Conducerea sub influența substanțelor psihoactive: ce cere art. 336 alin. (2) după Decizia ÎCCJ nr. 25/2025

Art. 336 alin. (2) Cod penal sancționează persoana aflată sub influența unor substanțe psihoactive care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere. Pedeapsa este cea prevăzută la alin. (1) pentru alcool, închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Spre deosebire de alcool, unde limita de 0,80 g/l desparte contravenția de infracțiune, textul nu prevede niciun prag de concentrație pentru substanțele psihoactive, ceea ce a generat, ani la rând, o practică neunitară.

Sfera substanțelor a fost lămurită prin Decizia ÎCCJ nr. 48/2021, publicată în M. Of. nr. 698 din 14 iulie 2021. Noțiunea cuprinde substanțele din Legea nr. 143/2000, adică drogurile de risc și de mare risc, pe cele din Legea nr. 339/2005, între care se află și medicamente cu regim special, și pe cele din Legea nr. 194/2011, cunoscute drept substanțe noi sau etnobotanice. Cannabisul, cocaina, amfetaminele, MDMA sau catinonele sintetice intră în textul de incriminare la fel ca alprazolamul, diazepamul ori metadona luate pe bază de rețetă.

Legea nr. 172/2024, publicată în M. Of. nr. 510 din 31 mai 2024 și în vigoare de la 3 iunie 2024, a schimbat regimul sancționator. Pentru faptele de conducere sub influența substanțelor psihoactive comise după această dată, amenda nu mai există ca pedeapsă alternativă, iar pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi a devenit obligatorie. Amânarea aplicării pedepsei nu mai poate fi dispusă, potrivit art. 83 alin. (2¹) Cod penal. Faptele anterioare rămân sub legea veche, mai favorabilă, în temeiul art. 5 Cod penal, ceea ce explică de ce multe hotărâri din 2026 se încheie încă cu amendă sau cu amânare.

Înseamnă că substanța acționa efectiv asupra sistemului nervos central în momentul conducerii, iar nu doar că fusese consumată la un moment anterior. Dezlegarea aparține Deciziei nr. 25 din 27 ianuarie 2025, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și publicată în M. Of. nr. 70 din 28 ianuarie 2025. Sesizările veniseră de la Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 2.769/338/2022, și de la Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 2.889/219/2022, două cauze în care instanțele de fond ajunseseră la soluții opuse pornind de la concentrații mici ale unui metabolit în sânge, respectiv de la o substanță identificată doar în urină.

Considerentele deciziei, preluate în 2026 de aproape toate curțile de apel, disting trei ipoteze pe baza opiniei Institutului Național de Medicină Legală. În prima, substanța activă se află în sânge, deci și în creier, iar persoana este sub influență. În a doua, substanța activă a dispărut din sânge, însă metaboliții ei activi sunt prezenți într-o concentrație egală sau mai mare cu limita cut-off. Cut-off este pragul acceptat farmacocinetic și medico-legal de la care apare un risc pentru siguranța circulației, iar și în acest caz persoana este sub influență. În a treia, metaboliții activi se află sub cut-off, în sânge există doar metaboliți inactivi sau substanța se mai găsește numai în urină ori în firul de păr. Persoana nu se mai află sub influență, chiar dacă a consumat.

Aceeași decizie precizează că textul de lege nu cere dovada unei alterări vizibile a comportamentului, pentru că infracțiunea este una de pericol abstract. Ceea ce trebuie dovedit este aptitudinea substanței de a produce o asemenea alterare, la concentrația și în forma în care a fost găsită. Consumul anterior nu este fapta pedepsită, iar art. 4 din Legea nr. 143/2000 sancționează exclusiv deținerea în vederea consumului, observație pe care Înalta Curte o face expres în paragraful 157 și pe care Curtea de Apel Cluj a reluat-o în mai multe hotărâri.

Regula desprinsă din hotărârile din 2026 este că, în lipsa unei probe științifice privind aptitudinea substanței de a afecta conducerea, fapta de conducere sub influența substanțelor psihoactive nu este tipică. Curtea de Apel Cluj a pronunțat mai multe achitări definitive pe acest temei, în cauze în care substanța fusese identificată exclusiv în urină, iar proba de sânge fusese negativă.

Într-o cauză soluționată prin decizia penală nr. 274/2026 din 11 februarie 2026, testarea din trafic indicase THC și metamfetamină, iar buletinul de analiză a confirmat ambele substanțe în urină și niciuna în sânge. Expertiza dispusă la fond a concluzionat că nu se poate stabili dacă persoana se afla sau nu sub influență. Medicul care efectuase examenul clinic, audiat ca martor, nu a putut oferi un răspuns categoric. Consumul fusese recunoscut, cu aproximativ patru zile înaintea opririi.

Aceeași curte a decis în același sens prin decizia penală nr. 381/2026 din 27 februarie 2026 (cod RJ 73e562eg6), într-o cauză în care persoana recunoscuse consumul unei catinone sintetice cu aproximativ o oră înainte de oprire. Proba de sânge, reanalizată prin cromatografie de lichide cuplată cu spectrometrie de masă, metoda de confirmare cea mai precisă, a fost negativă pentru toate substanțele testate, iar urina a ieșit pozitivă pentru CMC. Curtea a reținut că recunoașterea consumului rămâne fără relevanță penală atunci când sângele nu confirmă prezența substanței active, pentru că starea de influență nu poate fi dedusă din declarație.

Ambele hotărâri de conducere sub influența substanțelor psihoactive conțin o corecție de procedură care merită reținută. Judecătoriile pronunțaseră achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, adică pentru inexistența faptei. Curtea a schimbat temeiul în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât acțiunea de conducere a existat, însă îi lipsește cerința esențială a stării de influență. Aceeași corecție apare în deciziile nr. 429/2026 și nr. 931/2026 ale aceleiași curți. Diferența de temei are consecințe asupra permisului, cum arătăm mai jos, și de aceea trebuie verificată în dispozitiv.

Aici practica s-a despărțit, chiar în interiorul aceleiași curți, iar diferența privește felul în care se citesc considerentele deciziei atunci când în sânge a fost identificată substanța părinte, iar nu un metabolit.

Prin decizia penală nr. 793/2026 din 23 aprilie 2026, Curtea de Apel Cluj a condamnat o persoană la care expertiza identificase în sânge THC în concentrație de 0,75 ng/ml, alături de ketamină și alprazolam, la aproximativ 20 de ore după consumul declarat. Judecătoria o achitase, reținând din expertiză că afectarea semnificativă a capacității de a conduce apare, potrivit literaturii de specialitate, la concentrații de THC de peste 1 până la 5 ng/ml. Curtea a apreciat că pragurile din literatură privesc metaboliții activi, iar pentru substanța părinte prezența în sânge este suficientă.

Tot în această decizie, curtea a reținut că instanța de fond putea lua în considerare toate substanțele identificate prin expertiză, deși rechizitoriul menționa doar THC, pentru că esența acuzației a rămas aceeași. Fapta fiind din iulie 2022, pedeapsa a fost amenda penală de 6.600 lei (s-a aplicat legea veche, deci anterioară datei de 3 iunie 2024).

Cu șase săptămâni înainte, prin decizia penală nr. 429/2026 din 5 martie 2026 (cod RJ 3g436ed43), Curtea de Apel Cluj menținuse achitarea unei persoane cu MDMA de 1,57 ng/ml în sânge, compus părinte. Expertiza nu putuse stabili aptitudinea substanței la o valoare situată sub pragul de 20 ng/ml propus de proiectul european DRUID. Curtea a reținut expres că simpla prezență în sânge a substanței psihoactive compus părinte nu este suficientă și a aplicat principiul in dubio pro reo. La 29 aprilie 2026, prin decizia nr. 834/2026 (cod RJ 5882d4g29), aceeași curte a achitat o persoană cu 3-CMC în sânge, întrucât expertiza IML concluzionase că nu se poate stabili dacă substanța avea aptitudinea de a afecta conducerea la momentul depistării.

Curtea de Apel București a judecat în sensul deciziilor nr. 429 și nr. 834/2026 o cauză cu THC de 0,003 µg/ml, adică 3 ng/ml, în ser. O primă expertiză INML concluzionase că persoana se afla sub influență, iar suplimentul menținuse concluzia. Curtea a dispus totuși o nouă expertiză, iar comisia INML a ajuns la concluzia contrară, ținând cont de examenul clinic și de intervalul de două ore dintre oprire și recoltare.

Cele două linii de practică pornesc de la fapte asemănătoare și se despart prin metodă. Într-una, prezența substanței părinte în sânge închide discuția despre tipicitate. În cealaltă, prezența deschide expertiza, iar răspunsul comisiei medico-legale decide soluția. Până la o eventuală unificare, avocatul trebuie să cunoască orientarea completului în fața căruia se află și, mai ales, conținutul concluziilor expertizei.

Legea nu prevede un prag de concentrație pentru conducere sub influența substanțelor psihoactive, iar Decizia nr. 25/2025 nu a introdus unul. Concentrația contează prin intermediul expertizei. Comisia medico-legală compară valorile din buletinul toxicologic cu datele din literatura de specialitate și răspunde dacă substanța avea aptitudinea de a afecta capacitatea de a conduce la ora opririi. Două cauze cu valori apropiate, judecate de aceeași curte, arată cât de mult depinde rezultatul de acest răspuns.

În cauza cu THC de 0,003 µg/ml, prezentată mai sus, noua expertiză a stabilit că persoana nu se afla sub influență. Într-o cauză cu THC de 0,005 µg/ml și THC-OH de 0,001 µg/ml, recoltate la o oră după oprire, expertiza a stabilit contrariul, iar Curtea de Apel București a reținut fapta prin decizia penală nr. 1230/2026 din 16 iulie 2026 (cod RJ 2e452542e). Persoana declarase că fumase cu o zi înainte și că, la momentul plecării la drum, credea că efectul trecuse. Curtea a răspuns că starea clinică aparent bună și valorile orientative folosite în alte sisteme de drept nu pot răsturna concluziile expertizei, de vreme ce legea națională nu condiționează infracțiunea de un prag cantitativ.

Concentrația redusă a contat însă la pedeapsă. Fapta fiind din 2021, curtea a stabilit o amendă de 8.000 lei și a amânat aplicarea ei pe un termen de supraveghere de 2 ani (s-a judecat după legea veche, deci cea anterioară datei de 3 iunie 2024). În alte cauze, valoarea scăzută nu a schimbat nimic la individualizare. Curtea de Apel Cluj a reținut, prin decizia nr. 1465/2026 din 2 septembrie 2026 (cod RJ 9985g7948), că nici lipsa unui accident, nici nivelul concentrației din sânge nu diminuează semnificativ gravitatea faptei, infracțiunea fiind una de pericol abstract. Pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a fost menținută. Concentrația poate influența, așadar, soluția pe tipicitate; odată fapta reținută, greutatea ei la pedeapsă variază de la o instanță la alta.

Expertiza medico-legală. Într-un dosar de conducere sub influența substanțelor psihoactive, buletinul de analiză toxicologică arată ce substanțe și în ce concentrație se aflau în probele biologice, însă nu spune nimic despre aptitudinea lor de a afecta conducerea la ora opririi. Această concluzie o formulează numai raportul de expertiză, întocmit de INML sau de un institut teritorial pe baza buletinului, a examenului clinic și a intervalului de timp dintre oprire și recoltare. Instanțele au tras de aici consecințe și în privința acordului de recunoaștere a vinovăției, și în privința expertizei dispuse în apel.

În practica recentă, încă din faza de urmărire penală organele de cercetare penală solicită efectuarea unui raport de expertiză și propun obiectivele. Prin urmare, în faza de judecată, dosarele ajung cu raportul de expertiză deja întocmit. Tot pe baza practicii, menționăm faptul că deseori obiectivele sunt insuficient trasate și se impune fie suplimentarea, fie modificarea (în măsura în care polițistul este de acord) formulării.

Curtea de Apel București a confirmat că nici recunoașterea nu poate suplini această probă. Într-o cauză de la Sectorul 4, parchetul încheiase un acord de recunoaștere a vinovăției, adică o înțelegere între procuror și inculpat asupra faptei și a pedepsei, pe care instanța o validează sau o respinge (este o procedură specială din Codul de procedură penală - art. 480 și următoarele -, nu detaliem în prezentul material). Judecătoria l-a respins pentru că dosarul conținea buletinul toxicologic, însă nu și expertiza. În apel, parchetul a susținut că experții nu fac altceva decât să compare concentrațiile cu pragurile din literatură și a invocat o serie de condamnări pronunțate la valori de benzoilecgonină între 0,055 și 0,581 µg/ml. Curtea a respins apelul.

Când expertiza lipsește din dosar, instanța o poate dispune ea însăși, inclusiv în apel. În dosarele gestionate de cabinetul nostru de avocatură, am regăsit multe astfel de situații. Spre exemplu, Curtea de Apel București a procedat astfel prin decizia penală nr. 44/2026 din 15 ianuarie 2026 (cod RJ 4693g2882), într-o cauză judecată la fond în procedura simplificată, iar după concluzia afirmativă a expertizei a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o faptă din martie 2022. Când expertiza există și este contestată, se poate cere un supliment sau o nouă expertiză, iar rezultatele pot merge în ambele sensuri. La Cluj, un supliment a confirmat influența pentru 3-CMC și a condus la condamnare prin decizia nr. 648/2026 din 31 martie 2026 (cod RJ 2835e4g44); la București, noua expertiză din cauza nr. 1105/2026 a răsturnat prima concluzie și a condus la achitare.

Închisoarea de la 1 la 5 ani, cu interzicerea obligatorie a unor drepturi, fără amendă și fără amânarea aplicării pedepsei. Rămân posibile suspendarea executării sub supraveghere, în condițiile art. 91 Cod penal, și renunțarea la aplicarea pedepsei, în condițiile art. 80. Reducerea cu o treime a limitelor pentru recunoașterea învinuirii se aplică în continuare, astfel încât limitele devin de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.

Practica din 2026 arată pedepse cuprinse între 10 luni și 2 ani închisoare, de regulă cu suspendarea executării sub supraveghere. Executarea în regim de detenție a apărut într-o cauză privind o persoană aflată în stare de recidivă. Pedeapsa complementară a devenit terenul principal de individualizare. Art. 66 alin. (1) lit. i) Cod penal permite interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule, iar Legea nr. 172/2024 a ridicat durata maximă a acestei interdicții de la 5 la 10 ani. Instanța nu este însă obligată să aleagă tocmai acest drept dintre cele enumerate la art. 66. Asta înseamnă că, o dovadă de clemență din partea organului judiciar poate consta chiar în instituirea unei alte interdicții decât cea de a conduce, sau de instituire a interdicției de a conduce dar pentru o perioadă de doar 1 an de zile (care, în caz de închisoare cu suspendare, când permisul oricum se anulează, se suprapune peste perioada în care persoana cercetată nu poate redobândi permisul de conducere).

În acea cauză, curtea a înlocuit interzicerea dreptului de a conduce cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b), adică dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa o funcție publică, pe durata unui an. Practica este aceeași în dosarele de alcool la volan. Pentru faptele anterioare datei de 3 iunie 2024, instanțele aplică legea veche. Amenda a fost soluția la Cluj și la București în cauzele citate mai sus, iar amânarea aplicării pedepsei a fost dispusă chiar și în 2026 pentru fapte din 2021 și 2022.

Polițistul reține permisul la constatarea faptei, potrivit art. 111 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, și eliberează o dovadă fără drept de circulație, cerută de alin. (3) al aceluiași articol pentru infracțiunea de la art. 336. Perioada în care titularul nu are dreptul de a conduce se consideră suspendare, potrivit art. 97 alin. (3), și se deduce ulterior din suspendarea administrativă.

Efectul asupra permisului depinde de soluția definitivă pronunțată în dosarul de conducere sub influența substanțelor psihoactive. Condamnarea pentru conducere sub influența substanțelor psihoactive, inclusiv cu suspendarea executării, atrage anularea permisului, potrivit art. 114 alin. (1) lit. b). Achitarea pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, permite restituirea permisului în baza hotărârii definitive, potrivit art. 113 alin. (1) lit. e). Clasarea, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea fără obligația de a nu conduce atrag suspendarea de 180 de zile prevăzută de art. 103 alin. (1) lit. c), din care se deduce perioada deja petrecută fără permis. Regimul complet, împreună cu jurisprudența privind obligația de a nu conduce, este explicat în articolul despre permisul reținut și anularea lui, mecanismul fiind identic la art. 336 alin. (2).

Ceea ce se consemnează în primele ore ajunge, în forma aceea, în fața expertului și a judecătorului, iar câteva împrejurări au greutate concretă în hotărârile citate.

Testul din trafic este orientativ și nu constituie probă a stării de influență. Recoltarea de sânge este cea care poate arăta, în cele din urmă, că substanța nu mai era activă sau că se afla sub cut-off. Refuzul prelevării constituie o infracțiune distinctă, prevăzută de art. 337 Cod penal, cu aceleași limite de pedeapsă ca la conducere sub influența substanțelor psihoactive și fără nicio discuție despre concentrație. Diferența este explicată în articolul despre refuzul testării și al recoltării.

Expertiza evaluează aptitudinea substanței raportat la ora opririi, pornind de la valorile determinate la ora recoltării. Cele două momente trebuie consemnate exact în procesul-verbal și în cererea de analiză. Examenul clinic efectuat la recoltare are aceeași importanță. În cauza de la Cluj din februarie 2026, lipsa unui răspuns categoric al medicului a cântărit pentru achitare, iar în cauza de la București din iunie 2026 comisia INML l-a avut în vedere la concluzia negativă.

Alprazolamul, diazepamul, metadona sau codeina intră în textul de incriminare. Existența unui tratament nu înlătură fapta, însă schimbă obiectivele expertizei și explică prezența substanței. Rețeta, dozele și durata tratamentului trebuie să ajungă la dosar înainte de efectuarea expertizei.

Recunoașterea consumului nu echivalează cu recunoașterea infracțiunii de conducere sub influența substanțelor psihoactive. În cauza de la Sectorul 4, instanța a respins acordul tocmai pentru că lipsea proba științifică a influenței. Reducerea de pedeapsă adusă de recunoaștere nu compensează o faptă care, cu expertiza la dosar, nu ar fi fost tipică.

Expertiza medico-legală este proba centrală într-un dosar de conducere sub influența substanțelor psihoactive. Dacă procurorul nu a dispus-o, o poate cere apărarea la fond, iar instanța o poate dispune și din oficiu. Obiectivele trebuie să ceară expres răspunsul la întrebarea din Decizia nr. 25/2025, aceea dacă substanța, în concentrația găsită, avea aptitudinea de a afecta capacitatea de a conduce la data și ora opririi, ținând cont de intervalul până la recoltare și de examenul clinic.

Contează, în primul rând, proba biologică. Substanța părinte sau metabolitul activ peste cut-off în sânge susține acuzația; prezența doar în urină nu o mai susține, potrivit unei practici constante a curților de apel. Contează apoi expertiza, în lipsa căreia instanțele nu rețin fapta, nici la recunoaștere, nici în cadrul unui acord. Contează, în cele din urmă, completul de judecată. La aceleași valori, o decizie a Curții de Apel Cluj a aplicat o prezumție absolută pentru substanța părinte, alte două au cerut expertiza și au achitat, iar Curtea de Apel București a dispus o nouă expertiză înainte de a achita.

Restul, adică pedeapsa, permisul și amânarea, depinde de data faptei și de soluția pe tipicitate. O altă componentă importantă o reprezintă și individualizarea, iar sub acest aspect este necesar un efort din partea persoanei cercetate de a construi un dosar cu înscrisuri în circumstanțiere. Vom dezvolta acest lucru în cadrul unui articol separat. Ceea ce încercăm să reliefăm este că limitele de pedeapsă sunt aceleași pentru toată lumea, detaliile legale de raportul de expertiză sunt chestiuni de natură tehnică care pot fi influențate prin verificare și propunerea obiectivelor potrivite, respectiv a obiecțiunilor. Dar mai rămâne o componentă importantă care face diferența, iar aceea este perspectiva judecătorului asupra persoanei cercetate, iar acest lucru se traduce prin individualizarea persoanei și a pedepsei. Pentru acest lucru este necesară depunerea înscrisurilor în circumstanțiere.