Refuzul etilotestului: ce urmează în trafic și când devine infracțiune

Refuzul etilotestului nu figurează, de altfel, în O.U.G. nr. 195/2002, printre contravențiile aplicabile conducătorilor de autovehicule. Textul instituie, la art. 38 alin. (1), obligația de a te supune testării la solicitarea polițistului rutier, însă consecințele nerespectării ei sunt de altă natură.

Potrivit art. 38 alin. (3), persoana care refuză sau nu poate să se supună testării preliminare este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice. Aceeași obligație apare, potrivit textului, la o valoare de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ea apare și atunci când aparatul indică prezența unor substanțe psihoactive.

În plus, art. 38 alin. (5) reglementează efectul asupra permisului. Polițistul rutier dispune retragerea lui până la primirea rezultatului analizei și eliberează o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație. Totodată, art. 117 alin. (1) lit. f) prevede imobilizarea vehiculului, atunci când conducerea lui nu poate fi asigurată pe loc de o altă persoană.

Prin urmare, refuzul testării preliminare produce trei efecte imediate, toate administrative. Deplasarea la unitatea medicală rămâne, astfel, obligatorie, iar verificarea continuă acolo.

De reținut: Potrivit art. 88 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, recoltarea are loc numai în prezența unui polițist rutier. Locurile sunt limitate la unități de asistență medicală autorizate, instituții medico-legale și ambulanțe cu echipaj medical.

Art. 337 Cod penal incriminează refuzul ori sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani. Textul nu se referă la testarea cu aparatul din dotarea poliției rutiere, deci momentul relevant este cel al solicitării de recoltare.

În practică, distincția a devenit decisivă în cauza soluționată prin sentința penală nr. 176/2026 a Judecătoriei Sectorului 2 București. Instanța a stabilit o condiție de tipicitate. Anterior refuzului, polițistul trebuie să fi comunicat conducătorului obligativitatea recoltării, polițistul avertizând persoana că, în caz contrar, va săvârși această infracțiune. Prin urmare, în lipsa acestei comunicări, instanța a reținut că îndoiala profită inculpatului și a dispus achitarea.

În plus, aceeași hotărâre reliefează un aspect pe care avocații îl invocă rar. O persoană care se îndepărtează înainte de testarea preliminară poate avea reprezentarea că evită amenda și suspendarea permisului. Îi poate lipsi, totuși, reprezentarea sustragerii de la prelevarea de sânge. Latura subiectivă se analizează, așadar, raportat la ceea ce i s-a adus efectiv la cunoștință.

De exemplu, un inculpat trimis în judecată la Judecătoria Sectorului 2 București refuzase categoric și repetat recoltarea, la sediul institutului medico-legal. După aproximativ douăzeci de minute a vorbit telefonic cu avocatul său. A revenit apoi asupra poziției și a cerut să îi fie prelevate probele. Personalul nu a mai procedat, totuși, la recoltare, întrucât procesul-verbal era aproape finalizat.

Prin sentința penală nr. 728/2024 din 3 octombrie 2024, instanța a respins apărarea. A reținut că infracțiunea este de consumare promptă și de pericol abstract. Prin urmare, actul de revenire asupra refuzului nu este de natură a înlătura caracterul penal al faptei deja consumate. Totodată, textul de incriminare nu prevede niciun interval în care refuzul să poată fi retractat.

Aceeași hotărâre a înlăturat și apărarea întemeiată pe necunoașterea consecințelor refuzului. Instanța a arătat că admiterea ei ar goli de conținut infracțiunea. Aplicarea textului ar depinde, astfel, de cât cunoaște fiecare conducător auto din lege.

Consecința este, în practică, limpede. Momentul în care spui „nu” la solicitarea de recoltare epuizează fapta, iar tot ce urmează după aceea privește individualizarea, nu vinovăția.

Ambele apărări apar în multe dosare și au fost analizate de instanțele de judecată. Modul în care acestea le-au tratat arată, în plus, ce fel de probe contează.

Prin sentința penală nr. 1959/2024 din 10 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 5 București a examinat o asemenea apărare. Inculpatul invoca fobia de ace, documentată printr-un raport de screening psihologic, alături de o incapacitate pulmonară de a sufla în aparat. Potrivit literaturii medico-legale citate în hotărâre, nu există niciun pericol pentru sănătatea persoanei cu această fobie în cazul puncției venoase. Instanța a adăugat că recoltarea urma să aibă loc într-o unitate medicală, cu personal specializat. A observat, în plus, că inculpatul nu încercase nici măcar o dată testarea, o încercare eșuată fiind constatată ca atare de agenți.

Hotărârea trasează, mai mult sau mai puțin întemeiat, granița exactă a apărării. Un refuz poate fi justificat atunci când atingerea adusă integrității fizice atinge pragul suferințelor de la art. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, ceea ce presupune o afecțiune dovedită cu înscrisuri medicale, distinctă de o temere de ace.

Teama de contaminare a primit același tratament. Prin sentința penală nr. 493/2025 din 21 februarie 2025, Judecătoria Sectorului 4 București a arătat că unitățile spitalicești au condiții pentru recoltare fără risc de contaminare. În plus, a reținut că situația pandemică nu este de natură a înlătura obligația conducătorului auto.

În practică, calculul pe care îl fac mulți conducători auto pornește de la ideea că refuzul costă mai puțin decât o valoare mare. Comparația textelor arată altceva. Art. 336 alin. (1) pedepsește conducerea cu o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Limitele sunt închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 337 prevede, la rândul lui, aceleași limite pentru refuz.

Instanțele au remarcat explicit această identitate. În jurisprudența instanțelor din municipiul București, se remarcă faptul că sancțiunea de la art. 337 coincide cu cea prevăzută pentru varianta tip de la art. 336. Explicația ține, tocmai, de ideea că refuzul nu trebuie să devină o cale de a evita răspunderea.

Totuși, există și o diferență de fond, în defavoarea refuzului. Infracțiunea de la art. 337 rămâne autonomă, deci nu depinde de rezultatul pe care l-ar fi avut analizele. Cine refuză pierde, totodată, singura probă capabilă să arate o valoare situată sub pragul penal.

În sens contrar, deci în favoarea refuzului, textul de lege reliefează o primă diferență, iar aceasta se prezintă sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, art. 337 Cod penal (adică refuzul recoltării probelor biologice), permite în continuare amânarea aplicării pedepsei, pe când art. 336 Cod penal, adică supunerea la recoltare (incriminată în acest caz fiind acțiunea de conducere sub influență) nu mai permite amânarea aplicării pedepsei, odată cu modificarea legii care a operat începând cu 3 iunie 2024. Cel puțin din acest aspect este inechitabil ca persoana care se supune prelevării să aibă un scenariu de pedeapsă mai aspru decât persoana care refuză recoltarea.

O altă diferență de interes în favoarea refuzului este pedeapsa complementară. La art. 336, adică conducerea sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive, pedeapsa complementară este obligatorie, iar în cazul art. 337, adică refuzul de prelevare, pedeapsa complementară este opțională, de unde rezultă ca în cazul art. 336, cea mai mare dovadă de clemență din partea organului judiciar, din perspectiva pedepsei complementare, s-ar rezuma la stabilirea unei alte interdicții de a conduce decât cea de a conduce vehicule, dar tot o diferență inechitabilă subzistă. În orice caz, vom antama acest subiect într-un articol distinct.

Potrivit art. 38 alin. (5), dovada eliberată în această procedură este fără drept de circulație. Ea marchează un interval în care conducerea unui vehicul rămâne interzisă, iar consecințele nesocotirii acestei interdicții apar chiar în dosarele analizate.

De exemplu, prin sentința penală nr. 981/2025 din 3 aprilie 2025, Judecătoria Sectorului 4 București a examinat o asemenea situație. Inculpatul refuzase recoltarea și primise dovada fără drept de circulație. S-a întors apoi la autoturismul parcat, iar același echipaj l-a oprit din nou, la aproximativ o oră distanță. Instanța a reținut concurs real între infracțiunea de la art. 337 și cea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal.

Aceeași hotărâre analizează și legea penală mai favorabilă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 172/2024, la 3 iunie 2024. Instanța a comparat regimurile succesive. A observat, astfel, că în forma actuală amânarea aplicării pedepsei este exclusă pentru infracțiunile de la art. 335 și 336 Cod penal

Pentru dosarele mai vechi, data faptei rămâne, prin urmare, un reper care poate schimba soluția de individualizare.

Art. 83 alin. (2^1) Cod penal interzice amânarea aplicării pedepsei pentru infracțiunile prevăzute la art. 335 și 336. Art. 337 nu figurează în această enumerare, deci instituția rămâne disponibilă. Condițiile generale sunt însă cumulative:

• pedeapsa stabilită să fie de cel mult 2 ani;
• inculpatul să nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii;
• să își manifeste acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității;
• instanța să aprecieze că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară.

În general, avocații invocată în astfel de cauze criteriile prev. de art. 74 Cod penal. Revin ora și intensitatea traficului, distanța parcursă, lipsa antecedentelor penale, integrarea socială și profesională și conduita din timpul procesului. Revine, de asemenea, recunoașterea faptei, care atrage reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, potrivit art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Din experiență, exemplificăm câteva repere practice, utile indiferent de ce s-a întâmplat înainte de oprire.

1. Te supui recoltării mostrelor biologice, chiar dacă ai refuzat testarea cu aparatul din trafic.
2. Dacă invoci un impediment medical, încerci totuși procedura, pentru ca un eventual obstacol obiectiv să fie constatat și consemnat.
3. Ceri ca poziția ta să fie consemnată în fișa de examen clinic, în termenii în care ai exprimat-o.
4. Notezi ora opririi, ora ajungerii la unitatea medicală și ora solicitării de recoltare.
5. Nu conduci cu dovada fără drept de circulație, oricât de scurt ar fi drumul.
6. Păstrezi actele medicale care explică o afecțiune preexistentă, pentru că ele se reconstituie greu după câteva luni.
7. Citești cu atenție procesul-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de poliție la IML, INML sau altă unitate de recoltare autorizată, iar dacă ai obiecțiuni le consemnezi. Semnezi doar după ce ești de acord cu cele menționate în cuprinsul PV-ului și fii rezervat în declarații.
8. Nu în ultimul rând, discuți cu un avocat înainte de a da declarații de orice fel.

Totuși, ultimul punct cântărește mai mult decât pare. Declarațiile date în noaptea respectivă rămân la dosar și revin în motivări pe tot parcursul dosarului, mai ales dacă le contrazicem prin declarații ulterioare.

Dacă situația ta privește o valoare depistată, regulile sunt altele și le găsești pe pagina despre alcool la volan. Când testarea a vizat substanțe psihoactive, procedura are pași suplimentari, explicați pe pagina despre droguri la volan. Pentru analiza unui refuz deja consumat, detaliile procedurale sunt pe pagina de avocat refuz recoltare probe.