Expertiza medico-legală pentru substanțe psihoactive: ce decide în dosar

Buletinul de analiză toxicologică este rezultatul analizei de laborator a probelor de sânge și urină recoltate după oprire. El identifică substanțele, precizează dacă sunt compuși părinte sau metaboliți și, la analiza prin cromatografie cuplată cu spectrometrie de masă, indică și concentrația. Buletinul nu conține însă nicio apreciere privind starea persoanei la momentul conducerii, întrucât laboratorul nu are acest obiectiv.

Raportul de expertiză medico-legală pentru substanțe psihoactive este întocmit de o comisie a Institutului Național de Medicină Legală sau a unui institut teritorial. Comisia lucrează pe baza buletinului, a fișei de examen clinic, a intervalului dintre oprire și recoltare și a datelor din literatura de specialitate. Comisia răspunde la întrebarea din Decizia ÎCCJ nr. 25/2025, aceea dacă substanța, în concentrația găsită, avea aptitudinea de a afecta capacitatea de a conduce la data și ora opririi. Curtea de Apel Cluj a formulat diferența prin decizia nr. 381/2026 din 27 februarie 2026 (cod RJ 73e562eg6), reținând că probele științifice care arată doar prezența substanței în probele biologice sunt insuficiente pentru standardul probator impus de Decizia ÎCCJ nr. 25/2025, întrucât starea de influență depinde de prezența substanței sau a metaboliților ei activi în sânge.

Potrivit art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertiza se dispune atunci când, pentru clarificarea unor împrejurări importante pentru aflarea adevărului, este necesară opinia unui expert. Alin. (5) al aceluiași articol prevede că expertiza medico-legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale, iar Metodologia aprobată prin Hotărârea CSML nr. 2 din 30 iulie 2024 stabilește conținutul acestor expertize, inclusiv cerința determinărilor cantitative în sânge, exprimate în ng/ml, cu precizarea tipului de probă.

Expertiza este dispusă de procuror în cursul urmăririi penale și de instanță în cursul judecății, la cerere sau din oficiu, potrivit art. 172 alin. (2) Cod procedură penală. Momentul la care este dispusă a cântărit diferit în cauzele pe care le cităm, iar de aceea le prezentăm separat.

Expertiza existentă la dosar înainte de dezbateri

Atunci când parchetul o dispune înainte de trimiterea în judecată, raportul ajunge în dosar odată cu rechizitoriul și devine punctul de plecare al apărării. În cauza soluționată de Curtea de Apel București prin decizia nr. 24/2026 din 14 ianuarie 2026 (cod RJ 73e385964), expertiza INML aflată la dosar concluzionase că persoana se afla sub influența unor substanțe capabile să afecteze capacitatea de conducere, la benzoilecgonină de 0,763 µg/ml în plasmă. Persoana nu a contestat raportul prin obiecțiuni și a cerut doar un supliment, iar instanța a reținut că nu poate înlătura concluziile expertizei pe baza unor supoziții nefundamentate științific. Raportul necontestat a susținut condamnarea, iar apărarea întemeiată pe caracterul inactiv al metabolitului a rămas, în lipsa unei noi expertize, o simplă afirmație.

Expertiza dispusă de instanță, inclusiv în apel

Atunci când parchetul nu a dispus-o, instanța o dispune ea însăși, tocmai pentru a respecta Decizia ÎCCJ nr. 25/2025. Curtea de Apel București a procedat astfel prin decizia nr. 44/2026 din 15 ianuarie 2026 (cod RJ 4693g2882), într-o cauză judecată la fond în procedura simplificată, înainte de publicarea deciziei Înaltei Curți. Curtea a apreciat că expertiza medico-legală pentru substanțe psihoactive poate fi dispusă în apel, întrucât proba tinde la dovedirea unei condiții de tipicitate a infracțiunii. A dispus-o la termenul din 31 martie 2025 și a primit raportul la 5 iunie 2025. Concluzia a fost afirmativă, iar curtea a reținut fapta și a dispus amânarea aplicării pedepsei.

Curtea de Apel Cluj a mers în același sens prin decizia nr. 974/2026 din 14 mai 2026 (cod RJ 462d55d9d), dispunând expertiza în apel, în lipsa unui raport din care să rezulte dacă metaboliții identificați erau activi sau inactivi. Expertiza a confirmat influența, iar condamnarea a fost menținută. În schimb, prin decizia nr. 274/2026 din 11 februarie 2026 (cod RJ 5825de458), aceeași curte a reținut că judecătoria, considerând probatoriul insuficient, putea pune în discuție din oficiu o expertiză toxicologică de reexaminare a probelor de sânge. Obiectivele ar fi privit tipul de substanță, concentrația și raportul cu limita cut-off.

Procedura simplificată și acordul de recunoaștere

Instanța nu poate dispune expertiza în orice cadru procesual. Curtea de Apel Ploiești a desființat o sentință prin decizia nr. 620/2026 din 18 iunie 2026 (cod RJ d98g68d86), întrucât judecătoria admisese cererea de judecată în procedura simplificată, deși persoana nu recunoscuse fapta așa cum fusese descrisă în rechizitoriu, și dispusese apoi expertiza din oficiu. Cauza a fost trimisă spre rejudecare de la citirea actului de sesizare, cu mențiunea că raportul de expertiză rămâne câștigat cauzei. Recunoașterea faptei așa cum este descrisă în rechizitoriu include starea de influență, astfel încât contestarea acesteia presupune procedura obișnuită.

Aceeași limită există în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, adică a înțelegerii dintre procuror și inculpat asupra faptei și a pedepsei, pe care instanța o validează sau o respinge. Curtea de Apel București a confirmat, prin decizia din 2 septembrie 2025 (cod RJ 73d26gd7g), respingerea unui acord încheiat numai pe baza buletinului de analiză toxicologică, reținând că instanța nu poate administra probe în această procedură și că expertiza lipsă nu putea fi dispusă în apel. Cauza s-a întors la procuror pentru continuarea urmăririi penale.

Obiectivele decid ce răspuns primește dosarul de la expertiza medico-legală pentru substanțe psihoactive. Potrivit art. 172 alin. (3) și (6) Cod procedură penală, cererea de expertiză și încheierea prin care este dispusă trebuie să indice împrejurările supuse evaluării și obiectivele la care expertul urmează să răspundă, iar art. 177 alin. (2) dă părților dreptul de a face observații asupra întrebărilor și de a cere modificarea sau completarea lor. Din hotărârile din 2026 rezultă formulările pe care instanțele le-au folosit și răspunsurile pe care le-au primit.

Obiectivele din practica instanțelor

Judecătoria a cărei sentință a fost menținută prin decizia nr. 1230/2026 a Curții de Apel București a formulat trei obiective pentru expertiza medico-legală privind substanțele psihoactive. Primul, dacă, la momentul faptei, persoana se afla din punct de vedere toxicologic sub influența substanțelor prezente în probele biologice. Al doilea, dacă substanțele aveau aptitudinea de a determina afectarea capacității de a conduce. Al treilea, dacă ele au determinat în concret o asemenea afectare. Ultimul obiectiv depășește cerința Deciziei ÎCCJ nr. 25/2025, care privește aptitudinea, iar un răspuns negativ la el nu ar fi înlăturat tipicitatea; el poate fi însă valorificat la individualizare.

Judecătoria a cărei sentință a fost desființată prin decizia nr. 834/2026 a Curții de Apel Cluj a mers mai în detaliu. A cerut să se precizeze dacă substanțele din sânge sunt compuși părinte sau metaboliți și dacă metaboliții sunt activi sau inactivi, cu aceeași distincție pentru urină. A cerut, de asemenea, concentrația fiecărei substanțe și dacă această concentrație putea influența capacitățile psihice ale persoanei. Expertiza a răspuns că nu se poate stabili cu certitudine dacă persoana se afla sub influența 3-CMC la momentul depistării, iar curtea a pronunțat achitarea.

Obiectivul minim

Din aceste hotărâri rezultă întrebarea pe care o formulăm, în cabinet, în fiecare cerere de expertiză medico-legală pentru substanțe psihoactive. Ea privește aptitudinea substanței sau a metaboliților activi identificați în sânge, în concentrația determinată, de a afecta capacitatea de a conduce la data și ora opririi, ținând cont de intervalul până la recoltare și de examenul clinic. Întrebările care privesc doar prezența substanței sau doar consumul nu ajută, pentru că răspunsul la ele se află deja în buletin. Este util să se ceară expres și caracterul activ sau inactiv al fiecărui compus, precum și raportarea la limita cut-off, cum a cerut Curtea de Apel Cluj în suplimentul din cauza soluționată prin decizia nr. 648/2026.

Contestarea se face prin obiecțiuni la raport, prin supliment de expertiză și prin nouă expertiză, în această ordine, iar instanța este cea care se pronunță asupra lor. Codul de procedură penală nu prevede reguli speciale pentru expertiza medico-legală privind substanțele psihoactive, astfel încât se aplică dispozițiile generale din art. 177 și următoarele. Rezultatele obținute în 2026 prin fiecare dintre aceste instrumente sunt prezentate mai jos, cu hotărârile din care provin.

Obiecțiunile

Obiecțiunile se depun la instanța care a dispus expertiza, iar aceasta le admite sau le respinge. În cauza soluționată prin decizia nr. 1230/2026 din 16 iulie 2026 (cod RJ 2e452542e), apărarea a invocat deficiențe metodologice și lipsa unui capitol de discuții care să integreze datele clinice și toxicologice. A invocat, de asemenea, lipsa raportării la pragurile din literatură și contradicția dintre concluzie și constatările clinice. Judecătoria le-a respins ca neîntemeiate, iar Curtea de Apel București a confirmat. Redăm considerentul, pentru că el arată standardul la care sunt verificate obiecțiunile formulate în termeni generali.

Aceeași hotărâre lămurește un aspect procedural pe care apărarea îl confundă adesea. Raportul fusese avizat de Comisia de avizare și control al actelor medico-legale. Judecătoria a reținut că obiecțiunile nu se înaintează Comisiei, întrucât instanța este cea care se pronunță asupra lor, în timp ce Comisia examinează și avizează raportul sau recomandă refacerea totală ori parțială a lucrărilor. Obiecțiunile se adresează, așadar, judecătorului, cu cererea de supliment sau de nouă expertiză.

Suplimentul de expertiză

Suplimentul se dispune, potrivit art. 180 Cod procedură penală, atunci când expertiza nu este completă, iar deficiența nu poate fi înlăturată prin audierea expertului. Se efectuează de aceeași instituție. Judecătoria Fetești a respins cererea apărării prin sentința din 3 iulie 2025 (cod RJ 593d52553), într-o cauză cu benzoilecgonină în care raportul INML concluzionase afirmativ.

Suplimentul cerut de parchet a avut alt rezultat. În cauza soluționată de Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 648/2026 din 31 martie 2026 (cod RJ 2835e4g44), prima expertiză concluzionase că nu se poate stabili cu certitudine dacă persoana se afla sub influența THC și CMC. Curtea a admis cererea parchetului și a dispus un supliment la expertiza medico-legală pentru substanțe psihoactive. Obiectivul a fost să se stabilească dacă substanța din sânge este compus părinte sau metabolit activ și, în acest din urmă caz, dacă limita cut-off a fost depășită.

Suplimentul a reanalizat urina prin LC-MS/MS, a diferențiat izomerii 3-CMC și 4-CMC și a valorificat concentrația sanguină de 0,76 ng/ml determinată încă din 2024, ajungând la concluzia că persoana se afla sub influență la momentul conducerii. Achitarea de la fond a fost înlocuită cu 10 luni închisoare, suspendată sub supraveghere. În cauza soluționată prin decizia nr. 1105/2026 a Curții de Apel București, suplimentul cerut de curte a menținut, în schimb, concluzia afirmativă a primei expertize.

Noua expertiză

Noua expertiză se dispune, potrivit art. 181 Cod procedură penală, atunci când concluziile raportului sunt neclare sau contradictorii ori există contradicții între conținutul și concluziile raportului, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului. Când o dispune o instituție medico-legală, ea este efectuată de o comisie. În cauza soluționată prin decizia nr. 1105/2026 din 24 iunie 2026 (cod RJ e9ggd38ed), curtea a constatat, după supliment, că raportul și suplimentul nu răspund suficient. A dispus noua expertiză la 8 aprilie 2026 și a primit raportul comisiei INML la 22 aprilie 2026, cu concluzia pe care o redăm.

Noua expertiză a răsturnat prima concluzie și a condus la achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală. Valorile din buletin erau apropiate în ambele cauze. Diferența față de cauza cu obiecțiuni respinse a stat în argumentele aduse instanței pentru a considera raportul mai întâi incomplet și apoi contradictoriu, iar tocmai pe această diferență construim, în cabinet, obiecțiunile.

Instanțele pronunță achitarea, pentru că sarcina probei aparține acuzării, iar o expertiză medico-legală pentru substanțe psihoactive care nu poate răspunde lasă condiția esențială nedovedită. Curtea de Apel Cluj a reținut, prin decizia nr. 274/2026, că probele științifice administrate sunt insuficiente pentru standardul probator impus de Decizia ÎCCJ nr. 25/2025 și că lipsa lor nu poate fi suplinită prin prezumții derivate din examenul clinic. Prin decizia nr. 429/2026 din 5 martie 2026 (cod RJ 3g436ed43), aceeași curte a aplicat art. 103 alin. (2) Cod procedură penală și principiul in dubio pro reo la MDMA de 1,57 ng/ml, iar prin decizia nr. 834/2026 din 29 aprilie 2026 (cod RJ 5882d4g29) a procedat la fel la 3-CMC în sânge. Redăm considerentul acestei ultime decizii, pronunțate într-o cauză cu substanța părinte în sânge.

Un asemenea răspuns nu închide însă discuția. Parchetul poate cere supliment, cum s-a întâmplat în cauza soluționată prin decizia nr. 648/2026, unde reanalizarea probelor a transformat o concluzie incertă într-una afirmativă. Apărarea trebuie să anticipeze această cerere și să verifice dacă mai există probe biologice de reanalizat.

Din hotărârile citate rezultă intervale de la două săptămâni la două luni pentru raportul de expertiză medico-legală privind substanțele psihoactive. În cauza soluționată prin decizia nr. 44/2026, expertiza dispusă la 31 martie 2025 a fost depusă la 5 iunie 2025. În cauza soluționată prin decizia nr. 1105/2026, noua expertiză dispusă la 8 aprilie 2026 a fost emisă la 22 aprilie 2026. Suplimentul din cauza soluționată prin decizia nr. 648/2026 a fost cerut în noiembrie 2025 și emis la 9 februarie 2026. Duratele depind de institut, de necesitatea reanalizării probelor și de avizarea raportului, astfel încât nu pot fi generalizate.

Probele biologice se păstrează o perioadă limitată, pe care persoana în cauză nu o cunoaște, de regulă. În cauza soluționată prin decizia nr. 274/2026, curtea a cerut IML Cluj-Napoca reexaminarea probelor prin LC-MS/MS, iar institutul a răspuns că mostrele recoltate la 6 noiembrie 2021 fuseseră distruse prin incinerare la 9 august 2022, potrivit unui proces-verbal. Reanalizarea nu a mai fost posibilă, iar soluția a rămas cea rezultată din probele existente. Cererea de reanalizare sau de expertiză trebuie formulată, prin urmare, cât timp probele mai există, adică în urmărirea penală sau la primele termene de la fond.

Lipsa probelor nu a condus însă întotdeauna la achitare. În cauza soluționată de aceeași curte prin decizia nr. 1196/2026 din 18 iunie 2026 (cod RJ 4678g9dgg), mostrele nu mai erau disponibile, iar Curtea s-a mulțumit cu răspunsul IML potrivit căruia mefedrona identificată în sânge reprezenta compus părinte, reținând că, pentru compusul părinte, concentrația nu mai este necesară. Soluția rămâne, în practica pe care o cunoaștem, o excepție, iar ea arată că expertiza cerută la timp servește apărării mai mult decât lipsa ei.

Examenul clinic este una dintre datele pe care comisia le corelează cu concentrațiile din buletin, fără să decidă singur starea de influență. Suplimentul INML din cauza soluționată prin decizia nr. 1105/2026 a descris rolul examinării clinice ca fiind acela de a evidenția eventuale manifestări obiective la momentul evaluării, adăugând că, pentru substanțe cu efecte rapid tranzitorii, absența semnelor clinice la examinare nu exclude o afectare anterioară. În cauza soluționată prin decizia nr. 274/2026, medicul care efectuase examenul clinic a fost audiat ca martor și nu a putut oferi un răspuns categoric, ceea ce a cântărit pentru achitare.

Fișa de examen clinic ajunge la expert în forma în care a fost completată în noaptea recoltării. Mențiunile privind orientarea, echilibrul, coordonarea, pupilele și comportamentul sunt cele pe care comisia le corelează cu valorile din buletin, iar lipsa examenului clinic, invocată de apărare în cauza soluționată prin decizia nr. 1465/2026 din 2 septembrie 2026 (cod RJ 9985g7948), a fost considerată de curte un element care nu înlătură tipicitatea, dar care poate fi opus concluziilor expertizei.

Costul unei expertize medico-legale pentru substanțe psihoactive intră în cheltuielile judiciare avansate de stat, iar soarta lui depinde de soluție. Potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, în caz de condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În caz de achitare, art. 275 nu prevede obligarea inculpatului, astfel încât cheltuielile rămân în sarcina statului.

Hotărârile citate arată sumele concrete. În cauza soluționată prin decizia nr. 834/2026, Curtea de Apel Cluj a dispus ca suma de 1.010 lei, reprezentând contravaloarea raportului de expertiză IML, să rămână în sarcina statului odată cu achitarea. În cauza soluționată prin decizia nr. 648/2026, curtea a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției a sumei de 500 lei pentru suplimentul de expertiză, urmând ca inculpatul condamnat să suporte cheltuielile. În cauza soluționată prin decizia nr. 620/2026, cheltuielile de la fond cuprinseseră 510 lei onorariu de expertiză și 660 lei onorariu de avizare. Raportate la consecințele unei condamnări pentru art. 336 alin. (2), descrise pe pagina despre droguri la volan, aceste sume nu justifică renunțarea la expertiză.

Primul lucru pe care îl verificăm într-un asemenea dosar este momentul: probele biologice se distrug după un interval pe care persoana în cauză nu îl cunoaște, iar o expertiză cerută abia în apel poate rămâne fără obiect, astfel cum s-a întâmplat în cauza soluționată prin decizia nr. 274/2026. Urmează obiectivele, formulate pe întrebarea din Decizia ÎCCJ nr. 25/2025, cu distincția între compus părinte și metaboliți, cu raportarea la limita cut-off și cu intervalul până la recoltare. Abia apoi vine felul în care este contestat raportul, pentru că obiecțiunile formulate în termeni generali au fost respinse, în timp ce argumentele privind caracterul incomplet și apoi contradictoriu al lucrării au condus la supliment și la nouă expertiză.

Expertiza poate merge în ambele sensuri, cum arată suplimentul din cauza soluționată prin decizia nr. 648/2026 și noua expertiză din cauza soluționată prin decizia nr. 1105/2026. Tocmai de aceea, ea se cere după ce buletinul, fișa de examen clinic și orele din dosar au fost citite împreună, iar obiectivele au fost scrise pentru situația concretă a persoanei în cauză. Buletinul toxicologic dovedește prezența substanței, recunoașterea fixează starea de fapt din rechizitoriu, iar examenul clinic oferă un element de coroborare; răspunsul la întrebarea dacă persoana se afla sub influență la ora opririi rămâne al comisiei medico-legale, iar apărarea se construiește pe felul în care i se pune această întrebare.