Refuz recoltare din motive medicale: ce decid instanțele la art. 337

Art. 337 Cod penal pedepsește refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de a se supune prelevării mostrelor biologice necesare stabilirii alcoolemiei ori a prezenței substanțelor psihoactive. Pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani.

Potrivit art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, recoltarea în materia conducerii sub influența alcoolului sau a altor substanțe se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul persoanei examinate. Consimțământul privește executarea fizică a procedurii. În situațiile în care legea impune recoltarea, refuzul de a consimți poate realiza conduita prevăzută de art. 337.

Aceeași regulă apare în normele aprobate prin H.G. nr. 877/2024. Recoltarea se face de personalul medical abilitat, în prezența polițistului rutier, pe baza consimțământului consemnat în procesul-verbal. Personalul medical oprește procedura atunci când declarațiile sau comportamentul persoanei exprimă un refuz.

Din perspectiva motivului medical, analiza privește situația concretă: existența afecțiunii, intensitatea ei, riscul produs de recoltare, constatările personalului medical, momentul în care motivul a fost invocat și documentele care îl confirmă. O simplă explicație formulată după faptă are o greutate diferită de o contraindicație constatată medical chiar în momentul în care se încearcă recoltarea.

Art. 3 din normele aprobate prin H.G. nr. 877/2024 stabilește criteriul medical cel mai clar din procedura actuală. Recoltarea mostrelor biologice este asimilată urgențelor medicale și trebuie efectuată de instituțiile medicale autorizate, cu excepția situației în care procedura pune în pericol iminent viața persoanei.

Textul privește conduita personalului medical și oferă, în același timp, un reper obiectiv pentru situațiile în care starea de sănătate este invocată într-un dosar penal. O constatare medicală făcută pe loc, potrivit căreia prelevarea ar crea un asemenea pericol, are o semnificație juridică diferită de teama de ac, de disconfort sau de o stare de anxietate relatată ulterior.

Procesul-verbal de recoltare este important tocmai din acest motiv. Modelul prevăzut de normele actuale permite consemnarea motivelor pentru care recoltarea nu a putut fi efectuată. Fișa de examinare clinică, procesul-verbal și eventualele documente medicale existente înaintea evenimentului formează, împreună, baza pe care poate fi verificată susținerea privind o imposibilitate medicală reală.

Separat de această regulă procedurală, instanța poate analiza și cauzele justificative sau de neimputabilitate prevăzute de Codul penal, atunci când situația medicală invocată are legătură cu una dintre acestea. Hotărârile citate mai jos arată o evaluare strictă a fobiei de ace, a panicii și a temerii de contaminare.

Pentru a așeza discuția pe un reper concret, ne raportăm la o sentință a Judecătoriei Sectorului 5 București, care conține unul dintre cele mai clare raționamente în materia refuzului motivat medical. Instanța a pornit de la art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, privind viața privată și integritatea fizică, și a raportat intensitatea atingerii la standardul art. 3 din Convenție. Redăm considerentul, pentru că formularea lui este cea la care ne raportăm și noi atunci când evaluăm o asemenea apărare.

Raționamentul aparține acestei hotărâri și trebuie citit în contextul cauzei. Art. 3 din Convenție privește tortura și tratamentele inumane ori degradante, iar instanța a plasat puncția venoasă efectuată de personal medical sub acest nivel de suferință.

În motivare a fost invocată și Decizia Curții Constituționale nr. 456 din 28 octombrie 2004. Decizia a fost pronunțată sub vechea reglementare rutieră, care incrimina și sustragerea de la testarea aerului expirat, astfel că trebuie folosită cu această precizare. Ca reper constituțional, Curtea a tratat recoltarea sângelui drept o procedură medicală obișnuită și a respins calificarea ei drept tortură sau tratament inuman ori degradant.

Curtea Constituțională a făcut atunci și distincția dintre un sindrom alergic sever la tratamente injectabile și simplele fobii ori temeri. Pentru reglementarea actuală, situația medicală se verifică împreună cu art. 337 Cod penal, art. 190 alin. (8) Cod procedură penală și normele aprobate prin H.G. nr. 877/2024.

Fobia de ace apare în practică atât ca afirmație a persoanei, cât și ca afecțiune susținută prin documente medicale. Valoarea probatorie a actelor este importantă, însă existența diagnosticului reprezintă doar o parte a analizei. Instanța verifică în continuare efectul concret al afecțiunii asupra posibilității de recoltare.

În cauza soluționată prin sentința penală nr. 3184/2024, fobia era confirmată printr-o scrisoare medicală, astfel încât existența afecțiunii nu a fost pusă la îndoială. Judecătoria Sectorului 4 a dat însă o interpretare interesantă situației, și anume a considerat că afecțiunea era cunoscută anterior conducerii, iar persoana în cauză și-a asumat, prin participarea la trafic, obligațiile care decurg din calitatea de conducător auto. Considerentul arată exact cum a fost construit acest raționament.

În cauza soluționată de Judecătoria Sectorului 5 prin sentința nr. 1959/2024 exista, de asemenea, documentație privind fobia de ace. Instanța a avut în vedere faptul că frica de injecții este încadrată în categoria tulburărilor anxioase și poate produce reacții de panică, dar a apreciat că puncția venoasă nu crea un pericol pentru sănătate. A contat și împrejurarea că recoltarea urma să se facă într-o unitate medicală, cu posibilitatea acordării imediate a ajutorului medical necesar.

Din aceste hotărâri desprindem o distincție pe care o explicăm de fiecare dată persoanei în cauză: un diagnostic anterior dovedește existența afecțiunii, însă imposibilitatea recoltării cere elemente suplimentare, despre efectele concrete pe care procedura le-ar fi produs în acel moment. Documentele medicale rămân utile, iar rolul lor se vede mai ales la individualizare.

Într-o cauză în care s-a invocat o alergie la înțepături, Judecătoria Sectorului 4 a analizat atât riscul medical concret, cât și obligațiile aferente calității de conducător auto. Instanța a arătat că recoltarea se efectuează în mediu medical, de personal calificat, care poate interveni dacă apare o consecință medicală.

Redăm pasajul relevant, pentru că instanța a formulat aici și argumentul de principiu pe care îl întâlnim, sub diverse forme, în majoritatea hotărârilor din această materie.

Teama de contaminare a fost analizată expres în perioada pandemiei. În sentința penală nr. 493/2025, privind o faptă din 24 iunie 2020, persoana a explicat că se temea de infectarea cu coronavirus. Instanța a raportat această teamă la condițiile în care se realiza procedura în unitatea medicală.

Ceea ce au în comun aceste hotărâri este legătura cerută între motivul medical invocat și un risc concret produs de recoltare. Cu cât această legătură este consemnată și susținută medical chiar în momentul procedurii, cu atât analiza se îndepărtează de zona unei simple temeri subiective, iar apărarea capătă un temei pe care instanța îl poate verifica.

Panica poate explica împrejurările în care a fost exprimat refuzul și poate conta la individualizarea soluției. Pentru încadrarea juridică, instanțele au urmărit dacă starea invocată a avut intensitatea și caracteristicile unei cauze care înlătură imputabilitatea sau dacă a rămas o reacție emoțională la situația creată.

Un exemplu îl oferă sentința penală nr. 2836/2024 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în care persoana în cauză a declarat că la INML „s-a blocat, s-a panicat”. Instanța a reținut infracțiunea, a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare și a dispus amânarea aplicării ei pe un termen de supraveghere de 2 ani, iar starea descrisă a fost valorificată la individualizare împreună cu celelalte împrejurări personale și factuale. Considerentul pe care îl redăm privește tocmai efectul acestei individualizări asupra dreptului de a conduce.

În sentința nr. 1959/2024, Judecătoria Sectorului 5 a ales o soluție diferită în privința dreptului de a conduce și a impus obligația de a nu conduce pe durata termenului de supraveghere. Diferența arată caracterul concret al individualizării. Mecanismul este explicat separat în articolul despre amânarea aplicării pedepsei la art. 337.

Regimul testării în aerul expirat este diferit de cel al prelevării mostrelor biologice. Potrivit art. 38 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, persoana care refuză sau nu poate să se supună testării pentru alcool ori substanțe psihoactive este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice.

O afecțiune respiratorie care face imposibilă folosirea etilotestului conduce, așadar, la recoltarea mostrelor biologice. Legea tratează expres și imposibilitatea de testare, astfel că problema medicală trebuie spusă imediat și consemnată în actele întocmite de polițist.

Într-o cauză, persoana a invocat ulterior o afecțiune pulmonară pentru a explica lipsa testării. Instanța a acordat importanță absenței unei constatări obiective, făcute la momentul opririi, privind imposibilitatea testării. Această distincție arată de ce consemnarea imediată a problemei medicale are valoare probatorie.

Diferența dintre refuzul etilotestului, imposibilitatea testării și refuzul recoltării este dezvoltată în articolul despre refuzul etilotestului și refuzul recoltării.

Art. 74 Cod penal include, între criteriile de individualizare, starea de sănătate, situația familială, motivul săvârșirii faptei și conduita persoanei. Actele medicale pot avea, prin urmare, un rol important și în cauzele în care răspunderea penală rămâne incidentă.

Pentru o ancoră jurisprudențială, ne raportăm la o faptă din 13 iulie 2024, ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 172/2024. În sentința penală nr. 1568/2025, instanța a avut în vedere hipertensiunea, depresia, necesitatea administrării urgente a medicamentelor și nevoia de deplasare la unități sanitare, a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare și a amânat aplicarea ei pe un termen de supraveghere de 2 ani. Motivarea arată cum au fost puse în balanță gravitatea conduitei și situația medicală a persoanei.

În aceeași hotărâre, instanța a legat alegerea amânării și de efectul pe care o condamnare l-ar fi avut asupra posibilității de a conduce. Starea de sănătate a fost avută în vedere și la obligația de muncă neremunerată în folosul comunității, pe care instanța a considerat-o inutilă pentru procesul de îndreptare în circumstanțele concrete.

În cabinet, acesta este planul pe care îl pregătim atunci când răspunderea penală nu poate fi înlăturată: natura afecțiunii, tratamentul, deplasările medicale necesare, capacitatea de muncă și situația familială, fiecare susținută prin înscrisuri. Pentru condițiile și efectele acestei soluții, inclusiv pentru faptele comise după 3 iunie 2024, vezi articolul despre amânarea aplicării pedepsei la art. 337.

Un motiv medical se verifică mai ușor atunci când există documente anterioare faptei și consemnări făcute în aceeași noapte. O scrisoare medicală veche, o externare, o evaluare psihiatrică sau psihologică și tratamentul prescris pot demonstra existența afecțiunii. Fișa de examinare clinică și procesul-verbal arată, în schimb, ce s-a întâmplat efectiv în momentul recoltării.

Diferența dintre cele două categorii de documente este importantă. Actele medicale anterioare dovedesc istoricul. Consemnările contemporane arată intensitatea manifestării de la momentul relevant: simptomele descrise, cooperarea cu personalul medical, motivul exprimat pentru refuz și eventualele constatări privind riscul procedurii.

În practica citată mai sus, instanțele au acordat greutate mențiunilor din fișa de examen clinic și procesul-verbal de recoltare, inclusiv atunci când persoana a scris personal motivul refuzului. Tocmai de aceea, formularea exactă din aceste acte poate deveni una dintre probele centrale ale dosarului.

Primele consemnări fixează situația medicală și împrejurările procedurii. Câteva lucruri au o utilitate practică imediată.

Spune problema medicală și cere consemnarea ei

Descrie afecțiunea, tratamentul și simptomele pe care le ai în acel moment, în fața polițistului și a personalului medical. Cere ca ele să apară în procesul-verbal de recoltare și în fișa de examinare clinică. O mențiune contemporană evenimentului permite verificarea ulterioară a motivului invocat.

Solicită evaluarea personalului medical

Normele din H.G. nr. 877/2024 plasează aprecierea riscului medical în cadrul instituției autorizate. Personalul medical efectuează recoltarea, iar excepția expresă privește situația în care procedura pune în pericol iminent viața persoanei. Dacă invoci un asemenea risc, constatarea medicală făcută atunci este esențială.

Adună documentele medicale relevante

Scrisorile medicale, rețetele, biletele de externare, evaluările psihiatrice sau psihologice și documentele privind tratamentul trebuie păstrate și depuse la dosar atunci când susțin situația invocată. Cele întocmite anterior evenimentului au o valoare aparte, pentru că arată existența afecțiunii înainte de apariția acuzației.

Citește consemnările înainte de a semna

Procesul-verbal și fișa de examinare clinică rămân în dosar. Dacă motivul refuzului este medical, formularea lui exactă contează. O mențiune care consemnează doar refuzul descrie incomplet situația atunci când, în realitate, ai indicat o afecțiune, un tratament sau un simptom concret.

Pentru procedura completă, consecințele art. 337 și verificările care se fac în asemenea cauze, informațiile sunt reunite și pe pagina de refuz al recoltării de probe biologice.

Un refuz al recoltării motivat medical se judecă pe probe concrete. Diagnosticul arată existența afecțiunii. Consemnările din noaptea respectivă arată felul în care aceasta s-a manifestat. Evaluarea personalului medical poate stabili dacă procedura crea un risc obiectiv, iar normele actuale fixează ca reper expres pericolul iminent pentru viață.

Jurisprudența citată tratează strict fobia de ace, panica, alergia și teama de contaminare atunci când recoltarea putea fi realizată în condiții medicale de siguranță. Aceleași împrejurări pot avea însă o greutate importantă la individualizarea soluției, mai ales când sunt susținute prin înscrisuri medicale și explică situația personală în ansamblu.