul penal atunci când metodologia nu permite stabilirea unei cifre exacte.

În funcție de datele cauzei, pot fi utile obiective precum:

• dacă valorile celor două mostre indică faza de eliminare constantă, o situație de platou sau faza de absorbție;
• dacă sunt îndeplinite condițiile metodologice pentru efectuarea calculului retroactiv;
• care este valoarea teoretică estimată la momentul conducerii, atunci când aceasta poate fi calculată;
• iar organele de cercetare penală mai adaugă și: dacă, atunci când nu poate fi indicată o valoare exactă, se pot face aprecieri în raport cu pragul de 0,80 g/l (noi nu suntem de acord cu acest obiectiv - vom detalia într-un articol separat).

În cazul expertizei de recalculare a alcoolemiei există o regulă specială. Deși Codul de procedură penală recunoaște, în general, posibilitatea participării unui expert recomandat de parte la efectuarea unei expertize, expertul medico-legal recomandat nu poate participa la activitatea comisiei care efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei.

Apărarea poate însă formula observații cu privire la obiectivele expertizei și poate solicita modificarea sau completarea acestora. După depunerea raportului, dacă sunt necesare lămuriri ori dacă lucrarea este incompletă, neclară sau contradictorie, pot fi folosite mecanismele procedurale prevăzute de Codul de procedură penală, inclusiv audierea expertului, suplimentul de expertiză sau, în condițiile legii, efectuarea unei noi expertize.

O parte dintre informațiile importante sunt consemnate chiar în documentele de recoltare. Pentru asta, este necesar să faci cerere de consultare a dosarului penal pentru că acolo se află documentele. Este util însă să îți notezi separat cronologia, cât timp o poți reda exact, pentru a putea verifica ulterior dacă actele reflectă corect ceea ce s-a întâmplat.

În dosar trebuie comparate, în special, procesul-verbal de constatare sau depistare, bonul etilotest, procesul-verbal de recoltare, fișa de examinare medicală și buletinul de analiză toxicologică. Ele fixează momente diferite ale aceleiași cronologii și pot arăta dacă orele și valorile folosite în expertiză corespund actelor primare.

1. Ora exactă a opririi în trafic și ora testării cu etilotestul.
2. Ora sosirii la unitatea medicală și ora fiecărei recoltări.
3. Ce ai consumat, în ce cantitate și în ce interval orar.
4. Dacă ai mâncat, ce anume și în ce interval.
5. Greutatea corporală și afecțiunile ori tratamentele relevante.
6. Ce ai declarat și ce a fost consemnat în procesul-verbal de recoltare.
7. Orice obiecție privind orele sau mențiunile din act, formulată înainte de semnare.

Martorii pot confirma anumite împrejurări factuale, precum intervalul consumului sau ora plecării, dar nu înlocuiesc analiza toxicologică. Rolul lor este de a completa și, după caz, de a corobora cronologia dosarului.

Nu înlocuiește buletinul de analiză toxicologică și nu transformă valorile măsurate în sânge în valori lipsite de importanță. Calculul pornește tocmai de la aceste date și le proiectează, în limitele metodologiei, către un alt moment.

Nu produce întotdeauna o cifră exactă și nici nu garantează o valoare mai mică. Rezultatul poate fi nefavorabil persoanei care a cerut expertiza, după cum poate evidenția o problemă reală privind pragul de 0,80 g/l.

Nu este, de asemenea, o etapă obligatorie în orice dosar de alcool la volan. Uneori celelalte probe permit instanței să stabilească situația relevantă, iar alteori tocmai expertiza este necesară pentru a lămuri evoluția alcoolemiei.

Spre exemplu, anumite unități de parchet solicită întotdeauna recalcularea alcoolemiei, cum este Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova. Altele solicită doar dacă a doua probă este mai mică decât 0,80 g/l. Dar în general nu se solicită din oficiu.

Dacă rezultatul probatoriului confirmă o alcoolemie peste pragul penal, discuția se mută de la tipicitatea art. 336 către individualizarea soluției. După modificările intrate în vigoare la 3 iunie 2024, una dintre instituțiile care trebuie analizate distinct este renunțarea la aplicarea pedepsei, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Înainte de cerere, pune pe aceeași cronologie patru date: momentul conducerii, ora primei recoltări, ora celei de-a doua recoltări și cele două valori din buletin. Din raportul lor se poate vedea dacă există premisele pentru un calcul retroactiv propriu-zis și ce întrebare medico-legală merită formulată.

Apoi verifică documentele de recoltare și declarația de consum. Recalcularea alcoolemiei are sens atunci când poate lămuri o problemă concretă a dosarului, nu pentru că este presupusă a fi favorabilă. În unele cauze poate susține o îndoială privind depășirea pragului; în altele poate confirma sau chiar accentua concluzia acuzării.

Acesta este motivul pentru care analiza trebuie făcută înainte de solicitarea expertizei. Pagina despre alcool la volan explică separat efectele asupra permisului și soluțiile posibile, iar cadrul legal al recoltării mostrelor poate fi verificat în Normele aprobate prin H.G. nr. 877/2024.

Practic, ordinea corectă este aceasta: mai întâi stabilești ce arată cele două mostre și în ce fază se afla alcoolul în organism, apoi verifici ce permite metodologia actuală - un calcul retroactiv, o estimare raportată la pragul de 0,80 g/l sau numai concluzia că o valoare exactă nu poate fi stabilită.